79,378 matches
-
gnoseologice, între "sensibilitatea metafizică îndrumată spre recrudescența religioasă și incertitudinile și anchilozarea în materialism și nihilism". Relația individului cu absolutul capătă o tentă particulară prin referirea la locația sa. Oprimat de "ritmul agitat al capitalei", Cioran se mărturisește atras de aerul curat al provinciei, care, deși departe de a fi un Eden, i se potrivește precum un mediu favorabil autoscopiei. Provincia e desigur impură, dar prin eliminarea tipurilor reprobabile ce o populează (versatilul nedemn, "lipsit de buna-cuviință în acest moment pentru ca
Întoarcerea poetei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12424_a_13749]
-
Celan, pentru care întrebarea "includea negația", acestuia din urmă "i-a trebuit toată energia disperării ca să întoarcă pe dos sensul întrebării"" "Cu el poezia se reîntemeia la limita incomunicabilității. Cuvintele lui Celan înfățișau insuportabila concavitate a unor morminte săpate în aer". Mai simplă, la îndemâna bunului simț, sugestia pe care ne-o face Antonio Lobo Antunes: "Nu-l întrebați de ce scrie, așa cum nu întrebați nici mărul de ce face mere". Un editorial scris de un bun poet modern, un text de căutat, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12460_a_13785]
-
în cartea de față. Din cele zece capitole ale volumului (unele reluând studii din Eseu despre vârstele poeziei), majoritatea cuprind lecturi în linia fenomenologiei bachelardiene. Interpretările sunt sobre și temeinice, dar nu strălucite. Rând pe rând, sunt parcurse "chipurile" focului, aerului, pământului, apei, luminii și întunericului, ca și o serie de teme blagiene consacrate: somnul, timpul, creația, orfismul. Noutatea punctului de vedere e concentrată însă în primele două capitole. În Avatarurile tăcerii, V. Fanache pornește de la neîncrederea poetului în cuvânt și
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
către melodramă în ultima parte; există și un contrast evident - această comedie e filmată ca un film de artă... Oricum, contemplați numele de actori ce revin de-a lungul acestui articol și veți vedea că cinematografia hongkongheză începe să aibă aerul unei afaceri de familie...
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
și oarecum retras, un scriitor mare, Samuel Beckett, care a refuzat, într-un fel, gloria și mondenitățile - nu se poate uita gestul de a nu merge să-și primească, la Stockholm, Premiul Nobel - un longeviv care a străbătut secolul cu aerul unui necunoscut mărginaș din Dublin, stînd, uneori, la taclale cu, de pildă, Peron, Jean Louis Barrault, Cioran, Madeleine Renaud, Peggy Guggenheim, Duchamp, Giacometti, Lucia Joyce, care s-a regăsit spiritual în spațiul cultural francez, care și-a scris piesele în
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
Pașii lor nici nu se aud pe drumeagul din butuci de lemn. Vin dinspre realitate, ușor ezitant, spre acest loc, într-un fel ireal. Drumul acesta în sine capătă atîtea semnificații. Un drum de țară, cum precizează Beckett, cu un aer medieval, parcă, în spectacol. Aștept ca după ce ajung cei doi pe insula lor, aici, pe scenă, lîngă mine, în urmă să se ridice podețul, calea de acces. Să rămînem izolați, suspendați pentru un timp, în povestea lui Didi și Gogo
Ce să-i spun domnului Godot? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12477_a_13802]
-
asta nu s-ar rezolva însă nimic. Sunt absolut sigur că jurnaliștii ar găsi imediat de lucru, lansând un nou ziar, în timp ce "bulina roșie" s-ar prăbuși iremediabil, așa cum au pățit-o absolut toate publicațiile ce-au făcut sluj pesedeilor. Aerul de sfârșit de epocă la PSD se vede însă cel mai bine în felul jenant în care năstăsioții înțeleg să trateze o pătură socială care i-a sprijinit mereu: profesorimea. După minciunile gogonate ale incompetentului ministru Athanasiu (într-un interviu
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
Păturică ", Julien Sorel-ul prozei române ", profesor de muzică, are viziunea unui muzician de pe la începutul veacului al nouășpelea, care merită să fie cunoscută, de exemplu, drept prima generație de cronicari muzicali ai culturii române, fără nici o exagerațiune: "...ciocârliile se înălțau în aer ca niște mici bombe, apoi se opreau în loc, și, bătând din aripi, împleteau aerul cu melodioasele lor cântări. Prepelițele, aceste inocente și fricoase păsări, ce nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
veacului al nouășpelea, care merită să fie cunoscută, de exemplu, drept prima generație de cronicari muzicali ai culturii române, fără nici o exagerațiune: "...ciocârliile se înălțau în aer ca niște mici bombe, apoi se opreau în loc, și, bătând din aripi, împleteau aerul cu melodioasele lor cântări. Prepelițele, aceste inocente și fricoase păsări, ce nasc și mor în iarba livezilor și în frunzele dese ale dumbrăvilor, prin vocea lor monotonă, dar ritmică, păreau că servă de regulator al cadențelor acestui concert divin..." (Ocna
