1,462 matches
-
pentru că se cunoaște după miroaznă că ai nimerit-o. Baslogovește, părinte. Eu am să mă duc la treburile mele... Spunând acestea, tânărul dispare dincolo de ușa pe care nu uită s-o închidă cu grijă. Punând mâna pe ulcică, bătrânul o adulmecă cu aduceri aminte. Apoi gustă și, zâmbind, îmi face semn să-l urmez...Am gustat din licoare...Cu privirea agățată de ușiță, călugărul dă din cap și zâmbește, ca și cum ar fi spus „Brava, mânzule! Așa îmi placi!”... În toată gura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
zis să poți supraviețui. Cine nu-i vânjos la trup și cu mintea ascuțită îi mai bine să stea acasă”. Călugărul privește și ascultă cu atenție tot ce se petrece în jurul nostru. Apoi se uită la mine și, văzându-mă adulmecând ca un ogar, mă întreabă: Ce ți s-a năzărit? Mă întreb de unde vine mirosul de pește. Uite acolo se învârte peștele adus de la Dunăre și din alte locuri, pregătindu-l pentru drumul spre Liov, mănăstiri, Curtea Domnească sau dughenile
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
îi păcura, cu o aromă ce te înalță cu gândul spre cele sfinte...Cu o plecăciune sfioasă, crâșmarul s-a retras dincolo de ușă, lăsând în urmă urarea „Gustați în pace!” Ca de obicei, bătrânul a ridicat primul ulcica și a adulmecat-o, ca și cum ar fi fost în transă...A dus ulcica la gură și a gustat din ea ca din Sfânta Împărtășanie...A adăstat apoi câteva clipe înainte de a înghiți. Privesc uimit de știința călugărului în a se pătrunde de toată
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
marea !... Corăbii pribegite își înfing ancora în umerii mei. Privesc în zare. Frunzele albastre se ngrămădesc neliniștite sub mătura aspră a groparului de suflete... În inimă vibrează neobosit diapazonul.Îmi ung sufletul cu flori de lavandă. Îndemn căpriorul să mă adulmece ca să-i pot privi în oglinda ochiului scene furate din clepsidra agățată în copacul timpului de dincolo... Copacii, aici, au umbra violetă... Duna albă de nisip Când ploile ne umplu sufletele cu picături cristaline de lacrimi, bisericilor li se face
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ZÅPADÅ TÂRZIE Iarna iar n-a respectat întâlnirea prevåzutå-n calendare De trei luni o cåutam în sus în zare în vânt o adulmecam îi descântam cu-o amintire de când era mare Atingerea ei îmi fåcea obrazul roșu când în mâinile-mi tremurânde se topea pufoaså și rece era Vers alb cernut în privire hlamidå a zeilor pe umårul meu ai venit Caldå înfrigurare
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1631]
-
a pornit spre zmeuriș... Tocmai când oala era plină și voiam să ne retragem, se aud crengi uscate rupte de călcătură grea... Mi-am îndreptat privirea spre acolo. În fața ochilor tocmai se înălțase ca o stâncă moș Martin. Oprit în loc, adulmeca aerul cu un fel de voluptate... Călugărul a vorbit către urs, ca unei ființe omenești: Da’ cine te-a supărat, bătrâne? Fii pe pace, sunt eu cu un prieten. Apoi uite aici numai câtă zmeură am cules. łi-a rămas și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
chilii, purtând pe umeri răcoarea înserării... O liniște ca de catedrală se lăsase asupra poienii... Cred că veverițele s-au cuibărit deja în scorburile lor, obosite de atâta zbenguială... Moș Martin neastâmpăratul nu și-a mai arătat botul în vânt adulmecând om străin intrat în moșia lui... Bătrânul mergea înaintea mea, pipăind parcă pământul cărării cu papucii... Aproape de casă mi-a aruncat peste umăr: Câtă vreme te-i hârjoni cu apa pârâiașului, eu am să-ți aduc ceva de mâncare. În
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
opțiunile sexuale. Dar pe-atunci eu eram pe jumătate adormit. — De unde dracu’ a cules toate prostiile astea? întrebă Braintree. — De la o afurisită de yankee pe nume Sally Pringsheim, îi explică Wilt. Știi și tu cum e Eva. Ai văzut că adulmecă țicnelile intelectuale de la zece poște și le-aduce la ea în casă ca și cum ar fi un blestemat de gândac de bălegar care se repede într-un canal deschis. Nici nu-ți poți închipui la câte „idei novatoare“ și cretine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
