6,858 matches
-
au frecat cu spirt până și-a revenit. Dar, de atunci Bob al nostru parcă nu mai era același. Zăcea cu botul pe labe cât e ziua de lungă, nu mai venea la tine dacă îl chemai, nu-și mai agita bucuros coada stufoasă de cum te vedea. În aceeași iarnă interminabilă a dispărut a doua oară, în plină zi, de astădată definitiv. Degeaba l-au mai căutat bunicii prin troienele curții, nu era acolo: învățase lecția și știa că trebuie să
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
din insistențele ei. Un prim folos era acela că îi dădea răgazul de a se gîndi la eventualele nuanțe pe care le putea strecura în joc; al doilea că, dincolo de adevărul confortabil al faptului că ea era cea care se agita, aducîndu-i apă la moară etc., mai era și deplina ei ignoranță în ceea ce privea materia scrisorilor, ceea ce - departe de a însemna un avantaj față de el, care nici nu citise scrisorile, nici nu cunoștea fapte din trecutul mătușii susceptibile de a
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
are 23 de ani și disperează cu ușurință). De altfel ploaia a răsturnat după cît se pare și planurile altor persoane de prin vecini. Adineauri, într-o poartă de peste drum, o fată voinică cu fustă scurtă albă și pulover albastru agita o rachetă de tenis către o fereastră cu perdele de filet. Cînd a început ploaia, fata a ridicat un obraz oval cu nas scurt de care se sprijineau niște ochelari cu ramă neagră, groasă, a scuturat la stînga și la
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
librărie. Stă lălîie, nehotărîtă în plină ploaie spre mila cucoanei de la tutungerie, care scoate capul, precaut, și-i spune: "Ai să răcești, domnișoară, cu picioarele goale... Intră, că te plouă, nu vezi?" Cristina intră și cere plicuri, în timp ce cucoana se agită la tejghea, iar un tutungiu, fără dinți și cu ochi de marionetă, apărut nu se știe de unde, mormăie reproșuri paterne ținînd capul aplecat pe un umăr. Cristina se apără zîmbind ("nu pățesc nimic și sandalele sînt de plastic"), și se
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
peste umerii drepți, pe urmă a șters-o sărind peste valurile de pelin albicios, de unde peste un timp abea i se mai deosebea rochița palidă. S-au auzit iarăși grohăituri nemulțumite, și flori mici de in violet intens s-au agitat în ritmul unei cavalcade. După care toate s-au liniștit. Într-un tîrziu un glas băiețos de fată de doisprezece ani a strigat: - Crăciunel, unde ești?... Cristina și-a privit tovarășul de plimbare, amintindu-și că o consideră o fată
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
vrea să se lase zdrobit, aneantizat. O reacție cât se poate de firească, "banală". Și totuși nu este un ins banal, perfect șters, perfect prozaic, personajul de care vorbim al lui Aderca: spirit ironic și autoironic, îmbinând luciditatea cu candoarea, agitat de răbufniri vitaliste, de inflamările unui eu care se decomprimă în dese și fulminante experiențe erotice, subiectul predilect al rememorărilor. Este și plin de sine acest Istrăteanu, crezându-se persecutat cosmic, toată povestea cu arestarea și ancheta, cu atragerea în
Un roman parabolă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/15395_a_16720]
-
Emil Brumaru Coapse habotnice ți-a dăruit, Iubito, blîndul nostru Dumnezeu. C-un șold din iad zmulgi raiul ruginit. O, între sfîrcuri prinzi un curcubeu Ce dănțuie cînd sînii ți-i agiți Și peste care îngerii trec doritori Să se prelingă spre buricu-n nori Ca să-i hrănești și să-i adăpi, lihniți. Genunchii crini înșurubează-n vînt. Morișc-a poftelor de carne sacră Alții-ți vor fi. Eu slujitor trist sînt. Vai, numai
Sonetul regăsit sub pat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16433_a_17758]
-
trage pumni în stomac, Hadzihalilovic îi dă înainte cu picătura chinezească. Menționarea fluidității nu e întâmplătoare, Hadzihalilovic transformă apa în fetiș și camera zăbovește asupra ei în toate ipostazele. Simbolul recurent al inocenței este de altfel imaginea bulelor de aer agitate în apă, imagine care invadează ecranul adeseori și pentru intervale semnificative de timp. Dar să revin la înțelesul inițial al picăturii chinezești. Innocence îți propune un fiasco epistemologic pus pe repeat. Decorul e o școală de fete situată într-o
Cocoșul lovește din nou by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11145_a_12470]
-
