1,261 matches
-
de nevoile mele, eu știu mai bine. Doamna Thaw își puse mîna în șold și-i zise cu o voce ciudată: — Of, la naiba! Apoi adăugă: De ce-am mai adus copii pe lume? și începu să plîngă. Thaw se alarmă. Era prima oară cînd o vedea înjurînd sau plîngînd, și încercă să vorbească rațional și calm. — Mami, nu contează dac-o să pic la examenele alea. Dacă o să termin școala și-o să-mi iau o slujbă, n-o să mai trebuiască să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Campbell, care începe pe o notă ascuțită, de jale, dar vocea i se sparse, pierdu melodia, se opri și rîse: — Ah, nu mă mai țin curerele. îmbătrînesc. — Nu! Nu-i adevărat! strigară Thaw și Ruth în cor. Cuvintele ei îi alarmaseră. Cred c-ar trebui să încercați să dormiți, le zise ea. El sătea întins pe perne respirînd greoi. Cînd tuși, doamna Thaw îi spuse încurajator: — Așa, fiule, scoate chestia aia; iar după aceea: Ei, e mai bine, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lipsită de valoare, în afara frugalelor cîștiguri din arat și horticultură, a devenit o mină de aur care putea hrăni multe generații viitoare. Cînd s-a pus prima oară problema proiectului de a deschide comitatul căilor ferate, compania canalului s-a alarmat de teamă ca nu cumva traficul să fie deturnat de la navigație. Temerea nu era cîtuși de puțin nefondată, dar nu a convins compania să reducă taxele cu mai mult de două treimi și să cheltuiască sume mari pentru îmbunătățirea circulației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
carne și ieșea din trupul meu. Era chiar micul meu ciucuraș, cu care făceam pipi, și care-acum era, într-un mod ciudat, erect și dureros. Totul a mai durat câteva minute, așa încît nici n-am avut timp să mă alarmez până ce lucrurile au reintrat în normal, și încă pentru ani de zile... Herman doarme acum, greu de alcool, în patul meu hașurat de-ntuneric. Abia l-am cărat pîn-aici. Fiindcă acum câteva ore am ieșit să iau puțin aer prin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ridicat și dus într-o furgonetă, manuscrisul meu împachetat cu grijă și trimis la cine știe ce direcție a Securității... Am aflat toate astea mult mai târziu. Nici după o săptămână, când nu l-am găsit pe Herman acasă, nu m-am alarmat prea tare: putea fi plecat pe la rude, sau cine știe unde. După încă o săptămână am fost și eu arestat. Nu mi-a venit să cred. Încă nu credeam când stăteam pe bancheta mașinii miliției și priveam printre zăbrele lumea bucureșteană, ruinată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
anumită precauție, fiindcă înaintau prin iarba înaltă cu suspiciunea unei haite de șacali ce are de-a face cu o pradă mult dorită, dar periculoasă. Cu inima bătând să-i spargă pieptul, Audbert se răsuci în șa și îl privi alarmat pe Balamber, care se apropie fără grabă, urmat de Odolgan și de Kayuk cu catârul său. Khaba, în schimb, ce ar fi trebuit să se afle în capătul șirului, nu se vedea; probabil că rămăsese în urmă. în sfârșit, Balamber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caz, din precauție, trebuie să părăsim satele și burgurile ce nu pot fi apărate și să ne limităm la supravegherea punctelor mai fortificate. Ieri seară le-am anunțat pe căpeteniile cele mai de încredere, iar azi am trimis ștafete ca să alarmeze toate satele și avanposturile. Trebuie să strângem câți soldați putem, chiar și dintre romani. Augusta e, oricum, în stare să reziste până la sosirea lui Etius. Sebastianus ar fi vrut să intre în pământ de rușine din cauza neputinței sale de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se auzi un murmur neașteptat, întovărășit de o mișcare tulbure a mulțimii. Multe glasuri se împletiră în tonuri de spaimă și din mai multe părți se strigă: — Repede, închideți! închideți! Apoi, în vreme ce mulțimea se însuflețea și toate privirile se îndreptau alarmate în direcția aceea, un tânăr își făcu loc dând din coate și, răvășit, veni înaintea lui Canzianus. — Hunii! strigă. Hunii sunt aici! 29 Se stârni panica. Strigăte de teroare se ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixa stăruitor pe Inisius, care, cu toate încercările - inutile, de altfel - ale lui Gomerius de a-l ajuta, se zbătea pradă crizei ce-l cuprinsese; spumega și un lichid albicios începuse să-i curgă din gură; aruncă apoi o privire alarmată către chipul lui Cristos; în sfârșit, ațintindu-și privirea răvășită în ochii lui Canzianus, bâlbâi: — Tu... tu ai puterea... trăsnetului! Abatele, pe care până în acel moment nu-l interesase altceva decât ce i se întâmpla lui Inisius, îl privi surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
