1,626 matches
-
Dumneata, stolnice, când crezi că poți să ne aduci toate înscrisurile ca să refacem împărțeala? — Măria ta, pot să mă nevoiesc și să mă duc acolo unde treburile țării mi-o cer și rogu-mă să-l învoiești și pe domnia sa aga Constantin, că iată dă colțul ierbii și nu a hotărât paza drumurilor care mișună de hoți, spuse Brâncoveanu, ridicându-se în picioare. Un gest afirmativ al capului domnitorului îl făcu să se plece politicos și să se îndrepte spre ușă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vânzarea grâului. Nu-i greu. O săptămână, scrâșni fostul ienicer. Mâine e Sfântul Dumitru. Te duci acum la spătărie și dai poruncă să stea vânzarea grâului de la jitnițele domnești și-o oprești și măria ta. Nu trebuie să afle Ahmed aga baș-capegiul cui se vinde grâul. Și pe urmă, afacerile oprite o săptămână dau neliniște, și atunci or să se grăbească și graba lucrează pentru măria ta. Știi bine că vodă nu și a plătit haraciul de mai bine de un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o sută de mii de taleri în aur ca să le cumpăr îndărăt. Și acum, tot făcătura lui Stoico cu generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit pe Brâncoveanu să-i arate lui Veterani adevărul, ca să dea drumul solilor spre Viena. Și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus ieromonahului Ștefan să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzinii la Mitropolie ca să facă alegerea așa cum spune obiceiul pământului. Au trimis boieri să-l invite la adunare și pe patriarhul Dionisie al Constantinopolului. Doi căpitani s-au dus să-l aducă, să fie de față, și pe capugiul Ahmed aga venit din Istanbul. Toți dorobanții domniei, înarmați, se adunaseră în curtea Mitropoliei așteptând atent să se hotărască lucrurile. Un boier mare a coborât dealul până la casele brâncovenești ca să-l poftească pe marele logofăt să vină, căci adunarea fără el nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să o piardă, ci fii. Marii boieri îl ridicară de subsuori și-l conduseră spre altar. Theodosie, în ușile împărătești, cu cârja și îmbrăcat în odăjdii argintii, cu mitra pe cap, încadrat între doi diaconi, îl aștepta binecuvântând adunarea. Ahmed aga era în strana din stânga. Theodosie citi clar cu glas tare rugăciunile și jurământul pe care Brâncoveanu îl repetă cuvânt cu cuvânt. Îl mirui și-i dădu crucea să o sărute. Dinspre strana din stânga, capugiul îi aruncă pe umeri caftanul domnesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Preda Pârșcoveanu să rămână aci cu noi”, deci la turci să se ducă verii măriei sale din partea Cantacuzinilor, că la turci n-au cu cine complota nimic, dar la Viena, după ce o să-l ajungă pe drum pe Iordache coconul și pe aga Bălăceanu, să meargă Preda Pârșcoveanu, tot vărul măriei sale, dar din neamul Brâncovenilor, că Preda e feciorul Ancuței, sora lui Papa, tatăl măriei sale... Mihai îl urmărea pe domn cu ochii întredeschiși, forțându-și vederea care începuse să îmbătrânească, nu-i pierdea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ăl cu zugrăveala de la mânăstirea Cornetu. La măria ta or sta mai bine și o să-ți aducă aminte de noi cei ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ot Brâncoveni”. Din una în alta, tușa Anca se plângea că Bălăcenii, cuscrii ei, sunt plini de grijă pentru aga Constantin, care este în drum spre împăratul nemților, fiindcă doamna Maria a trimis olăcari să-i ajungă pe drum pe aga Constantin și pe Iordache Coconul și să le poruncească să nu schimbe nimic din vorbele răposatului vodă, adică să închine țara nemților ca să-l puie în scaunul domnesc pe Gheorghiță beizadeaua. „Știam, tușă, i-a spus el, ce face doamna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se părea atât de stupid s-o audă pe Lavinia spunând de Brâncoveanu că împlinește visele lui Șerban. I se părea că aude bocetele femeilor din curtea Bălăceanului, când Brâncoveanu a pus de i au bătut în parul porții capul agăi Constantin, ginerele lui Șerban. Cum era Brâncoveanu să se dezvinovățească altfel față de turci? Bălăceanu, devenit general austriac și ucis în bătălia de la Zărnești... Sculându-se de la masă, se despărți de gazdă, zâmbind trist: — Vezi, Lavinia, lucrurile nu stau chiar așa
