1,384 matches
-
fapt e vorba de-o etapă ulterioară aprinderii sentimentale, desfășurărilor ingenuu patetice care fac posibile miezurile actualelor formule dense în aparenta lor sicitate ce nu reprezintă un început ci un final de ciclu sufletesc. Un bilanț formal al acestuia. Prezumatele afecte, sfîșieri, lamentări, ipostaze dolorice ale unei ființe care nu-și reneagă devenirea sunt absorbite în imagistica cerebrală în care, totuși, răzbat avînturile inițiale. Poza romantică e lucid asumată ca o concesie a conștiinței: "toată noaptea / bate-n perete / cu aripa
Un romantism ermetizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7756_a_9081]
-
unde a cîștigat însă Aproape celebri. Dacă americanul Cameron Crowe a speculat propria experiență pentru a readuce în atenție anii '70 (cînd rock'n roll-ul umplea stadioanele cînd se scanda "Make Love Not War!", cînd s-au descătușat nu doar afecte și instincte, ci mai ales mentalități dinamitate de un tineret în ofensivă), englezul Stephen Daldry, director și regizor la Royal Court Theatre, și-a propus la debutul în cinema să ne resensibilizeze prin intermediul unui ambițios băiețel. Acest puști va ajunge
Et in Colosseum ego! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16261_a_17586]
-
lexicală ale reprezentanților "Generației 2000". Spre deosebire de nihilismul douămiiștilor, în versurile Ruxandrei Cesereanu răzbat ecouri din poezia anilor '70 (revoltele sale existențiale aduc uneori izbitor cu cele ale lui Virgil Mazilescu) și procedee formale ale liricii anilor '80 (atitudinea cerebrală, lipsa afectelor, ironia, cinismul, citatele și aluziile culturale, detașarea autorului de problematica propriu-zisă a versurilor). Parafrazele după poeții generației '70 și nu numai, sar în ochi. Poezia lehamitea începe cu un vers care trimite, voluntar sau involuntar, cu gândul, la un foarte
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
nu-și taie capul pentru un gând sau nu-și deschide cutia toracică pentru a da la iveală inima și sentimentele. Recent, cercetătorii în neuropsihologie au demonstrat că există o legătură indubitabilă între rețele neuronale, hormoni și manifestarea emoțiilor și afectelor. De altfel, comparația făcută de Stefan Klein, pro domo, este convingătoare în acest sens. Relația între viața interioară a omului și neurotransmițători seamănă cu cea care există între o operă de artă și materialele din care este făcută. Frescele Capelei
Despre corp și alte năluciri by Diana Gradu () [Corola-journal/Journalistic/8945_a_10270]
-
această putere în chică, dictatorul întruchipat de Chaplin, și anume Hitler, în mustață, și Aladeen, dictatorul fictivei țări arabe, Wadyia, în barbă. Fără barbă, Aladeen este deprivat nu doar de prerogativele dictatoriale, de propria identitate, dar își pierde și controlul afectelor, îndrăgostindu- se de o activistă ecologistă, Zoey (Anna Faris), și devenind, aparent, un om (mai) bun, ceea ce în limbajul democrației americane se traduce prin toleranță. Educația sentimentală a lui Aladeen, dictatorul deposedat de funcție și înlocuit de una dintre sosiile
Aventurile lui Aladeen în America by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4458_a_5783]
-
p. Numindu-l altă dată pe Olimpiu Nușfelean un neoromantic, ne dăm seama, la lectura unui ansamblu al producției d-sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
dispariție, al întunericului și al morții. Ilustrativă pentru această atitudine și pentru acest nou mod de a privi realul, poezia Doamne-ferește este și o alegorie a unei istorii delirante, în care dogma a înlocuit individualitățile, iar lozinca ține loc de afecte. Aluziile la era comunistă, cu atmosfera de teroare abil întreținută, cu impostura și lașitatea generalizate, cu spectacolul demisiilor morale și cu fastul cultului personalității regizat de oamenii de serviciu ai regimului, aceste aluzii sunt cât se poate de transparente. Căderea
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]
-
a altora contează întotdeauna mai puțin decît plăcerea mea". Pus într-o astfel de perspectivă, Erosul ni se înfățișează ca un cîmp de manifestare a orgoliului, derivație culturală a egoismului, care explică suferința într-un mod mai verosimil decît lezarea afectului "generos", decît ceea ce am putea numi cu o sintagmă idealizatoare, criza dorinței de "dăruire". Iar orgoliul necruțător nu e decît o poartă deschisă spre cruzime. "Inteligența" iubirii apare astfel ca o mască, alături de cea a "generozității", pe care o arborează
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
să nu cred în propriile-mi sentimente și fantasme?" Aceste întrebări par a fi totodată răspunsuri ce orientează atitudinea multora în actualitate. Cu atât mai mult, cu cât libertatea de expresie ajunge să fie asimilată de aceștia exprimării brute a afectelor, magiei șocului (de cele mai multe ori) gratuit, ori directeții viscerale a dialogului intempestiv. Astfel, refuzul stilului înalt este considerat un stil nou, când, de fapt, nu e decât o ruptură de nivel ontologic, datorată în principal nevoii de rezolvare a problemelor