a născut șase copii, dar numai unul, o fată, mai e în viață. Separarea lor a început atunci când ea a devenit îngrozită la gândul unei noi sarcini. A refuzat să se mai culce cu el, iar el a început să adulmece în stânga și-n dreapta. Zi-zhen a aflat. Atunci, dă-mi tu, a pretins el. Ea i-a tras un pumn în față și apoi s-a dus direct la Biroul Politic. Faceți-l să se comporte ca Mao Zedong Salvatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
tristețea ei și mă agăț de propria-mi sănătate mintală. Orașul Interzis a fost căminul multora care au înnebunit. Cutreier domeniul lui Mao și îi privesc pe bărbați și pe femei cum se poartă ca eunucii de pe vremuri. Precum câinii, adulmecă. Își petrec fiecare secundă din starea de veghe încercând să-i facă pe plac împăratului. Ei își dau seama când împăratul e gata să o „uite” pe concubina sa. Sunt conștientă de poziția mea. Rolul meu nu are consistență. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
l-ar fi mirosit pe Traian al nostru Încă de când mai orbecăia prin vamă, Împreună cu cei veniți de la muncă de Afară, din Libia/Siria, iar caraliii dădea iama prin Luxurile și Kenturile din bagajele lor. Numai că, doar când au adulmecat the individual fragrance Tabac Original, ele s-au decis să-și dezlipească fundurile mari de pe canapelele de vinilin albastru pe care Înțepeniseră de trei ore, tot holbându-se la tăblițele alea cu NEW YORK MOSCOVA BERLIN PRAGA care odată fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Însă, fiți liniștiți, imediat ce vom avea date noi, vă vom transmite. După Telejurnal, reluăm transmisia la aeroport. Capitolul 14 Callypso cu o mie de fețe Oricum, și ele au fost pe fază, pentru că, de unde moțăiau, claie peste grămadă, cum au adulmecat dâra de Yves Saint Laurent Tabac Original after shave lotion TABAC ORIGINAL, odată au făcut ochi și au Început să se foiască pe canapeaua de vinilin albastru. Dar Victor luase deja startul cu florile În mână. -- Loc! Loc! Loc! Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chiar neliniștită. Atunci se întâmplă un lucru neprevăzut. Stârnit de noile mirosuri, alintatul patruped al doamnei consul - un mic Maltez cu blana sidefie, zilnic spălată și îndelung pieptănată - care visa liniștit în poala stăpânei sale tresări nervos și începu să adulmece în direcția grupului compact de la ușă. Sări pe covor și, de acolo, proțăpit pe labele lui scurte, începu mai întâi să mârâie, apoi să latre de-a dreptul isteric și să tremure într-un fel atât de caraghios, încât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ea, de mâinile prinse. Trag și eu, orișicâtuși, bărbat. Mi-am smuls mâinile, cu ele Îmi fac loc, ajung În uliță. - Nu mai miroase, zic, amușinându-mi o mână. Muuult mai binemiroase inima ta, decât eroii - uite... - și-i dau să adulmece. - De ce-mi dai miros de la mine? Dă-mi de la tine... Numai o dată și gata... Dar tu miroși a mine - oare de ce? - Auzi la ea: oare de ce... Fiindcă pe la voi ieșim noi, bărbații...Și află: când o să fiu erou, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
sunt deja buni-plecați. Nu mai suntem de-ai satului, din chiar clipa În care În care am vorbit de plecare. Stau În calidor, dar și eu sunt un demult plecat și numai umbra mea, rămasă, mai vede, mai aude, mai adulmecă ce se petrece În locul din care ne-am zmuls și am pornit-o În lume, drept dinaintea ochilor. Moș Iacob Îi răspunde umbrei, rămase În urmă, a tatei: - D-apăi, Dumnezeu e mare, domțători’, nu ne-a lăsa El, nici dedata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-și curajul și adună-te. Numai că, uluit din cauza iubirii, Hungry Hop privi drept prin figurile lor exasperate. Parfumat din plin din cauza uleiului, încă se mai gândea la Pinky Chawla, care, de altfel, se răsfăța gândindu-se la el în timp ce adulmeca sticla pe care o prinsese sub fereastra lui. Chiar în ziua următoare, ajunse pe aleea din spate exact la aceeași oră și, zărindu-l din nou pe Hungry Hop - dat fiind că era ora alocată lui pentru baie în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
