1,941 matches
-
prezentată elevilor privitoare la scrierea cu inițială majusculă: a) primul cuvânt al unei propoziții: Soarele coboară spre asfințit. Cine au fost strămoșii noștri? La mulți ani, Mihai! b) primul cuvânt al unui anunț, al unei adrese, al unei formule de adresare: Câine rău. Nu călcați florile! Doamnei învățătoare, Dragi părinți, c) nume de persoane, nume date animalelor, nume sfinte, numele unor personaje din povești: Ion, Ana, Maria, Popescu Azor, ChițChiț, Rilă Iepurilă, Joiana Dumnezeu, Sf. Maria, Sf. Ștefan FătFrumos, Ileana Cosânzeana
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
spre cei doi destinatari ai săi: fie spre public (martor imparțial), pentru a-i relata mobilul polemicii și a-l face, astfel, părtaș la dispută, fie spre preopinent (țintă, mai ales în scrisoarea deschisă), iar atunci ofensiva este frontală și adresarea directă. În textul polemic literar autorul este puternic marcat prin deictici pronominali și verbali, astfel că prezența sa nu lasă loc nici unui dubiu. Fie că e vorba de pluralul persoanei întâi (despre adversarii săi liberali Eminescu afirmă: " În mod febril
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
acești onești negustori de principii liberalo-naționale, acești patrioți de industrie"59. De asemenea, la Arghezi întâlnim nenumărate formulări de genul: "cititorul a constatat" sau "aș fi voit să mai stăm de vorbă cu cititorul și despre alte subiecte decât (...)". Formalismul adresării traduce o reverență în fața publicului, perceput ca destinatar colectiv sau individual, atitudine prin care polemistul se distanțează strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
strategic, simulând poziția protocolară în fața unei instanțe superioare. Acest Tu, convertit metonimic în El (țara, cititorul etc.), este, în esență, beneficiarul, ipso facto, al polemicii literare. Efortul persuadării îl vizează implicit pentru că, până la urmă, el stabilește învingătorul. În alte situații, adresarea directă reduce distanța dintre polemist și lectorul său, prezența acestuia fiind marcată deictic în textul polemic prin uzajul imperativului: "Auziți sinistrele banalități [...]", "Ascultați mădular de frază [...]", "I-auziți monstruozitate literară [...]"60. Polemistul se instalează pe același palier cu lectorul, mizând
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
polemica literară. Dincolo de statutul său real, deseori invocat în polemică, El dobândește și un statut fictiv, grație percepției subiective și, implicit, inventivității polemistului. Un caz particular de discurs polemic este scrisoarea deschisă, acolo unde destinatarii își schimbă doar aparent pozițiile. Adresarea directă redistribuie doar formal rolurile deictice, astfel că preopinentul apare ca actant privilegiat în schimbul polemic direct (un Tu viu și dinamic), în timp ce lectorului i se atribuie un rol arbitral. În mod curent, orice corespondență are un caracter privat, inviolabil. Ea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
naratarului evidențiază cel mai bine intenția polemistului de a institui un acord tacit cu lectorul său, în baza unei complicități presupuse. În ceea ce privește ținta (exceptând scrisoarea deschisă, în care este vizată direct, atribuindu-i rolul de personaj principal al disputei, grație adresării la persoana a doua), ea este instanța narativă care pune în mișcare acțiunea 78. Ținta (fie ea persoană sau situație polemizabilă, provocată de o persoană/instituție) constituie elementul cheie a lui ce se povestește, pentru că în jurul ei se construiește conflictul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
anti-subiect, ținta este, în polemica literară, proiecția subiectivizată (dar nu extrem, ca în cazul pamfletului, unde devine "personaj simptom") a adversarului. Aparent, ei i se acordă un statut de egalitate, conferit de tonul reverențios și echilibrat, precum și de formula de adresare (la Arghezi, aproape întotdeauna, numele adversarului, în varianta sa completă sau nu, este precedat de calificativul "domnul"), grație cărora polemica își asigură gradul dezirabil de urbanitate. Prin inserarea textului citat în textul citant, ținta devine vocea auto-descalificantă a anti-subiectului, ca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în calitate de protagonist al disputei, își asumă direct și explicit ofensiva publică, vizând întotdeauna un destinatar identificat și denominat, prezumat ca prim destinatar al alocuțiunii. Formal, acest tip de discurs polemic are toate elementele de identificare ale corespondenței private: formulă de adresare, datare și localizare, precum și semnătura inteligibilă a expeditorului, ceea ce asigură o transparență contextuală și, implicit, o decodare neviciată a mesajului. Recurgând la scrisoarea deschisă, autorul fixează, din start, conduita schimbului polemic într-o confruntare pe care o susține realitatea evenimențială