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era uimit. Niciodată nu mai auzise asemenea cântare. — Ștefane, ce este asta, cine a rânduit psalții? întrebă abia șoptit. — S-a întors de la Athos protopsaltul Filotei și de o lună chinuie spudeii să i învețe cântarea. — Ah, da, Filotei sin Agăi Jipa, știu, știu, noi i-am plătit călătoria la Athos... Afară se întunecase. În biserică era bine. Fiecare ținea în mână o lumânare de ceară, care ardea curat sfârâind arare. Chipurile oamenilor, luminate așa de jos, galben auriu, semănau cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
soarta și vodă; își asumase greutatea mantiei de împărat duhovnicesc al creștinilor din răsărit, dar și măreția ei. Azi va trece hotarul „tărâmului nădejdii” și va intra în împărăția padișahului, dar nu așa oricum, ci cu alai mare, împărătesc. Selin aga încă de cum se luminase de ziuă află de pregătirile pentru liturghia Înălțării pe tăpșanul oaselor de la Șerpătești. Fără să-și dea seama că nu au cum să bată - pentru simplul motiv că acolo nu erau clopote -, hotărî să fugă ca să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
celor trei, a lui vodă și a miniștrilor săi, Constantin și Mihai Cantacuzino. — Ce să însemne asta una mie, una ție, și de ce vă bucurați atâta? Spuneți-mi să mă veselesc și eu, spuse vodă liniștit. M-a învățat domnia sa aga Kuciuk Selin un joc turcesc, măria ta. Adrianopol, 1703 Convoiul înainta urmând drumul turmelor spre pășunile din Balcani. Vodă era sănătos, nu doctorii cereau popasuri dese, ci localnicii pe unde treceau. Erau români sau aromâni care ieșeau din sate la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de onix, sta pe un jilț înalt, având în jurul lui, ca într-un divan, adunați toți marii boieri din alai. Opus lui, lăsând între ei un spațiu cam de treizeci de pași, pe un fel de divan improvizat sta turcește aga Selin Kuciuk. Lângă domn, în picioare sta Ștefan, îmbrăcat ca un călăreț oarecare cu pantaloni negri, cizme cu pinteni de argint, cămașă din tort neînălbit și, peste ea, un ilic din aba de lână seină cusut cu fireturi din mătase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru odoare bisericești și stă să-i asculte ceasuri întregi. Ia și câte un episcop sau patriarh mazilit. Selin se ridică și ceru permisiunea să se retragă. Domnitorul i se adresă blând în turcește: — Îmi pare rău că pleci, Selin aga. Mă gândeam că de acolo de unde stai se vede apusul și că oamenii nu ar trebui să se sature să-l privească pentru că apusul soarelui se petrece într-un fel de nemișcare schimbătoare, nu știu dacă pot să spun bine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că nu doar soarele apune? — Măria ta, m-am desfătat privind dansul bărbaților și apusul soarelui, dar e ceasul rugăciunii. Nu este dans ce-ai privit, este o poveste despre cai sau poate despre centauri... Ce ne-am face Selin aga fără cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști cât timp fac parte din ceată și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel de călugări credincioși acestui zeu. Eh
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cai? Bărbații aceștia își jură să fie caști cât timp fac parte din ceată și, în joacă, cred că se transformă în cai, dansând ca să îmbuneze un zeu al cailor, devin un fel de călugări credincioși acestui zeu. Eh, Selin aga, ce ne-am face fără cai? — Măria ta, zise Kuciuk Selin și se închină în fața domnitorului, care curtenitor îi răspunse cu un zâmbet sincer, rugându-l pe Ștefan să-l însoțească pe imbrohor până la cortul lui. În picioare, în locul prințului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și mângâioasă. — Să-i judeci și să-i pedepsești, taică! — Pe cine, pe slugă sau pe cel care i-a poruncit? — ... — Așteaptă..., așteaptă să-i prind și să-i dau în