2,458 matches
-
sunt identificate două categorii de cuvinte: 1. invariabile; nu cunosc distincția constantă-variabilă, nici în plan semantic, nici în planul expresiei: prepoziția, conjuncția, interjecția; sunt unități care se situează direct la nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivelul sintactic al textului; 2. variabile: substantivul, adjectivul, pronumele, verbul, adverbul. În funcție de cel de al doilea factor, cuvintele variabile prezintă trei modalități de realizare a flexiunii: a. analitică; flectivul este un morfem liber iar tema lexicală a cuvântului rămâne invariabilă: adverbul; bine - mai bine. b. sintetică; flectivul este un morfem (grup de morfeme) conjunct, legat în continuitate de tema lexicală: substantivul, pronumele: studentă/studente/studentei, care/căreia/căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
căruia/cărora etc. c. sintetică și analitică: flectivul este constituit din morfeme libere și morfeme conjuncte, înscrise între ele și cu tema lexicală în relații sintagmatice de discontinuitate: adjectivul, verbul: frumos/frumoasă/mai frumoasă; cântasem/am cântat etc. Observații: Numai adverbul prezintă, cu câteva excepții, un singur tip de flexiune: analitică. • Cuvintele cu flexiune sintetică pot avea și situații de flexiune mixtă; în enunțul L-am văzut pe portar., flectivul substantivului portar este format din morfemul liber pe (expresie a cazului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
altfel, declinare: substantivul, adjectivul, pronumele; substantivul cunoaște și categoria determinării 3; 2. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie flexiunea, numită de regulă conjugare, după categoria gramaticală a timpului: verbul; 3. clase lexico-gramaticale cărora le este proprie categoria gramaticală a intensității: adverbul și adjectivul. Clasa verbului prezintă identitatea cea mai bine marcată; flectivul cuvintelor aparținând acestei clase își datorează planul semantic în primul rând unor categorii gramaticale strict specifice: diateza, timpul, modul, aspectul. Aceste categorii gramaticale intră apoi în relații de complementaritate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
datorează planul semantic în primul rând unor categorii gramaticale strict specifice: diateza, timpul, modul, aspectul. Aceste categorii gramaticale intră apoi în relații de complementaritate cu alte categorii: persoana, numărul și genul, realizând cel mai bogat fascicol de sensuri gramaticale. Clasa adverbului se caracterizează printr-o identitate distinctă prin realizarea planului semantic al flectivului din dezvoltarea unui singur sens gramatical, rezultând din categoria gramaticală a intensității (numită în gramaticile curente grade de comparație). Clasa substantivului se distinge între celelalte clase lexico-gramaticale ale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a intra în relații sintactice; 2. specificul poziției pe care o pot ocupa în desfășurarea unei relații sintactice. Primul factor diferențiază trei grupuri de clase lexico-gramaticale: a. clase cuprinzând cuvinte care pot realiza funcții sintactice; substantivul, adjectivul, pronumele, verbul și adverbul; b. clase cuprinzând cuvinte care realizează prin ele înseși un enunț sintactic: interjecția; c. clase cuprinzând cuvinte care nu realizează funcții sintactice ci marchează identitatea unor funcții sau relații sintactice sau numai asigură dezvoltarea relațiilor sintactice: prepoziția, conjuncția. Cel de-
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe poziția de determinant în interiorul unei relații sintactice de dependență. În interiorul relației de interdependență, substantivul și pronumele pot deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
deopotrivă dezvolta funcția sintactică de subiect și pot participa, ca nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nume predicative, la realizarea funcției sintactice de predicat (predicat analitic). Adjectivul și adverbul ocupă, în interiorul unei relații de dependență, mai ales poziția de determinant; adjectivul având ca regent substantive iar adverbul, verbe. În interiorul relației de interdependență, adjectivul și, mai rar, adverbul intră ca nume predicative în realizarea funcției de predicat. Cuvintele care nu realizează funcții sintactice se disting între ele în funcție de specificul relațiilor sintactice pe care le marchează sau a căror dezvoltare o asigură. Prepoziția realizează relații sintactice de dependență, în interiorul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