poată înghiți toată lumea, un virtuoz al cornului abundenței de cuvinte vii, fără ditamai gura căscată? Nu îngăduie nimănui să stea locului, adâncit în gânduri; însuși mersul încet dă deja de bănuit; și într-adevăr cine ar accepta așa ceva în clipele agitate în care trăim, în acest timp fatidic despre care toți au căzut de acord că poartă, drept rod, extraordinarul? În acest timp care urăște izolarea - și chiar așa, cum ar putea îndura măcar ca vreun om să aibă disperata idee
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
regim prepară extincția unei specii de incertă fiziologie. A mai intervenit și un factor exterior de primă importanță, Consiliul Europei, care și el crede în existența marilor corupți și cere lichidarea lor. Este limpede că brațul lung al Justiției se agită, dar nu apucă. A-i aduce chiar și mustrarea cea mai ușoară ar fi cum ai pretinde capturarea - și expunerea - unui extraterestru, acostarea fantomei din parc, interdicția de a părăsi țara, pentru Dracula. A ni se cere și, vai, imperios
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
a scrie mi-a venit astfel firesc, respirând aerul pur al pădurii, simțindu-mă la fel de norocos să fiu acolo și să fi avut cu o zi înainte o premieră la care am lucrat cu pasiune. Deși fericit, ceva rămâne totuși agitat înăuntru. Ca și cum aș datora ceva cuiva. Altora? Mie însumi ? Intenția de a scrie a pornit din aceste întrebări. Parafrazându-l pe Brook, aș putea intitula această carte Amintiri imaginare sau mincinoase. De ce mincinoase?! Dacă vreau să înțeleg parcursul meu în
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
pe poet e trecut cred de prima tinerețe i-aud pașii urcând spre apartamentul vecin și ușa deschizându-se că un val marin care-i înhață pe amândoi și nu peste multă vreme acoperind hula mării o aud pe femeia agitându-se-n rut strigând cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
kosovarii aprind pubele mașini antrepozite aruncă cu pietre în polițiști îi provoacă viața a devenit imposibilă aici lângă stade de France noaptea se aud sirenele poliției și ale pompierilor elicopterele survolează saint-denis fiii imigranților nu se mai simt francezi își agită excitați cartea de identitate s-au săturat de discriminare mizerie și șomaj și atacă autobuze vitrine intra cu batele în carrefour și distrug. furia fostelor colonii răscumpără păcatele coloniștilor care le-au tulburat somnul acum sunt două popoare diferite aici
reportaj din parisul în flăcări (liberté égalité diversité) by Gheorghe Mocuța () [Corola-journal/Journalistic/10732_a_12057]
-
mobili taxează cu minimum 0.14$ / minut o convorbire cu fixul" (forum.softnews.ro). Chiar mai des, verbul apare în construcția intensivă cu reflexivul, a se criza, cu înțelesul "a se enerva", "a face o criză de nervi", "a se agita": "Te asigur că nu mă "crizez" aiurea" (forum.softpedia.com, 19.10.2005); "prea multă lume se crizează aiurea în ultimul timp" (vamaveche.ro), "sunt și fete (...) care nu vor să își care bicicleta în cârcă sau care se crizează
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
vorbitorilor de a marca noi nuanțe și grade de intensitate sau pur și simplu de a inova în planul expresiei. Verbul își ocupă locul într-o serie, alături de a se supăra și a se înfuria, de mai noile a se agita și a se enerva, de popularul a se oftica. Două inovații familiare asemănătoare - a se panica și a se isteriza -, ilustrînd nu întîmplător același tipar de construcție cu reflexiv, nu sînt înregistrate de DEX (nici de noul DOOM, în care
"A se criza" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10907_a_12232]
-
privește Soarele prin lunetă, Piuliță meșterește pe sub mașinuță, Doctorul Pilulă urcă și coboară, important, undeva sub scenă, în laboratorul lui, Probabil - sau Posibil? - se învîrtește precipitat, Gogoașă pune coca la crescut, Acuarelă stă cu nasul în șevalet, iar Habarnam se agită de colo pînă dincolo pentru că habar n-are ce să facă, în vreme ce toți ceilalți fac cîte ceva. Se întîmplă de multe ori în copilărie sau în adolescență ca să citim cărți, dincolo de cele, să le spunem, fundamentale, înmînate de părinții noștri
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
