12,606 matches
-
atât de adânc, cu siguranță că ar fi luat seama la masa 202. Paharele de cristal de un luciu perfect. Farfuriile cu monograma lui împletită cu numele vasului în dansul unor căluți de mare albaștri, învolburați pe porțelanul de un alb polar. Fața de masă impecabil călcată, ca o spumă fină peste suprafața rotundă, cu picioare ca o coadă de sirenă. Scaunele tapițate cu velur moale și verde. Curățat, la fiecare două zile, cu un burete adevărat, pescuit din insule pârlite
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ești aproape Salut! Eu sunt Alex. Mama a locuit cu Alex aproape până când s-a îmbolnăvit. După care s-a mutat în Intrarea Vâlcului. O paragină de casă, moștenire de la mătușa ei... o știi, ai văzut-o în poza aia alb negru. O femeie tânără, cu o fetiță de mână. Fetița era mama...în sfârșit. Cum spuneam, mama s-a îmbolnăvit. Își programa, întotdeauna, operațiile când Alex era plecat. Să nu deranjeze. Eu așa am regăsit-o. După o operație. El
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
piesele”, fără alegere, tabla a rămas goală, fără luptători, fără spectatorii implicați în „joc”. S-a așternut pentru moment o tăcere grea, înnebunită, neiertătoare. Cineva întrebă cu oarecare mirare: „Unde e regele?”. O voce șovăielnică încercă un răspuns: „Care? Cel alb, sau cel negru?”. Omul care a pus întrebarea nu pare să fi auzit nimic și izbucnește urlând, ca o fiară încolțită de incendiul savanei: „Unde e regele?!”. Apoi nu s-a mai văzut nimic clar. A fost o năvală furibundă
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
cârpa. Babele iar dădeau din scăfârliile roz. — Apăi, de, dacă e cocoană... Andrelele începeau iar să troncăne egal, în ritm mărunt. Da tu, Caterino, nu vrei o căciulă pentru nepoc-tu Georgică? Ete ce frumoasă mi-a ieșit asta! Albastră cu alb. De mariner. — Da’ lasă-mă, Vetuță, în pace. Că îi ia mă-sa la haine de pute casa de ele. Căciulă îmi lipsea! Tanti Vetuța oftă. — Nu vrei, nu-ți dau. Eteeee... — Hai, Vetuță, nu te supăra acu’... Las că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
de armament în diverse războaie etnice, pe care însă nu le numiră, susținând că e sub demnitatea lor să facă tapaj și să se laude aiurea. Nici în plan social lucrurile nu stăteau prea roz. Deși statisticile arătau negru pe alb, hașurat sau colorat țipător că, la nivel național, au scăzut drastic cazurile de sinucidere prin ingurgitare de somnifere, aceleași statistici indicau alarmant o suprasolicitare a spitalelor din cauza diverselor dureri de cap, oase, măsele, șale și a diverselor forme de gripă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și să mulțumească, dacă nu cerului, atunci măcar capacității femeii de a reacționa ilogic, dar, dovedit lucru, eficient. După o lungă deliberare în capul scărilor, locatarii blocului 48A se sfătuiră să cumpere o pânză pe care să scrie negru pe alb că ei nu sunt de acord cu hotărârea abuzivă a primăriei. În două zile, pe fațada blocului stătea întinsă o bucată înădită de material cu țesătură deasă, pe care fizicianul de la doi scrisese, căci lui îi revenise onoarea, cu litere
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu apă pe față, să nu i se ude ce are în buzu narul de la piept. — La ce medicamente ia, cu un pahar de alcool, e ca și mort. Trebuie dus la spital... Pompierul privește în lungul holului placat în alb. Între timp bate de miezul nopții, spitalul e plin ochi de oameni care par să alerge haotic de colo-colo. Redactorul-șef a ieșit din starea critică, dar pompierul habar nu are cum să ajungă acasă. Privește prin ușile îmbibate în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
în care aceste cuvinte erau rostite de buzele lui foarte aproape de urechea ei însetată să le audă, să le asculte la nesfârșit, care să alunge toate acele întrebări care rămăseseră blocate acolo, undeva în adâncuri. Iar ele veniseră. Negru pe alb, scrise cu tuș, cu litere de tipar. Veniseră neînsoțite de emoția trăirii, a rostirii. Se lăsă pe spate, închise ochii și își umplu iarăși nările și plămânii cu parfumul trandafirilor. Nu mai simțea nimic? Unde dispăruseră sentimentele ei? Aceste cuvinte