Amatorismul experimentalist sau Ceaikovski plus Nokia by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13880_a_15205]
-
poetic meridional, profund deosebit de taina trăirilor în timpul alpestru. Nu mă întreb degeaba: pot fi oamenii atât de deosebiți în felul lor de a simți? Iată, mari compozitori de operă, trăind o singurătate care apelează la nuanța glasului, meditând astfel asupra afectelor, suferințelor sau destinului, cum se întâmplă cu un Dolente imagine bellinian, cu o Serenadă de Mascagni, care nu este doar dragoste, sau cu una din Iubirile pierdute verdiene. Vocea sună altfel la Bianca Manoleanu, tandră, cu farmec, față de cum am
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
filmul impersonal al istoriei pur și simplu, care are răceala metalică, dar și finețea unei gravuri. Iar timpul de elecțiune al Mioarei Cremene nu putea fi, dintr-o asemenea perspectivă, decât secolul lui Cartesius, cu disprețul lui suveran pentru limbajul afectelor, angoasa timpului fiind depășită acum prin depersonalizarea estetizantă și puțin prăfuită a „culorii de epocă”: „Doamna de Grignan / ședea / la masa de lucru cu picioare rotunde / adusă în caleașcă la țară / și pana subțire scria o misivă / una din zecile
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
exercită un soi de dictatură de catifea (inițial este exclusă orice brutalitate), nu mai puțin malefică însă decât orice alt regim dictatorial. Iar această maleficitate nu este rezultatul vreunei porniri native spre cruzime și violență, ci ia naștere din tocirea afectelor și din exacerbarea rațiunii care sfârșește prin a genera monștri. Astfel încât cartea Mioarei Cremene se convertește acum în critica sui generis a unei gândiri raționaliste care începe odată cu Iluminismul, oferă un fundament ideologic pentru crimele Revoluției Franceze și își atinge
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
de atmosferă și personaje, așa cum numai englezii știu să facă și în care revelația se numește Gillian Anderson alias Seully din "Dosarele X" - neașteptat de sensibilă, inteligentă și credibilă ca interpretă a unui personaj cu multe nuanțe în comportament și afecte. În fine, după ce ani de-a rândul, cinefilii bucureșteni au aflat despre Atom Egoyan doar din paginile revistelor de specialitate (atunci când ele existau) sau din palmaresul unor festivaluri, iată că la ediția actuală a "Zilelor filmului britanic" au putut vedea
Chintă regală by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16581_a_17906]
-
nicicînd teatrul gloriei care oficiază în ceruri n-a coborît cu mai trupeșă elocvență la nivelul regnurilor pămîntene. Împărtăș indu-se din aceeași ecuație emanaționistă, berbecele robust și vîlvoarea aeriană a înaripatelor își croiesc, peste discordanțe, omologii care obligă. Îngeri, afecte și embleme, legînd săgetător văzutele și nevăzutele, fauna se înalță spre ambiții care integrează un legat intelectual caracterisitic; acela, identificabil în lucrări suedeze de extraordinară anvergură, ce premerg gîndirii lui Swedenborg, opere ca giganticul Lexicon harmonicum, totalizînd, în 1715, o
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
când politicienii seamănă discordia și distrug cetatea. Pluripartitismul, în grabă și în parte fals refăcut după ^89, presupune poziții opuse. Spre binele public, distanțele de opinie nu se pot ameliora decât prin arta convingerii, cu apel dublu: la rațiune și afect, presupunând că politicianul le posedă pe amândouă. De când se știe, retorica a produs texte monumentale și, în consecință, a fost creatoare de opinii. Oratorul de talent putea fi numit un "predateur" pentru că își îndupleca auditoriul, îl prăda de opiniile cu
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
că nu sînt aievea?” (Trandafir negru). Efectul e un dinamism al imaginilor care mimează existențialul nu spre a-l „reda”, ci spre a acredita cu mai multă vigoare iluzia. Contestarea realului devine un ritual complicat, implicînd frînturi de discurs conceptual, afecte, senzualități. Nevoind a ceda teren, limbajul poetic asimilează cît mai multe elemente ale „obiectelor” sale posibile spre a le transfera în propria-i substanță. Cu cît carnația poemelor devine mai substanțială, cu atît îndepărtarea de real capătă la rîndu-i amploare
Rolul imaginarului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4550_a_5875]
-
mici curenți de atmosferă, care nu-i clintesc nici o silabă. Edificând un liliput al elanurilor neîmplinite, al pornirilor reținute, al ambițiilor temperate melancolic. După un episod de poezie angajată, aceste constatări detașate, în care frumusețea bate substanța și reprezentarea bate afectul, sunt, la urma urmei, o revanșă.