va ateriza la Phenian. Nu privea înapoi, n-avea ce să regrete... Zborul până în Coreea a fost lipsit de peripeții, dar pe aeroport, stupoare... Mulțime de oameni, cu pancarte pe care scria ceva într-o limbă necunoscută lui, strigau, se agitau, își manifestau bucuria, pentru ce, habar n-avea... Doi bărbați în uniformă militară i-au reținut pașaportul și i-au pus cătușe la mâini. într-o engleză de baltă, pe care greu a priceput-o, i s-a explicat că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cutremurându-se nevastă-mea, Coryntina. Dacă, cată Doamna să pășească în gol? Ferească-ne Cel de Sus!... Panică de comă, parcă străbate prin eter un cunoscut ,Hi-hi-hi!", și un codoi negru și stufos mătură văzduhul. Domnul președinte Traian Băsescu se agită la Cotroceni băgând de seamă că are două mâini cu care nu prea mai știe ce să facă... Însă totul se gată cu bine, din moment ce doamna secretar de stat declară că îi suntem frați, ceea ce înseamnă că a priceput gluma
Dezlegarea lui Haralampy la pălincă... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11043_a_12368]
-
declar că în sală suntem toți agitatori..." (aplauze furtunoase și urale) "...pentru că suntem delegați la cel mai înalt for al partidului nostru, la Congres, unde, așa cum s-a spus foarte bine, trebuie să gândim, trebuie să chibzuim, trebuie să ne agităm, pentru ca pornind de aici să înfăptuim programul partidului." Punctul de maximă nerușinare al discursului - abject de la un capăt la altul - al lui Macovescu este atins când, în încercarea de a minimaliza efectul cuvintelor contestatarului propune, fals-mărinimos: "Să ne prefacem că
Sa ne prefacem ca nici n-am au by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10151_a_11476]
-
dur, Ștefan Baciu are o evidentă repulsie față de uniformizarea pe care progresul ar putea-o aduce. În dantelăria impresionistă a poemelor lui apare și acest fir, subțire dar rezistent, tras din ghemul expresionist al epocii. În Cetatea lui Bucur se agită florărese și telali, vânzători de covrigi și de raci, flașnetari, lustragii, cerșetori: o umanitate pestriță, o sumă de indivizi care își îndeplinesc menirea cu maximă dexteritate profesională. Din faptul că poetul nu-i judecă - deși, cum spuneam, interpretarea nu lipsește
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
citadin. Iată două mostre de final melancolizant: "Acum nu-i nimeni. Umbrele coboară/ Pe corturi strâmbe, ca un hoț din pod./ și liniștea pe toți îi înfășoară/ În somn, cu lung și greu năvod." (La Moși); O lavalieră neagră se agită,/ Vărsând pe mese șvarț și dinamită,/ În timp ce seara urcă bulevardul.// Apoi perdele cad pe toată strada,/ Acoperind pecinginea cu fardul./ Pe geamuri, noaptea își ascute spada." (Capșa). Altfel spus, oamenii mai și cască, obosiți, somnolenți, precum călcătoresele lui Degas. E
Versuri metropolitane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10197_a_11522]
-
Însă pretutindeni totul pare să pulseze a viață, emană o grație și Îți induce o stare specială, apropiată foarte mult de sacru. Mă plimb printre clădirile Înalte, privesc cum vechiul se Împletește cu noul și Îmi țin respirația. Totul este agitat, Însă agitația emite o liniște de catedrală. Statuia lui Am avut un vis. Se facea că rătăceam În Lumea Oglinzilor Cea din alte timpuri, Din universul magic - al Alissei Fabulos. Nu mai știu cum nimerisem În acest labirint Probabil a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
o vedetă, printre șoaptele și murmurele actorilor și echipei. Am fost nevoiți s-o așteptăm pe platou de câteva ori, ne-am comportat cu ea ca și cu un coleg. Și chiar a contribuit la factorul frică. Mă simțeam mereu agitat lângă ea”, adaugă el. Woodard descrie păpușa drept „înfricoșătoare. M-a speriat de câteva ori pe platou, doar pentru simplul fapt că stătea acolo și m-a luat prin surprindere.” „Chiar m-a speriat”, spune Amendola, care are o secvență
etst [Corola-blog/BlogPost/96612_a_97904]
-
care l-a viciat nu doar indigența materială, ci și cea spirituală, ocultarea conștiințelor: "Ce-o să faceți cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]
-
indigența materială, ci și cea spirituală, ocultarea conștiințelor: "Ce-o să faceți cu libertatea?/ croncăne corbi sceptici prin parcuri/ statui dezumflate susură trist prin suburbii/ ce-o să faceți ce-o să faceți, latră agonic/ bătrîni pensionari agitînd stegulețe, țipă ascuțit/ femei indignate agitînd copii și sacoșe// Ce-o să faceți cu libertatea/ murmură sceptic Ecleziastul călare pe Sfinx, oare/ ce, îl întreabă doct Socrate pe Platon, oare ce,/ șoptește mîhnit Dostoievski din căruciorul lui cu rotile/ oare ce, grohăie politicienii și prezidenții// Da, chiar
Poeta față cu epoca by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10762_a_12087]