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Dialogismul scrisorii deschise rezidă, la nivelul suprafeței textuale, în însăși natura interpelatorie a unui discurs explicit orientat către cei doi destinatari: adversarul, în mod direct și indicat ca destinatar particular (Angenot), iar lectorul, ca destinatar secund, indirect prin actul publicării. Adresarea formal-reverențioasă la persoana a doua plural traduce, din partea polemistului, nu doar intenția confruntării deschise, ci și termenii în care dorește să aibă loc această confruntare. La nivel intertextual, dialogismul relevă strânsa legătură dintre tipurile de enunțuri; de pildă, în cazul
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în ansamblul publicisticii sale. La nivelul arhitectonicii discursive, o atare formă a polemicii explicite mizeză totuși pe ligamentarea unor secvențe diferite ca, de pildă, oscilarea între transparență și ambiguitate, prin trecerea de la comunicarea tranzitivă la cea ironică, apoi trecerea de la adresarea directă (prin subjecție sau forme vocative și imperative) la enunțarea constativă, fapte ce imprimă o dinamică și o tensiune retorică specifice textului publicistic arghezian. Metasemene precum sinecdoca ("mațul intelectual"), oximoronul ("docilă contemplare", "indignare fermecătoare"), comparația ("ca țapul mușcat subt coadă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mantia oximoronului, o voluptate a desconsiderării intelectuale atât de des întâlnită în gazetăria polemică a autorului Spinilor de hârtie. Observăm că, în publicistica argheziană, o multitudine de texte sunt intitulate sau au în conținutul titlului cuvântul "scrisoare", iar formula de adresare este, bineînțeles, directă. Cu toate acestea, ele nu au nimic în comun cu scrisoarea deschisă, fie că sunt scrise în registrul liric-meditativ (Scrisori către învățători, Scrisoare familială etc.), fie în cel satiric-pamfletar (Scrisori de prinți, Scrisoare politică scurtă etc.). Ele
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
văzut târcolind, cu același succes, pe celălalt guvern, care nici el nu avea nevoie de o personalitate nouă, după ce te văzusem cu bătaia inimii șovăind la alt guvern și la alte două guverne"161. E evident, în acest caz, că adresarea directă, la persoana a doua singular, e numai o modalitate de punere în scenă a unui discurs cu doi actanți principali: satiristul și publicul. Adversarul e doar o categorie care face obiectul satirei, o voce personificată în discursul ficțional. Imponderabilitatea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
se poate imputa vreo abatere regulamentară. Cu alte cuvinte, autorul ține cont de normele ce asigură polemicii un dezirabil grad de urbanitate: invocă explicit mobilul disputei, aduce probe concrete prin care urmărește să demistifice adevărul, folosește un mod reverențios de adresare, păstrează, pe tot parcursul textului, un ton echilibrat fără excese temperamentale. Cu toate acestea, stilul arghezian rămâne nealterat de cadrul restrictiv în care evoluează dialogul polemic. Plasându-se, de această dată, pe teritoriul adversarului și "împrumutându-i" strategic armele, Arghezi
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
seama", "înțelege oricine", "cititorul a constatat" etc. exploatează latura notorie a unor fapte invocate ca argumente autosuficiente, care nu mai au nevoie de nicio explicație suplimentară din partea polemistului. Miza acestui parteneriat crește semnificativ ori de câte ori polemistul trece, prin subjecție, în registrul adresării directe și/sau imperative: "i-auziți", "ascultați", "observați", "examinați", "dacă vă uitați bine, veți vedea" etc. Aici, distanța dintre interlocutori (polemist și public) se reduce semnificativ, în sensul unei abordări directe, ca expresie a unei complicități solicitate fără echivoc. Prin
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al lepădării de sine, este loc pentru o aripă proaspătă la suflet și pentru o plecare nouă către o lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul schimbând registrul adresării și, evident, distribuirea complementară a rolurilor: adversarul în relație de subordonare față de polemist, iar lectorul, în calitate de spectator. Prin adresarea directă, uzând de singularul persoanei a II-a, polemistul își reconsideră adversarul, pe de o parte, atribuindu-i un statut de
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
lumină mai mare a condeielor închegate-n întuneric." Ultimul pasaj e învestit cu forța persuasivă a invocației omiletice, imperativul schimbând registrul adresării și, evident, distribuirea complementară a rolurilor: adversarul în relație de subordonare față de polemist, iar lectorul, în calitate de spectator. Prin adresarea directă, uzând de singularul persoanei a II-a, polemistul își reconsideră adversarul, pe de o parte, atribuindu-i un statut de egalitate în dispută, iar, pe de altă parte, sugerându-i, prin accentul prescriptiv al enunțului, modul dezirabil de acțiune
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