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
o impunatoare și caldă eficiență printr-o poveste despre fiecare dintre noi, ne-a pus pe gânduri și ne-a pregătit pentru a trăi împreună istoria „acelui sublim Inel al Nibelungilor din festivalul George Enescu”. Die Walküre Polifonia timpurilor și afectelor Leit-motivul iubirii la violoncel, sunet amplu, nostalgic și profund. Se aude „curajul” la alămuri și corzi grave. Mânecile albastre ale Sieglindei contrastează cu rochia gri metalic, dar rimează cu vocea sa tulburătoare chiar și in registrul acut. Brünnhilde preia melodia
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei tristeți... iremediabile: "Și noi am călătorit cu Budila-Express,/ Și noi am văzut fețele stoarse, ca niște cîrpe ajunse/ La gradul zero al folosirii, ale junelor navetiste,/ Și noi
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
doar cînd se referă la abstracte și la nume de stări, procese, acțiuni - iubește viața, adevărul, cititul, mersul pe jos etc. - sau atunci cînd e posibilă o anume personificare, o implicită asimilare a entității în cauză cu o țintă a afectelor și nu cu un produs de consum: în română e mult mai firesc să se spună ,Iubesc marea" decît ,Iubesc prăjitura cu mere". Pentru verbul a urî, distincția nu mai este atît de netă: pot fi urîte deopotrivă persoane, obiecte
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
spuneam, latura de document sufletesc. De altfel, chiar sistemul de redactare al jurnalului trimite la un atare tip de lectură: numeroase pagini fac rabat de la regula notației directe, comprimând dintr-o dată mai multe zile, acutizate deja în memorie și în afecte. Aici se simte cel mai bine mâna de poet a Constanței Buzea. Nimic nu e transcris în grabă. Emoțiile, mai ales ele, sunt lăsate să se așeze, să se limpezească. Lirismul n-are nevoie de priză imediată. Intensitatea îi e
Un document interior by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6572_a_7897]
-
de o reflecție nuanțată, de o practică a ideilor în dialog. Ideile, dacă există aici sunt idei primite, în rest avem o serie de clișee despre raportul dintre prezent și trecut, dintre capitalism și comunism, dintre omul nou, lipsit de afecte, și omul vechi, educat la școala umanismului socialist, de considerații stereotipale și pe firul lor de un rapel asupra unei existențe în niciun fel spectaculoase, redusă la o „stare de fapt”. Din amintirile Emiliei (Luminița Gheorghiu), muncitoare la una dintre
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
sens, observația unui umorist problematic precum Gogol devine esențială, și anume că: „dacă privim atent și îndelung o istorie nostimă, ea devine din ce în ce mai tristă.” Acest Everyman feminin devine centrul atenției și chiar dacă sub raportul ideilor nu transmite nimic, sub raportul afectelor comunicarea este deplină și deschisă către empatie. Pe aceasta a mizat și Dan Lungu, pe aceasta mizează și Stere Gulea, pe o sancta simplicitas a personajului său - ceea ce nu-l face mai puțin complex -, pe comunicarea directă a unei bogății
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
cele comuniste, tinerilor nu le sunt oferite apartamente de către fatter stät pentru a-și începe o viață nouă. Iată o „stare de fapt” căreia Stere Gulea îi conferă și sensul unui realism crud unde estalgia este cea care orientează subtil afectele către trecut, unul din care nu rămân decât momentele fericite.
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
tăișuri/ Săltînde spre mine din luceafăr.(...)" (Prin posedata risipire). E cîntecul unui faun îmbătat, în primăvară, de întunecată solaritate a propriului instinct. Grație unei mari intensități expresive, a unei incandescente a discursului menținute fără întrerupere, Miron Kiropol ajunge a trata afectele într-un chip autonom, ca pe niște obiecte în sine. Încercînd a transgresa, părelnic, granițele dintre real și fantastic, rămîne de facto, în domeniul ultimului, de unde "experimentează" doar realul că pe o iluzie, ca pe o fantasma a fantasmei. Umanitatea
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]