lexico-gramaticală la care aparțin, nu se mai înscriu în relații sintactice și nu mai realizează funcții sintactice. Acești termeni intră în clasa morfemelor (verbe auxiliare etc.) sau în clasa auxiliarelor sintactice în exprimarea unor categorii lingvistice mai largi (verbe semiauxiliare, adverbe de modalitate etc.), constituenți autonomi ai sistemului de semne gramaticale, coexistând alături de sistemul de semne lexicale în organizarea și funcționarea sistemului semiotic al limbii. Din punct de vedere deictic, clasele lexico-gramaticale își accentuează identitatea specifică, fie prin poziția lor în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prin dezvoltarea unor categorii gramaticale al căror conținut rezultă din raportarea la situația de comunicare. Astfel, substantivul și adjectivul rămân exclusiv în sfera obiectului comunicării. Pronumele se definește ca atare prin raportare, cel mai adesea, la protagoniștii actului lingvistic. Clasa adverbului cuprinde elemente care se definesc din perspectiva protagoniștilor sau coordonatelor actului lingvistic și elemente care se situează în sfera obiectului comunicării. Verbului îi sunt specifice o serie de categorii gramaticale, timpul și persoana în primul rând, diateza, modul și aspectul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
extralingvistice. Din această perspectivă se disting: A. - trei categorii de unități lexico-gramaticale, caracterizate printr-un raport de complementaritate între conținutul lexical și conținutul gramatical: • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens lexical se dezvoltă prin intermediul raportului lume-gândire-limbă: substantivul, adjectivul, verbul, adverbul; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte cu sens lexical variabil în funcție de situația de comunicare; cuvinte care „reprezintă” alte cuvinte înscrise direct în raportul lume-gândire-limbă: pronumele; • clase lexico-gramaticale cuprinzând cuvinte al căror sens rezultă din raportul direct locutor-lume-limbă: interjecția. B. - o categorie de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
general, sintetic sau supletiv. Flexiunea verbală, caracteristică verbului, se realizează prin categoriile gramaticale specifice de diateză, timp, mod, aspect și prin categoriile nespecifice număr, persoană și gen. Flexiunea verbală se realizează deopotrivă analitic (voi cânta) și sintetic (cânt-a-se-m). Adjectivul și adverbul cunosc o categorie gramaticală a intensității, realizată cu preponderență analitic: scrie/scris/frumos/mai frumos, foarte frumos. Mijloace de exprimare a sensurilor gramaticaletc "Mijloace de exprimare a sensurilor gramaticale" Sensurile lexico-gramaticale (uneori) și sensurile gramaticale (cu consecvență) se realizează și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
conținut lexical autonom, au în sistemul limbii exclusiv această identitate funcțională: exprimă sensuri lexico-gramaticale sau sensuri gramaticale categoriale. Prin aceasta, morfemele stabile intră în componența sistemului de semne gramaticale. Au identitate stabilă de morfem „articolul”, unele verbe, unele clase de „adverbe”, unele „prepoziții” și „conjuncții”. Articolul este morfem al determinării, prin formele articolului nehotărât și ale articolului adjectival-demonstrativ: un om, omul cel bun. Articolul hotărât exprimă determinarea definită dar ca morfem conjunct enclitic: studentul de azi. Prin intermediul categoriei determinării, articolul, considerat
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
unei case, caselor, unor case, unui student, studentului. c. Înscris în legea acordului, articolul exprimă, concomitent cu dezinența din structura substantivului sau (și) adjectivului, diferite sensuri gramaticale: gen, număr, caz: o studentă inteligentă/unei studente inteligente, niște studente inteligente. Dintre „adverbe”, au întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
întotdeauna funcție morfologică morfemul superlativului: foarte, morfemele complexe cel mai, mai puțin, foarte puțin (morfeme constituite din două sau mai multe elemente lingvistice, aflate eventual într-un raport categorial; mai puțin, de exemplu, poate fi considerat gradul intensității superioare a adverbului puțin), morfemul locuțional destul de, exprimând intensitatea relativă și morfemele aspectuale: mai, tot: „A mai venit de-atuncea să v-asculte,/ Voi plopi adânci, cu voci și șoapte multe?” (T.Arghezi, p. 68), „Iar colo bătrânul dascăl cu-a lui haină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
n-am cui , / Închinare-aș murgului.”, „Plecat-am nouă din Vaslui / Și cu sergentul zece.” (V. Alecsandri). În afara mijloacelor de natură morfologică, sensurile gramaticale se exprimă și prin mijloace fonetico-prozodice (morfeme suprasegmentale) și sintactice: topica și modalizatorii (verbe semiauxiliare și adverbe de modalitate). Dintre morfemele suprasegmentale, intonația exprimă cazul vocativ, redundant, concomitent cu dezinența specifică: „Să cer un semn, iubito, spre-a nu te mai uita?” (M.Eminescu, I, p. 127) sau anulând omonimia cu nominativ-acuzativul: „Din valurile vremii, iubita mea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
