1,151 matches
-
au căutat oamenii cu căngi, dar nu l-au găsit, doar o bucată de cămașă au scos. Asta înseamnă că l-au mâncat peștii cei mari. Am ajuns și la groapa cu somni uriași. Apa era liniștită, doar vântul care adia mai încrețea ușor suprafața ei, nimic nu arăta că acolo s-ar fi produs vreo tragedie. De un copac gros atârna un crâmpei de frânghie; să fi fost frânghia de care dispărutul pescar localnic să fi legat cârligul cel mare
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ceață și cântăream totul din jurul meu, să văd cam unde ar fi mai bine să mă instalez, ca omul care n-a mai fost pe acolo. Era o dimineață frumoasă, cu un cer azuriu, căci acum dădea spre ziuă, adia și un fir de vânt, atât cât trebuie pentru a pune peștele în mișcare și a fugări nemișcarea apei. Și n-am apucat să arunc în baltă cu prima lansetă, când am auzit pe moș Bâcu șuierând așa, ușor, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toate tuburile de graffiti. Și iarăși am început să iubesc haosul gri-colorat al Bucureștiului, superficialitatea plină de adevăr a poeților bețivi și cântecul măturătoarelor de străzi. Lumea a început din nou să curgă. O presimțire de primăvară a început să adie prin București în acel sfârșit de februarie. În Obor, unde mă duceam adesea să-mi fac cumpărăturile, simțeam din ce în ce mai tare impulsul să mușc ridichile roșii și crocante, legăturile vesele de lobodă și de ceapă verde dispuse cu mare artă în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu a reușit să găsească ecuația câmpurilor unificate, și nici Dumnezeu nu poate răzbate în sufletul meu decât ca o străfulgerare, precum fasciculele de raze printre frunzele copacilor, vara, când stai întins pe spate și privești cerul printre ramuri și adie vântul. Imaginea mea tremură în oglinda retrovizoare și se șterge pentru câteva clipe sub impactul denivelărilor de pe drumul biciuit de frigul iernilor canadiene. — La ce te gândești ? mă întreabă Jean-Claude, cu o mână pe volan și cealaltă insinuată între pulpele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nu se Întâmplă numai În acest apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard, deși nu-s menite să ardă, adie peste oraș: cremă de ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr și piele. De-acum păr și piele. Pe chei, Lefty și Desdemona stau În picioare alături de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
care crescuseră la munte, În miros de brad, și care n-aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tremurând, m-am Îmbarcat În autocarul Întunecat. Ca să fiu mai protejat, m-am așezat lângă doamna Între două vârste. Ceilalți pasageri, obișnuiți cu astfel de călătorii nocturne, Își scoteau deja termosurile și despachetau sandvișuri. De pe locurile din spate Începu să adie un miros de pui fript. Dintr-o dată mi se făcu Îngrozitor de foame. Îmi doream să fiu din nou la hotel și să comand mâncare În cameră. Curând trebuia să-mi iau haine noi. Trebuia să arăt mai În vârstă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dimoviană, nostalgică, un stadion, o frizerie ca din copilăria noastră, o închisoare, un circ și un blând ospiciu constituie decorul pictat din fundal. O muzică desuetă : Edith Piaf, Joe Dassin, Ella Fitzgerald, dar și Beatles, dar și Sara pe deal adie peste toată butaforia. Pe acest background se desfășoară viața și opiniile lui Nea Gică frizerul. De la început el apare drept "cel mai mare frizer din lume", care "deține recordul mondial de viteză la tuns plastic și este triplu campion olimpic