vileag pe cei ce au pus la cale netrebnicia. — Aga Selin e furios, vrea vinovatul, ca să arate că el nu are amestec. — Nu are. Liniștește-te, Ștefane, mâine plecăm în zori, să mergi cu mine în rădvan. O să avem drum lung până la Inumbari, de acolo trimitem călărași la Odrii și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și-și făcea ancheta lui personală. Ștefan se lecuise ca prin farmec de frica de turci. Nu mai cenzura în taină scrisorile ce plecau din tabără. Nu vorbea cu nimeni decât când politețea o impunea, renunțase la plimbările cu Selin aga și cu Toma Cantacuzino, iar dacă marele spătar Mihai Cantacuzino îi vorbea grecește sau turcește, el răspundea absent în românește. Drumul până la Inumbari l-a făcut alături de domn în caleașca deschisă. Aproape tot timpul a stat încuiat în muțenia lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de păsări, prin bălți, păsări albastre, rațe sălbatice și păsări neștiute, prin păduri ne însoțeau privighetori, mierle și cuci fel de fel. Acum, de când am trecut Dunărea, nimic, nici una, ca și cum un duh nevăzut, mergând înaintea noastră, le-ar goni. — Selin aga, mă înspăimânți. Cum să nu fie păsări pe cale? Nu cred. Și apoi să știi că ceea ce-mi place la domnia ta e faptul că ești om credincios ca mine. Cum eu nu cred decât în Treimea Sfântă: Tatăl, Fiul și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oprit doar când drumul trecea prin vadul unui pârâu. Venind din urmă, ceilalți doi l-au aflat râzând singur. Râdea și arăta spre pietrele din pârâu pe care țopăiau, preocupați să prindă gâze, câțiva ciocârlani de munte. — Păsări! Vezi, Selin aga, uite ți s-o fi părut că nu sunt păsări pe aici? se miră Brâncoveanu cu glas tare. — O să poată să treacă rădvanele prin vad? întrebă imbrohorul. — Acu’ da, acu’ o lună nu; noroc cu brânca..., râse voievodul. — Constantin bei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sârbește și cine își poate da seama câte limbi știe?” După ce au plecat ciobanii, cei trei călăreți s-au tras la umbră să aștepte venirea alaiului. Mai aveau mult până la Inumbari și soarele era sus. — Taică, aș merge călare alături de aga Selin, spuse beizadea Ștefan, îndată ce apăru de după o cotitură a dealului șirul de calești și de călăreți. Vodă se mulțumi să zâmbească doar, imbrohorul însă se închină a mulțumire și spuse politicos: — Ești fericit, Constantin bei, până să te întâlnesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fapt și vodă dorea să audă rugăciunile Sfântului Vasile cel Mare. Au pornit din nou la drum după Rusalii și alaiul domnesc își recăpătase strălucirea de la început. Păreau că uitaseră toți cum a căzut de pe cal Panait Cioranu. Pe cale, aga Kuciuk Selin a primit o depeșă prin care era anunțat că locul în care va fi instalat cartierul general al domnului muntean era satul Arnăutchioi, un fel de mahala a Adrianopolului. La aflarea veștii, voievodul s-a încruntat imperceptibil, apoi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nimic ce ar fi putut supăra vanitatea sultanului, era doar o primire cu adevărat cordială. Negustori turci și greci îl primeau pe voievod ca pe o rază de speranță în vremuri mai bune. Spătarul era invidios până și pe Selin aga, pentru că reușise să capteze prietenia beizadelei Ștefan și chiar a voievodului. Superiorii lui de la Adrianopol trebuiau să-l prevină pe imbrohor că nu avea voie să se încreadă în vodă, singura prietenie pe care putea să o lege era cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-i spună povestea asta exaporitului și o să-i ceară mâna să și-o încleșteze pe a sa de a lui ca să-l facă să priceapă și el cine sunt ei de fapt. Alexandru Mavrocordat a venit însoțit de Kuciuk Selin aga și de mai mulți dragomani, adică traducători, din subordinea lui. Când un vornicel a anunțat că marele dragoman cu ai lui se apropie, vodă, încadrat între prințul Ștefan și Toma Cantacuzino în dreapta lui și Mihai Cantacuzino în stânga, toți călări, au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]