115) - sau timpul: „Aveam să plec din mijlocul petrecerii și să nu mă mai întorc; nimeni n-avea să descopere ce se făcuse cu mine, taina pieirii mele avea să rămâie în veci nepătrunsă - luasem toate măsurile.” (Mateiu I. Caragiale) Adverbele de modalitate 9 exprimă - fie modalitatea logică: „Meștere Ruben, oare când voi ajunge să pricep adâncimea ta?” (M. Eminescu, Proză literară, p. 42), - fie diferite nuanțe ale modalității subiective: „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (Idem, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
limbă-gândire, substantivul cuprinde, prin excelență, cuvinte noționale. Seamănă prin aceasta cu verbul, cea de-a doua clasă cuprinzând cuvinte noționale 1. Celelalte clase lexico-gramaticale sunt alcătuite din cuvinte care exprimă note din noțiunile exprimate de substantive (adjectivul) sau de verbe (adverbul) sau exprimă diferite raporturi în care se află înscrise „realitățile” denumite prin substantive sau verbe. O situație particulară caracterizează clasa pronumelui, care exprimă noțiuni indirect, prin intermediul substantivului cu care se află în raport de substituție. Din perspectivă logico-semantică, în desfășurarea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a-și crea o soartă mai fericită, el știa...” (M. Eminescu, Proză literară, p. 28), adjective „Deschid porțile: Timp neumblat,/bine-ai venit,/bine-ai venit!” (L. Blaga, p. 197), „Mirajul unui dulce fruct/âmbrac-un sâmbure amar.” (Idem, p. 326), adverbe: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu, I, p. 172) Ca determinant, substantivul se poate subordona tuturor unităților lexico-gramaticale cu autonomie semantico-sintactică, cu excepția adverbului: substantive: „Mana neagră a visului/să mă slujească ar vrea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Mirajul unui dulce fruct/âmbrac-un sâmbure amar.” (Idem, p. 326), adverbe: „Eu sunt luceafărul de sus,/ Iar tu să-mi fii mireasă.” (M. Eminescu, I, p. 172) Ca determinant, substantivul se poate subordona tuturor unităților lexico-gramaticale cu autonomie semantico-sintactică, cu excepția adverbului: substantive: „Mana neagră a visului/să mă slujească ar vrea.” (L. Blaga, p. 220), pronume (mai rar): „Niciunul dintre studenții lui nu l-a uitat”, verbe: „În fântână mi-aplec/gând și cuvânt” (Idem, p. 117), adjective: „Căci lutul tău
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
I, p. 74) și a relațiilor de dublă dependență: „El vine trist și gânditor/Și palid e la față.” (M.Eminescu, I, p. 172) Adjectivul nu este însă incompatibil nici cu poziția de regent. Unele adjective pot fi determinate de adverbe: „Dar ochii mari și minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
minunați/ Lucesc adânc himeric.” (M. Eminescu, I, p. 172), iar altele cer substantive (pronume) în dativ: favorabil, necesar (încă o hotărâre defavorabilă oamenilor), în dativ sau acuzativ: folositor, util (folositor la ceva/cuiva). Aceste adjective pot fi determinate și de adverbe care exprimă sensuri circumstanțiale: totdeauna folositor, necesar oriunde etc. În desfășurarea relației de interdependență, adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie.” (L. Blaga, p. 276) Prin apartenența
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adjectivul realizează, în complementaritate cu un verb copulativ, funcția de predicat analitic: „E mai vie născocirea/ Când iubirea o îmbie.” (L. Blaga, p. 276) Prin apartenența la sintagma nominală, având ca regent un substantiv sau pronume, adjectivul se distinge de adverb, care are același conținut semantic: exprimă însușiri (ale unei acțiuni verbale). În sistemul lexical al limbii există termeni univoci sub aspectul sensului lexico-gramatical de gradul I; aparțin clasei adjectivului și, în consecință, pot intra numai în sintagme nominale sau în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
termeni univoci sub aspectul sensului lexico-gramatical de gradul I; aparțin clasei adjectivului și, în consecință, pot intra numai în sintagme nominale sau în sintagma predicatului analitic (bun, românesc etc.) și termeni care se pot actualiza, sau ca adjective, sau ca adverbe (frumos, urât etc.). În funcție de sintagma în care intră, termeni precum frumos, urât, încet, adânc etc. pot fi adjective: „Un mort frumos cu ochii vii/Ce scânteie-n afară” (M. Eminescu, I, p. 170) sau adverbe: „De te rogi frumos de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]