Crochiuri de epocă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12491_a_13816]
-
poleind cu aur coșul pe care prietena mea și l-a pudrat. Ex oriente lux - însemnă "Lumina de la Răsărit", care are ceva solemn în ea, de parcă ar izvorî din cupolele Sfintei Sofia. Ies în balcon și trag adînc în piept aerul gingaș, catifelat, amestecat cu salvele tunetelor ieșite din Dunăre și cu cea mai zebrată parte a viforelor de la granița sovietică. Orizontul de miazănoapte s-a întunecat de nouri. în fața intrării, uniforma albastră a portarului se înclină în tăcere primind bacșiș
Poeme de Evgheni Borisovici Rein by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/12498_a_13823]
-
vrăjit, amabilă Clavdia, da, da, parcă mi-aduc aminte, povestea aia cu sanatoriul, a existat și un român internat acolo, încercă ea să-i împrospăteze memoria, aha, Damian, deși habar n-avea de acel român, oricum erau bolnavi de plămîni, aerul acela îi nenorocea, nu?" (p. 26) Chiar dacă atmosfera generală a azilului, nesfîrșitele flirturi și conversații cotidiene pe cele mai diverse teme trimit cu gîndul la romanul lui Thomas Mann, revoltele și aspirațiile de libertate ale lui Inochente (nume plin de
Hans Castrop în România comunistă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12484_a_13809]
-
și glasul spart, că, după ce-a stat de vorbă cu părintele Vicenç și cu dr. Canyameres, a-nțeles că cineva-l condamnase să nu fie-n veci fericit. - De ce nu te-ai răzvrătit? - Ușor de spus, azi.... - A tras aer în piept și m-a privit pe sub un zâmbet. - Sigur că m-am răzvrătit: n-am spus niciodată cele o sută de avemaria. - Vrei să te odihnești puțin, unchiule? - Nu. La douăzeci și doi de ani m-am îndrăgostit. Au
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
cel mai evident futuriste, operarea foarte atentă cu termeni ca modernism, modernism moderat, suprarealism, decadentism, urmuzianism etc., compararea lucrărilor celor trei poeți și plasarea, oarecum neașteptată în final a unui ,prozator" precursor al avangardismului, toate acestea aduc în final un aer de prospețime. Printre capitole sobre, ordonate și puternic ancorate în informații culese cu atenție, printre citate relevante și concluzii pertinente, cititorul experimentat poate întrezări orizonturile noi pe care această carte le poate deschide. (Aceasta mai ales dacă nu se va
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
care am consimțit, pentru a izbuti să realizez ceea ce socoteam că-i vocația mea. M.I.: Concesii, după terminologia și în perspectiva de astăzi, predominant culpabilizante, au făcut toți cei care au publicat atunci. erau ele gândite, chibzuite sau erau ,în aerul timpului"? Cît erau, dacă erau, de calculate? B.E.: Nu, nu. Ele nu erau calculate. }ineau de o retorică a vremii. Obligatorie. Știai nu doar ce trebuie să spui, știai și cum trebuie s-o spui. M.I.: Existau niște coduri, prin
În dialog cu B. Elvin - "între o mare speranță și o mare frică" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11371_a_12696]
-
cine știe cărei dispute locative, în obținerea vreunei mult râvnite aprobări, făcând bine turmei pe care o păstorea și oricui apela la el. Pe Mârzea la început îl intrigă personajul, cum spuneam, îl intrigă și oarecum îl amuză, prin înfățișarea țeapănă și aerul vetust, devenind apoi o problemă pe care neapărat trebuie să o dezlege. Îl urmărește pe preot sau pune pe alții să o facă, îl caută el însuși la biserică sau îl însoțește prin cartiere, se lasă antrenat în activitățile sale
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
moment de însuflețire și de amuzament, transcriu, în continuare, câteva dintre citatele care mi-au făcut viața de critic literar mai interesantă: ,Iubita mea cu ochi căprui ce-mi ții căsuță între munți/ Cu puritatea de fecioară cum e și aerul pe-acolo/ Așteaptă-mă că am să vin și o să mergem pe la nunți/ Tu Afrodită sau Junonă iar eu un fericit Apollo." (Petre Berea) * ,Mărioara îl cicălea și-l boscorodea de cum intra pe poartă. Din dement și bun de nimic
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11422_a_12747]
-
care le împărtășea în momentul vizionării unui film, exclamând și comentând de parcă însăși viața ei ar fi fost prinsă în joc. Aceste reacții spontane, altminteri inofensive, îl enervau în așa măsură pe domnul Spătaru, încât acesta își înșuruba arătătorul în aer, în dreptul tâmplei, în semn de insanitate mintală, gest la adresa soției, chiar și atunci când, stând singur în casă, doar își amintea de ele." (pp. 163-164). Citatul se poate prelungi oricât; nu vom vedea o fărâmă de haz sub această plată, indigestă