multe și minunate. Noi... Metronius fără să-l privească, făcu semn că era de ajuns: — Bine! Bine! Știm toate astea; rămâne totuși faptul că mulți sarmați - sau alani, cum vă place să vă numiți - sunt împreună cu Atila și că... Expresia alarmată cu care Sebastianus privea spre Maliban îl făcu să tacă și să întoarcă, la rândul său, privirea către soldat. Acesta se ridicase în tăcere și îl fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fixa vizibil enervat, cu mâna pe mânerul săbiei: — Tu ești un ofițer roman, iar eu îți datorez respect, dar tu trebuie să mă privești când îți vorbesc și nu trebuie să mă întrerupi și nici să-mi insulți poporul. Vitalius, alarmat și el, se ridicase în picioare și privea speriat la comandantul său, nesigur de ce ar fi trebuit să facă. Metronius, oricum, nu era omul care să cedeze ușor. Se ridică la rândul său, și replică dur: — Ei, calmează-te, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îndepărta strălucirea ce se ridica din satul în flăcări, proiectând când și când, licăriri de lumină însângerată pe pereții clădirilor unde se găseau dormitoarele servitorilor, pe depozitele de ulei și pe cele cu unelte, pe grajduri, unde, neliniștite, vacile mugeau, alarmate de vânzoleală și de mirosul de fum. Acoperișul și bârnele superioare ale imensului grânar, ce ocupa, el singur, o latură a curții, se iveau când și când din beznă. Ecoul unui galop tot mai apropiat arăta că o bandă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ultimele resturi calcinate căzură, putu să-i răspundă, și o făcu cu un sarcasm temerar: Nu ești mulțumit de prada ta, barbarule? Nu ești decât un tâlhar și un asasin, iar cuvântul tău nu valorează nimic înaintea mea. Clemantius, alarmat se apropie de ea: — Nu e înțelept să-l provoci, domina. Hippolita nu-l lăsă să continue; o furie de nestăvilit creștea în ea. — Mi-ai distrus casa, mi-ai ucis servii, mi-ai furat tot ce aveam; ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebă, ridicându-se brusc în capul oaselor, presimțind un pericol. Era încă întuneric și în jurul său, la lumina chioară a singurei lumânări ce mai ardea încă, câțiva bărbați se mișcau fără o logică clară, dar cu o frenezie care îl alarmă. Un atac, anunță Vitalius, la Poarta de Miazănoapte. Poate e un incendiu. N-am înțeles bine. Toți aleargă într-acolo. într-o clipă, Sebastianus înșfăcă sabia, își luă mantaua și fu în picioare lângă ordonanța sa. — Unde e Maliban? Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
că Reinwalt are ceva probleme, observă scutierul. Toraman, care mergea în avangardă, se întoarse călărind în mare grabă. — E o mică bătălie, într-un luminiș, mai în față. Oamenii lui Reinwalt. Din câte am înțeles, pare o răfuială între burgunzi. Alarmându-și oamenii, Balamber îi desfășură în pădure și le ordonă să înainteze cu mare atenție, lăsându-i pe cei aflați în spate să vadă de provizii, apoi trecu în frunte împreună cu Mandzuk. Ecoul luptei se stinse curând totuși și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pământul lui și a lucrat zece ani într-o mină. Și nu-i condamn pe mineri pentru ce s-a-ntâmplat, ci pe acei care au regizat acest coșmar menit să ne înjosească pe toți. Cei care au destabilizat țara alarmând oamenii de bună-credință că ar veni legionarii vor trebui să aducă dovezi că nu i-au pus pe vinovați să iasă cu bâtele pe străzile capitalei numai ca să ne dezbine și să poată domni. Fiindcă printre inscripțiile de la Universitate (unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
la ușa mea, fără ezitare. Măcar încercați! Indiferent ce vă neliniștește, vă rog să poftiți. Chiar dacă nu sunteți grav afectat. În legătură cu orice durere, ar fi bine să vă sfătuiți măcar o dată cu un specialist. — Care sunt simptomele care ar trebui să alarmeze? Primul indiciu: frica. Rememorați momentul atacului? Aveți insomnii, coșmaruri? Nu vă mai puteți concentra și memoria vă joacă feste? Ați devenit mai supărăcios, mai irascibil? Aveți dureri de cap, amețeli, vă simțiți epuizat... Simptomele pot fi nenumărate. Dacă aveți impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