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Adevăr... Uneori schimbările (mai ales cele care se fac de dragul... „schimbării”) se lasă cu urmări dure, dureroase care, nu se mai numesc „transformări” (necesare!) doar pure „eliminări”, (exmatriculări, disponibilizări, remanieri...) Iarna, poate, n-ar fi atât de frumoasă dacă pe albul ei n-ar fi atât de mult freamăt și zarvă în așteptarea primăverii... Norocul care dă peste câte unii, scot din ei la iveală nu omul (cu „O” mare!) doar fiara, bestia, neomul! Adesea „clipa cea repede ce ni s-
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
i „b?trân?" se stinge ?i pânză argintie a luminii În mormântul cerului. „Biserica-n ruin?" devine astfel „nucleu al unei metafore spa?iale" : centrul acestui „cosmos glacial" Înv?luit În lin?oliile de lumin? ale lunii. Dominat acum de albul nefiresc al câmpului „solitar" (metafor? a sufletului pustiit de singur? țațe, câmpul fiind un simbol al spa?iului arid, amorf, nesecurizant), de ruinele aflate sub „luciul v?l" al ghe?îi, peisajul reprezint? proiec?ia sentimentului propriului sfâr?it pe
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
pad?", „cu-arcuri de nea alb? că argint din Ophir", „cu bol?i mai Înalte decât Însu?i Cerul": „Acolo printre-acele lungi coloane Suspend? lampe mari că ni?te albe lune Ce Împlu lumea raiurilor mele Cu o lumin? dulce, alb?, cald?. Stâlpii sclipesc, bol?ile-s str?lucite, ???? rite-s de pulbere mai alb? Ca-argintul cel de viu ". („Odin ?i poetul") Peisajele pe care Eminescu le f?ure?te În misteriosul mediu marin Încânt? prin viziunea original? ce „Ing?duie fanteziei
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
interdic?iilor". (Zoe D.-Bu? ulenga). O alt? expresie poetic? a dimensiunii infinite a naturii se poate reg?și ?i-n descrierea peisajelor polare În care „Eminescu afirm? un sentiment dominant de evaziune În spa? iu ". (Eugen Simion) „Nostalgia luminii", „albul fantastic al ghe?urilor polare", „boitele de smarald ale palatului", „portalele Înalte de la hale / Cu lungi coloane de z?pad?, cu arcuri de nea argintie" ?i „lampe mari că ni?te albe lune" fascineaz? prin „infinitatea de cuburi de cristal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
i „lampe mari că ni?te albe lune" fascineaz? prin „infinitatea de cuburi de cristal" . „Împ????ia fascinanului Odin", descris? În „Toma Nour" sau „Odin ?i poetul" exprim? astfel „un sentiment dominant de evaziune ", iar eroul, „cuprins de bra?ele albe ale zeului nordic, are sentimentul de a frânge condi?ia efemer?, atingând eternitatea prin integrarea În iner?ia polar?" . Acest univers fantastic devine expresie poetic? a sentimentului de nostalgie fă?? de o lume pur?, compus? din miile de cristale de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Sub picurii de argint ai astrului nocturn, nourii par ?i ei urzi?i din m?nunchiuri de raze: „Nourii curg, raze-a lor ?iruri despic?", iar casele I?i ridic? vechile stre?ini că pentru a primi darul de lumin? alb? a lunii: „ Stre?ine vechi casele-n lun? ridic?". În aceast? lume de vraj?, inima omului, umplându-se ea Ins??i de lumină iubirii ocrotite de „Înaltul, vechiul salcâm", tr?ie?te fericirea deplin?: „Ne-om r?zima capetele-unul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
lăbărța vanitoasă, cu titluri Înspăimântătoare, alese direct din panoplia lingăilor de profesie: , etc. Vasile a zâmbit, dar nu pentru că l-ar fi amuzat elucubrațiile mai mult sau mai puțin talentate ale lui Cristian, ci pentru că În josul paginii era, negru pe alb, semnătura limpede a lui Cristian Siboiu, era numele lui Cristian Siboiu, și nicăieri nu apărea că poeziile ar fi fost scrise de un oarecare Vasile Moare, cum se temuse el. Atât de brutal a fost cuprins de bucurie, Încât nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și puternici. Și strungăreața aia de bărbat. Strungăreața aia care se potrivește perfect cu protuberanța de mai jos. Și atunci, toate regulile și toate principiile și toate barierele dispar ca și cum n-ar fi fost, și Sophia se uită fix în albul ochilor pescarului care nici nu știe că a prins peștișo rul de aur și spune încet și clar vino cu mine. Apoi îi întoarce spatele și merge spre ieșire. Unde e ieșirea. Unde-o fi. Cred că am amețit un
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
urmele de netăgăduit ale ultimei îmbrățișări. Eu îmi iubesc soția. Apa devine din ce în ce mai limpede. Ești îngerul meu. Sophia simte gândul de dincolo de ușă, și mâna ei nu tremură deloc în timp ce manevrează cu înde mânare dușul către vaginul ei și către albul de fontă imaculată, și apa iese cu putere prin toate orificiile metalului și spală orice urmă de dragoste sau vio lență, și apa își modifică neîncetat transparența. Îngerul meu. Sophia întinde mâna spre robinetul de alamă, și apa care țâșnește