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
carte groasă în care e vorba de 23 August, de Uniunea Sovietică, de invazia din Cehoslovacia, de ministere și anchete. Alta zdrumicată, împungînd ici și colo, pîndind breșe, făcută din pași, din cozi, din ocoluri nădăjduitoare în jurul vreunei guri de aer. În fine, ultima, ca un descîntec de cununie, ascunsă, cu șerpi și castele, diferită mult de ce descriam înainte, de parcă cineva ar fi scăpat, întîmplător, un praf de sare în fiertura așa de searbădă și ordinară. E, în această din urmă
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
se dezlănțuie hazul nebun provocat de întîlnirea civilizațiilor și a mentalităților, jocurile de cuvinte și riscul aluziilor. Armonia sferelor și Vajnicul mi-au plăcut enorm tocmai pentru că reunesc în răspăr toate clișeele despre lumea anglo-saxonă, India și Pakistan, aruncă în aer prejudecăți vechi de un secol, creează un puzzle care descrie cel mai bine amestecul pestriț ce definește lumea de azi. Volumele lui Julian Barnes și Salman Rushdie demonstrează că proza scurtă poate lua în stăpînire ficțiunea în puncte cardinale, că
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
convalescentă. ș...ț E ca și cum Eminescu ar fi versificat melancolia erotică a mai multor generații de mătuși, dacă nu a mătușii arhetipale. Atmosfera e, firește, visătoare și amară. Privirea e cețoasă, lacrima lucește indecis în colțul ochilor. Totul respiră un aer de azil, de consolare intratabilă, cu complicații biliare. La antipodul acestei performanțe stă recitarea atletică, glasul viril, virtuozitatea pulmonară. Eminescu devine o fiară, un mascul decis, capabil de sonorități acute, ofițerești, și de mormăieli senzuale, toate zvîrlite printre dinți viguroși
Cultura în poante by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11477_a_12802]
-
și să-ți ascuți auzul pentru a afla - în vesela noastră hărmălaie (sub)culturală - ceva despre Ion Gheorghe. Un poet important, de care istoria liricii postbelice nu poate face abstracție, dar care a devenit aproape invizibil, o vagă siluetă de aer în peisajul actual. Rareori mai este amintit în câte o evocare nostalgică a anilor '60 sau menționat într-o înșiruire de nume, de obicei la sfârșit, ca o curiozitate literară; ori ,analizat", cu un surâs fin, pe făgașul excentricităților sale
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
lui Marin Mincu. Odată fixat în solul epocii, în mediul său real, protagonistul e făcut să se recreeze prin invenție și distorsiune ficțională, prin intermediul poveștilor și legendelor pe care le răspândește, despre sine, în lumea largă. Deși cruzimea e în aerul timpului, faptele lui }epeș și versiunile îmbogățite ce cresc pe trunchiul lor se impun ca un nec plus ultra în teritoriile vaste ale ferocității. Actele spăimoase ale autocratului par a fi fost făcute pentru ca acesta să-și ,agonisească" o faimă
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
într-o carte tipărită... Spațiul neîngăduindu-mi, mă limitez la două portrete, de fapt, ambele prezente în R.l., nu și în memorii. Sensul ar fi că prefer, pentru viitor, modelul variantei de față. Citez: O fată directă, ageră, cu un aer dârz, concentrat, de alergătoare de cursă lungă... Puține fraze sincere și călduroase, s-a întâmplat să-mi fie adresate în scris... decât aceea iscălită de călăuza Muzeului Balzac de la Saché. Ce m-a frapat în scrisoare este cuvântul innoubliable, ce
O completare by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11499_a_12824]
-
de suport (pânza, hârtia). Dar, să revin la raportul artistului modern cu natura. Odinioară - în plină ecloziune a plein-air-ului - când pictorul își proptea șevaletul în fața motivului, practica sa era condiționată de nevoia captării proaspete a senzației. Senzație de lumină, de aer, de vibrație, de culoare în umbră (faimoasele umbre colorate!). Printre altele, putem vorbi, fără teamă de a greși, și de un realism al viziunii adecvat la realitatea senzației. A senzației, uneori mai mult chiar decât a obiectului însuși, ceea ce a
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
vă menajați cele două inițiale din nume: Gheorghe A.M. Ciobanu, ca și cum ați fi ținut să îmbrăcați cît mai extravagant un obștesc manechin. Nu mi-a trebuit mult să înțeleg că era o pedanterie protocolară, ce cobora de pe versanții inundați de aerul tare al unei conduite existențiale exemplare. Articolele dumneavoastră despre fenomenul muzical deconspirau, înainte de toate, o candidă curiozitate. Vă și vedeam uitîndu-vă prin gaura cheii unei porți ce duce miraculos la cei ce modelează frecvențele, duratele, timbrele și intensitățile, transformîndu-le, grație
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]