La scurt timp am simțit un miros. Am auzit că sarinul e inodor, dar nu e adevărat. E dulceag. Credeam că era parfum, ceva de genul ăsta. Nu era un miros neplăcut. Dacă ar fi puțit, toată lumea s-ar fi alarmat. Da, era dulceag. Trenul și-a continuat traseul: Shin-ōtsuka, Myōgadani, Kōrakuen și - pe la stația Myōgadani - mulți oameni au început să tușească. Și cei care erau în picioare, și cei care stăteau jos. Normal că și pe mine mă luase tusea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Nimeni nu era panicat. Pe deasupra, erau mulți care coborau la metrou. Nu se zărea nici un observator. Nu era nimeni care să le interzică oamenilor să coboare în stație. Am strigat în gura mare, iar cei de sus spuneau: «Nu te alarma!» sau «Ce te grăbești?» Poate că le era frică să nu fac un atac de panică. Nu mă interesa, mi-am făcut loc printre ei. Am alergat vreo cinci, șase metri pe o străduță lăturalnică. Nici nu aveau loc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
a spus: — V-am sunat de o mie de ori. Nu ați văzut știrile? — De ce m-aș uita la televizor pe așa o vreme frumoasă? Când plouă, mă uit, dar acum sunt prea ocupată. Atunci a zis: — Ascultă, nu te alarma. — Să nu mă alarmez? De ce? Despre ce e vorba? Și a venit și vestea: — Chiar acum, au spus la televizor că Eiji a murit. Atunci totul a devenit negru. Asta era tot. Nu-mi mai pot aminti nimic altceva. Îngrozitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sunat de o mie de ori. Nu ați văzut știrile? — De ce m-aș uita la televizor pe așa o vreme frumoasă? Când plouă, mă uit, dar acum sunt prea ocupată. Atunci a zis: — Ascultă, nu te alarma. — Să nu mă alarmez? De ce? Despre ce e vorba? Și a venit și vestea: — Chiar acum, au spus la televizor că Eiji a murit. Atunci totul a devenit negru. Asta era tot. Nu-mi mai pot aminti nimic altceva. Îngrozitor. Șocul a șters totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vreme. Costăchel a controlat dacă pistolul era încărcat, dar, găsind încărcătorul gol, i l-a aruncat lui Vrăbioi. Ține-ți rugina și să nu vă mai prind pe aici! Când cei doi ieșeau pe poarta primăriei, Petrache l-a întrebat alarmat pe Costăchel. De ce i-ai dat pistolul? Dacă are cartușe? N are nimic. Nu duce grijă. Ei gândeau că noi o să le cădem la picioare. În încărcător nu avea nici un cartuș. Până una-alta, însă, eu zic să plecăm acasă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a transmis din om în om ordinul de plecare la atac. Ca o singură ființă, ne-am ridicat și, în pas alergător, am coborât panta dealului, cu ochii și armele țintă pe Poiana... Inamicul - sigur pe el - nu s-a alarmat decât când am ajuns aproape de casele de sub poala pădurii... Și unde au pornit a toca mitralierele și automatele rușilor!... Ochii mei nu vedeau decât cumpăna fântânii... Mișcarea ostașilor de lângă mine o simțeam fără să-i urmăresc cu privirea... Se mișcau
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
păstrând, astfel, vocea și vorbele sale pentru admiratorii și prietenii săi rămași Încă vii, În efemerul refugiu al incertitudinilor. Știam despre ce boală era vorba. Complicațiile brusc apărute arătau deja amploarea răului. Cu câțiva ani În urmă, primisem un telefon alarmat de la el, În care Îmi vorbea, precipitat, cum nu Îi era felul, despre tumoarea care i se descoperise. Nu fusese singurul semn de Încredere și afecțiune pe care mi-l dăduse În acele zile de teribilă Însingurare. Somația inevitabilului era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
și, în același timp, înspăimântată. Kang Sheng i-a spus că umblă zvonuri serioase cum că dușmanii ei o vor „termina pe femeia lui Mao chiar în patul ei”. Kang Sheng a descoperit sursa zvonului în rândul armatei. Asta o alarmează și mai mult pe Doamna Mao. „Băieții din vechea gardă”, precum mareșalul Ye Jian-ying, Chen Yi, Xu Xiang-qian și Nie Rong-zheng, sunt prieteni apropiați ai vicepreședintelui Liu. Sunt nemulțumiți de purtarea evazivă a lui Mao. Mânia e atât de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]