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
curată și goală. Vrea ca o singură jucărie albă să ră mână pe mocheta albă. O inimă de lemn. Lemn alb. O inimă atent sculptată. Șlefuită. Momentul în care toate dulapurile albe vor fi închise și se vor confunda cu albul pereților. Momentul în care ea o să stea și o să-și admire inima de lemn. Ce doriți, întreabă recepționerul. Nebuna ridică ochii de la tejgheaua nichelată. Coatele ei se sprijină pe metalul rece și imediat tresar. Se îndepărtează. Nebuna vede în spatele recepționerului
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
om prin a cărui frunte transparentă se zăresc vene pulsânde. Bătrânul îl privește și prin ochii lui alunecă ape verzi și gri și albastre, și nici una dintre culorile astea nu rămâne fixată pe iris, pentru că apele aleargă fără oprire, și albul ochiului se transformă în roșul sânge lui închegat, iar omul se prăbușește în caleidoscopul în perpetuă mișcare și apoi închide ochii și vede prin întunericul de sub pleoape o mare de microorga nis me, care îi aleargă pe retină. Alunecă încet
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
poveste ca să nu ațipească. A fost odată ca niciodată. O fată. Și fata asta era foarte frumoasă. În toate felurile. Și într-o zi, a apărut un prinț, călare pe un cal alb. Și prințul a coborât de pe calul lui alb și a luat-o pe fată de mână. Apoi a urcat-o pe calul lui și a dus-o cu el până la un palat mare și alb. Și acolo, prințul i-a arătat fetei cele mai frumoase flori din lume
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
spui tu. Mă bate față la cap, da ce știe ea. Am corcolit-o, drept, a învățat, frumoasa, a obținut o bursă și uite că e în raiul capitalist, a scăpat de jegul asta de aici. MUNCĂ DE CONVINGERE că albul e alb și negru negru, nu albă/neagră EL: În 1944 eram o armată înfrânta, tata care era undeva pe langă Iași, a încercat să evacueze spitalul. Au venit tancurile sovietice și i-au strivit căruțele cu răniți, pe toți
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în vitrina unui ceasornicar.Intra în atelier și-l salută pe meșter.Acesta era preocupat cu repararea unui ceas de mâna.Il privi prin ochiul - lupă. Pendula era lăcuită și cu cadran de porțelan în culori strălucitoare spre albastru și alb. Părea un obiect vechi care cunoscuse timpuri mai bune.Poate împodobise sala unui castel. Domnule,vreau să știu cât costă pendula din vitrină.How much? Mesteșugarul își continuă lucrul un timp,apoi îi răspunse peste umăr. -Nu e de vânzare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ăsta, cu toate că nu ne găsiserăm, în cătănie sau după, răgazul unei șuete așezate, al unei beții nă prasnice sau al unui șir de confesiuni zguduitor-nocturne. Iar acum, după ce-am terminat cartea, mă bucur că pot să scriu negru pe alb: rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu și mai vibrant, mai uman și mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător și mai abrupt, mai vesel și mai trist, mai suculent, mai poznaș, mai
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în general femeile când simt că au atins pe cineva. Ca s-o irit - primul pas spre stârnirea interesului - îi spuneam glume plate, cum ar fi că „mă voi imola pentru ea“, ceea ce o făcea să pufnească teatral, arătându-și albul ochilor. în mod fatal, colegi fiind, tot ieșeam și mâncam împreună, ba chiar, ca să ne facem fișele cu traseele turistice, trebuia să mergem unul în camera celuilalt. La început nu voia să vorbim decât de ungurul ei din Cluj, despre
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de ruj pe buzele trunchiului) ne-a explicat șușotind că micuțul Manneken Pis din bronz e un zeu al fertilității dintr-un cult antic, sau poate plodul unui zeu al fertilității. Dând ochii peste cap de i se vedea doar albul extatic, neobrăzatul bătrân ne-a făcut să remarcăm, mormăind conspirativ, că țâncul burtos din Bruxelles își atinge mădularul sacru. Jamsheed zâmbea absent. N-o mai văzusem pe Leila așa tăcută și gravă. Fixându-l pe omul-trunchi, pe care nu înceta
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]