drumului cât o albină. Kulfi începuse să se simtă puțin plictisită de ceea ce găsise până atunci în pădure. Căută sub o piatră, lângă un arbore cu lalele, de-a lungul unui pârâu. Avea nevoie de un ingredient nou, își zise, adulmecând aerul, ceva incitant și proaspăt, care să o inspire să facă o mâncare nedescoperită până atunci, o invenție nouă. Privi către cer. Gătise deja un porumbel și o vrabie, o ciocănitoare, o pupăză, o coțofană, un sfrâncioc, un grangur, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe loc, nu s-ar fi putut bucura de ea, și prefera să riște s-o lase să fugă rănită, pentru că știa, de asemenea, că nu putea ajunge prea departe cu un glonț în plămâni. Animalul ridică dintr-o dată botul, adulmecă vântul și deveni ușor neliniștit. Apoi, după un timp ce păru o veșnicie, dar care nu durase probabil mai mult de două minute, își plimbă privirea asupra turmei lui, asigurându-se că nu o paște nici o primejdie, și se pregăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iubit-o, a iubit-o, nici nu-și dă seama Rafael cât de mult, și nici cât de mult îi doare și ce a însemnat pentru el femeia aia... Rafael închidea ochii, sorbind melodia dulce-melancolică-îndurerată a spovedaniei lui Milică și adulmecând totodată promisiunile somnului, deh, cea mai durabili dintre amăgiri. Ești însetat doar cât un vârf de ac și ți se dă aproape tot atât de mult cât ți se promite, adică mult mai mult decât ai îndrăzni să ceri, iar când te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lăsându-se la mâna cui nu trebuie, te miri ce nenorocit care să-ți ia tot, să te lase goală-pușcă. Știa și ea, învățase pe propria-i piele, dar uite că tot degeaba. N-avea decât să se lase ispitită, adulmecând chipurile și trupurile care, la rândul lor, îi adulmecau mersul. Se lăsa pradă legăturilor de ocazie, de azi pe mâine, cu necunoscuți; curva aia de Mirela, știau ele ce-i puneau în cârcă, păi, bineînțeles c-ar mânca-o, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce nenorocit care să-ți ia tot, să te lase goală-pușcă. Știa și ea, învățase pe propria-i piele, dar uite că tot degeaba. N-avea decât să se lase ispitită, adulmecând chipurile și trupurile care, la rândul lor, îi adulmecau mersul. Se lăsa pradă legăturilor de ocazie, de azi pe mâine, cu necunoscuți; curva aia de Mirela, știau ele ce-i puneau în cârcă, păi, bineînțeles c-ar mânca-o, și chiar o mănâncă de vie. Ar fi trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ar uita unde stă, dar dacă lui i-ar da prin cap... Ba bine că nu, Velicu glumise, n-a vrut s-o jignească... Nu-ți stătea capul la jigniri, Mirelo, te pierdeai și te goleai, și privirile-ți tremurau adulmecându-l pe când îl băgai în casă și încuiai ușa. Prin memorie ți se amestecau chipuri și trupuri de bărbați fără nume, care intraseră aici pentru o zi și o noapte, iar disperarea pulsând și vărsându-se-n dorință răscolea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de transpirație, de-ai zice c-ai tras la jug aicea, în patul Mirelei. Ba tocmai că după o vârstă se spune că-i normal să dormi tot mai puțin, poate ca o compensație în vederea somnului de veci care te adulmecă, te paște și te pândește, îl simți cum îți suflă-n ceafă. Oricum, timpul trece altfel, zilele vieții tale se mișcă tot mai repede și n-ai decât să te gândești cu jind la vremurile copilăriei și ale tinereții, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ternă a după-amiezii de duminică prevestind rezultatele votului. N-avea decât să întrebe, să se intereseze, dar nu, pur și simplu nu-l trăgea. Lipsa aia de tragere ar fi putut fi un semn de boală la o adică, îi adulmeca mohoreala, boala, dezastrul, presimțea un moment când i-ar fi întors spatele chiar și dace i s-ar fi oferit pe tavă. Resimțea o mohoreală și o plictiseală mai grele decât cele din el, care nu-l lăsau să respire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
luat în gură cu el, de n-ar fi lipsit mult să urce pe mal și să-i rupă undițele, să i le bage pe gât, și acum, cu ăsta, tot așa. Păi, cum dracu’, îi plăcea; stătea în picioare, adulmecând provocarea pe care tocmai o stârnise. Îl mânca în fund, deh, poate că tocmai pentru așa ceva îl făcuseră părinții lui într-o clipă de rătăcire pasională, când și pe ei i-a mâncat în fund și au simțit în viscere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]