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un dulap ar putea să apară maică-sa (șefă de tură la Nufărul), frati-su (student politehnist, fost jocheu, stăpânul revistelor) ori taică-su (burtosul locotenent-colonel). Deodată e iarnă și sunt aprinse câteva felinare, curtea școlii e albă și pustie, adie un vânticel înghețat, fulguie, fotbalul se poate juca și în doi din moment ce Cubanezu trage de oriunde, cu latul, cu șiretul, cu șpițul, cu exteriorul, și eu apăr tot, mă tăvălesc prin zăpadă, sar la rădăcina barelor, plutesc sub transversală, boxez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încercam să ajung la ele, dar ușița metalică se încăpățâna să rămână închisă, mirosea a stătut și a pânze de păianjeni, la geamurile blocurilor din jur fâlfâiau perdelele (și doar era imposibil ca în tăcerea aia bezmetică să mai poată adia vântul), urcam treptele cu grijă, una câte una, etajele arătau la fel de mohorâte și pustii ca labirintul aleilor Băiuț, de dincolo de ușa familiei Pascu nu se auzea nici o bufnitură, nici un glas, puteam să jur că Migu și Pipiță nu locuiau acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plăti consumația, rugându-l pe patron să mai adauge la nota de plată Încă patru sticle cu vin, hotărât, să nu intre În disgrația celor doi cheflii, ridicându-se dela masă oarecum magnetizat de băutură și,de timpul pierdut. Afară, adia un vânt rece, pătrunzător. Îmbrăcată sumar, Atena se agăță de brațul bărbatului căutând adăpost, murmurând: „Te superi...?” Drept răspuns, Tony Pavone o adăposti cum putu mai bine, zâmbindu-i drăgăstos. Se urcară În autobuzul care nu Întârzie să vină, În timp ce
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și dulce ca miezul de caisă răscoaptă. Ea rămase cu ochii pierduți în adâncimea nesfârșită a nopții, frământând-o doar un gând...” Nimic nu face pe om mai fericit, decât împlinirea dorințelor, viselor, după cum inima și sufletul îi cere.” Vântul adia în falduri perdeaua... Luna, palidă și rece, plutea printre scame de neguri, ca un talger de argint... Amândoi stăteau în fața ferestrei și se uitau la spuza de stele risipite pe cerul negru. Țârâitul mărunt și tremurat al unui greieraș, cricrL
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
Dumnezeu s-o odihnească în pace, și să-i fie țărâna ușoară Amin!... Încheie slujba de "pomenire”, Părintele Boboc. Soarele lunii lui Cuptor, se suise pe cer în cumpăna amiezii și lumina dogoritor. Pe terasa de verdeață umbroasă de la Horpaz, adia o răcoare binefăcătoare. ... A doua zi de dimineață, prin grija lui Carmen și Avel, Emil a fost transportat la Aeroportul Otopeni... și, cu aeronava pe direcția Canada, a părăsit țara. - Du-te, băiete... du-te la copilașii tăi, acolo, peste
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de martie! Își zise el. Primele zile ale ”babelor” au fost urâte, dar lapovița a mai topit din stratul de zăpadă și străzile s-au mai desfundat. - Mâine, Duminică, voi merge la cimitir! murmură Iorgu, uitându-se pe fereastra. Vântul adia în falduri perdeaua. Iarna de afară îl întâmpină rece, argintie, strălucitoare... Un vânt subțire, ascuțit, îi tăie iute fața și scutură țurțurii cenușii de pe copacii din fața casei. Văzduhul era curat și limpede ca lacrima; zăpada albă îi mulcomi sufletul. Liniștea
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
vacanța de vară, la Zahorna ca seminarist într-a doua, Iorgu își aminti totul, atât de limpede, de parcă ar fi fost ieri. Era o zi de vară fierbinte, din luna lui Cuptor. Căldura decolora văzduhul... Nici undă de vânt nu adia. Toropeala se așternuse peste sat încă de dimineață. Nu mai plouase de înainte de Sânt-Ilie. Trecuse puțin de amiază și razele soarelui dogoreau. Neculai Antoniu, megieșul bunicii lui, gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
dau capul mult pe spate și să privesc harta cerului, cu țări, continente, insule și dominioane de stele. Unele mari cât niște ochi și aruncând limbi de foc, altele risipite ca făina pe bleumarinul iluminat. Privindu-le, simțeam lumina lor adiindu-mi pe față caldă și parfumată ca un vânt de primăvară, și-mi plăcea să-mi văd în imaginație fața străvezie, ascuțită, devenită bleu deschis ca un ochi întors către cer. Capul meu devenea un ochi albastru privind cerul, ochi
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