exces?"); • nu se introduc două idei, două enunțuri în aceeași întrebare; • trebuie acordată atenție sporită întrebărilor "delicate", care "sfredelesc intimitatea" (de exemplu, cele referitoare la viața sexuală etc.) care pot determina reticența, refuzul de a răspunde; o soluție ar fi adresarea lor în "în treacăt", "ca și cum" n-ar prezenta nici un interes, "fiindcă veni vorba" etc.); • sunt indicate întrebări "de tranziție", care facilitează trecerea de la o subtemă la alta a chestionarului; • sunt indicate întrebările "capcană" (pentru a verifica atenția, interesul, sinceritatea celui
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
folosite în acest scop uniformele, anumite coduri lingvistice. Se interzice utilizarea numelor proprii (în locul lor introducându-se numere, ori apelative: soldat, pacient, maică etc., ori rebotezând indivizii), se încearcă controlarea tuturor aspectelor vieții membrilor lor, sunt reglementate strict formulele de adresare, de salut, alte comportamente în diferitele situații. Se pune un accent deosebit pe controlul social, pe activități cu un caracter ritualic (adesea degradant, cum ar fi dezbrăcarea totală sau parțială în grup, în prezența altora). Membrii reacționează însă, neputându-se
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
zile onomastice, sărbători sociale, culturale); Arie tematică 1. Norme de comportare civilizată Salutul în raport de: momentul zilei, persoane, diferite ocazii și situații; Forma de salut: modalități de folosire, activități aplicative; Activități practice de folosire a formulelor d politețe în adresare (vă rog, îmi permiteți, mă scuzați etc.); Exersarea deprinderilor de comportare civilizată în instituții publice, activități culturale, artistice, sportive etc.; Formarea unor comportamente adecvate, civilizate în ocazii speciale (vizite, aniversări, onomastici, sărbători); Cunoașterea și folosirea corectă a formulelor de aprobare
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
trecute cu vederea ușor, la școală impolitețea devine o problemă foarte serioasă. Daci, față de profesorii noștri trebuie să ne purtăm cu grijă: Îi salutăm când îi întâlnim; Le vorbim politicos; ne adresăm întotdeauna cu „Dumneavoastră” și niciodată „tu”. Formulele de adresare sunt: Dumneavoastră D na, D-ră, D-le învățător, D-le profesor, D-na directoare, D-le director. Ori de câte ori cerem ceva spunem: vă rog; de exemplu, dacă în timpul orei nu am înțeles ceva și dorim explicații suplimentare vom spune: D-le
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
un prieten drag Începem să scriem lăsând un spațiu alb de circa trei, patru degete. Scriem în dreapta data și localitatea în care ne aflăm când scriem scrisoarea. În partea stângă lăsăm un spațiu alb de circa două degete. Formula de adresare se scrie pe mijlocul rândului, la doi-trei centimetri mai jos de rândul pe care am menționat localitatea. Primul rând îl scriem obligatoriu cu alineat. În continuare folosim alineatul ori de câte ori e nevoie. Ca formule de adresare vom folosi: „Dragă....” „Bunul meu
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
circa două degete. Formula de adresare se scrie pe mijlocul rândului, la doi-trei centimetri mai jos de rândul pe care am menționat localitatea. Primul rând îl scriem obligatoriu cu alineat. În continuare folosim alineatul ori de câte ori e nevoie. Ca formule de adresare vom folosi: „Dragă....” „Bunul meu prieten” „Iubita mea prietenă” „Dragii mei colegi”... Scrisorile către prieteni și colegi pot fi mai lungi. Model de scrisoare către un prieten: 21 August 2001 Predeal Dragă Viorel, Îți scriu aceste rânduri din Predeal. Sper
Ghid metodic pentru activitățile de terapii în educația specială a copiilor cu cerințe educaționale speciale(CES) by Mihai Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/1189_a_2270]
-
ca puțini alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
și alinturile, văzând bine cât de așteptate sunt. Și ca să-l stimuleze, firește, promițându-i, cum s-a văzut, o grabnică descătușare, ca răsplată pentru meritele lui, dar și de drag, făcând din măguliri un șir de tandre încuviințări și adresări: „Gingașul [sau minunatul sau fermecătorul] meu Ariel“; „Duh destoinic!“; „Ei, bravo!“; „Întocmai cum ți-am cerut“; „Vedenie măiastră, Ariel“; „ Pe harpie-ai făcut-o, Ariel / Cu mare meșteșug, - fermecătoare! Cum te-ai surpat asupra lor!“; „Hai, vino, vrednicie!“; „E bine
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ca puțini alții la sfat; și, din același suflu, deplânge pornirile zănatice ale mâniei, întorcându-se în sfârșit la „Acum, așadar...“ Nu există în Iliada stil mai încărcat de emotivitate decât al lui, cum se vede, printre atâtea altele, din adresările prin vocative extinse, din folosirea, frecventă și specifică lui, a unor particule cu valoare emoțională, din violența insultelor și a înjuriilor. Și, nu în ultimul rând, din numărul și anvergura hiperbolelor, asociate cu formulări ipotetice, ca și când marginile realului și măsurile
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]