în zidurile Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri. Merse ce merse și, simțind că îi e foame, se așeză pe scaunul unei terase de pe Champs Elysées. Vremea era frumoasă, adia un vânticel ce-i răcorea fața și gândurile. Când chelnerul îl întrebă ce dorește, se trezi francez, luptător la Bastilia și comandă o supă de ceapă! Avea să regrete schimbarea de naționalitate comanda îi fu onorată peste trei sferturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Paște, Petre le propuse să meargă "în excursie", în pădure, propunere acceptată de toți cu aplauze. Luară niște pături, un coș cu "de-ale gurii" și, cu Toni după ei, o porniră la drum. Era răcoare și frumos printre brazi, adia un vânticel de primăvară și păsările se întreceau în cântări. Orășeni închiși între betoane, de mult nu avuseseră parte de o asemenea bucurie. Fetele culegeau flori, i-au făcut Cameliei o coroniță, au găsit și câteva ciuperci, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
oameni cărora li s-a uscat limba-n gură de atâta sporovăială - niște băutură din ulciorul de colo de sub masă. Eu am să încropesc ceva de mâncare cât ai clipi... Am urmat sfatul bătrânului și îndată din cele două ulcele adia miroaznă îmbietoare de fragi... Bătrânul a început să migălească ca o adevărată gospodină. Până să mă dumiresc ce pregătește în cotlonul lui, m-am trezit cu o mămăligă aurie răsturnată pe un fund de lemn și cu două străchini în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
oricâte căldări vor pune să lucredze”. N-am să cârtesc, părinte, ci am să spun numai că vodă s-a gândit să-i scutească pe „rugătorii noștri” să tot privească cu jind peste zidul mănăstirii, de unde, ca o chemare diavolească, adia miroaznă de horilcă, ci să aibă „răchia” lor și basta! Nu ești îndurător deloc cu sfințiile lor, fiule. Dacă lucrurile n-ar fi atât de evidente, aș tăcea,dar așa... n-am încotro... Poate ai știut, dacă nu, afli acum, iar
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
scrisori nu fusese primite de moș Costache. Deoarece spusese acolo lucruri pe care aci în București le știuse totuși Stănică, Felix bănui pe dată pricina. Tăcu însă din gură, fiindu-i silă de orice delațiune. Pentru că afară era cald și adia un vânt dulce, cu miros de salcâm, Pascalopol avu dorința de a sta în chioșcul din grădină și de a juca o partidă de cărți. El găsi că e păcat ca rudele să se certe între ele, fiindcă acum ar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
firișor de sânge, dar nu mi-a mai păsat. Calul era plin de spume ; birjarul îl tot lovea cu palma pe crupă, ca să îl liniștească, și pe urmă a scos o pătură zdrențuită și l-a învelit : parcă începuse să adie o răcoreală. îmi dădeam și eu cu părerea, întrebam, făceam inutile tentative ca să-l ajut, mișcându-mă și vorbind excesiv, agitat de o stranie nervozitate : eram șocat, desigur, dar infernala zi nu ajunsese la finișul său ! în această stare m-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de educațiune artistică cari ar fi pătruns materia până întru a domni asupra ei, lipsa aceasta ne esplică împregiurarea că cea mai mare parte a actorilor aparține acestei trepte, acestui stadiu. Ba încă să ne ținem fericiți când simțim că adie o suflare caldă de inspirațiune asupra (cîmpului) miriștei celei uscate de vulgaritate și de sărăcie poetică a masei cei mari de actori; să ne ținem fericiți când esistă o asemenea suflare, care să ne-aducă aminte de-a artei patrie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căile omului. Acesta-i rostul suferinței tale. Mintea - smulsă din rădăcini - a rămas singură cu ea însăși. Toate întrebările se reduc la atît: cum poți să nu fii cel mai nefericit? Ce nu atinge boala e vulgar și ce nu adie moartea e lipsit de taină. Cântec surd în străfunduri: se roagă boala în oase. Viața nu merită să fie trăită decât pentru deliciile înflorite pe ruinele ei. Când găsești o anumită noblețe în tânguire, paradoxul e forma prin care inteligența
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dorințelor, de le răvășește și le stârpește fără urmă? Veșnicia nu se compune din sufluri de viață. Prestigiul ei funebru înăbușă avânturile și reduce realitatea la starea de absență. Peste valurile de neant ce cuprind în voie firea, numai dorințele adie o briză de existență. În toate religiile, partea privitoare la durere este singura rodnică pentru o reflexie dezinteresată. Restul e pură legislație sau metafizică de ocazie. În plictiseală, timpul înlocuiește sângele. Fără ea n-am ști cum curg clipele și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]