3,029 matches
-
A mai trecut un viscol și o iarnă, Dorințele in vers de când le-am scris, Cu frământări ce-n suflete rărstoarnă Zăpezi de dor, pe orice gând nescris. Pierduta vreme ce-a schimbat natura, Albind-o cu zăpezi imaculate, Ne-a așternut în inimă căldura Și ne-am iubit prin flori pe săturate. Am presărat ca floarea de cais, Desprinsă de pe ram în primăvară, În zori de zi și-n nopțile de vis, Sărutul meu
A MAI TRECUT UN VISCOL ŞI O IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377519_a_378848]
-
îi socotește ca membri ai familiei. Nu le dă lor separat și nouă, ca la altă familie, separat, alte 10 hectare... Vasile l-a oprit pe Gabriel să mai vorbească, ridicând brusc brațul drept cu pumnul strâns de i se albiseră degetele. Și-a manifestat nemulțumirea și supărarea, cu bătaia piciorului în pământ și cu privirea cruntă ce l-a săgetat pe băiat până-n măduva oaselor. Mai auzise el la crâșmă ceva asemănător, dar nu a crezut. Acolo a țipat să
EPISODUL 10, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377388_a_378717]
-
DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Stihuri > Reflectii > CLAUDIA BOTA - UMBRELE CAILOR (POEME) Autor: Claudia Bota Publicat în: Ediția nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului FLUTURI ALBI Fluturii albi desprinși din neaua iernii Dansând al vieții ultim vals sublim, Primind lumina clară în faptul serii Tu, fiind poeta la care să mă-nclin. Și ne-ai lăsat printre cetăți dezlănțuite Un gol pe pietre ale unor zidurilor
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377505_a_378834]
-
temelia cu amintiri. La această adresă, cândva, în marș nupțial, a poposit dragostea în veșmânt de sărbătoare și brațele pline cu flori. Îngeri cu zâmbetul cât jumătate de cer jucau șotron cu tristețile trecătorilor. În valsul primăverii, flori de cireș albeau strada copilăriei cu petale de lumină. Printre zorele, vrăjiți de bucuria celor ce locuiau acolo, ochi lacomi de viață furau clipe de magie. La acesată adresă, ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
o datorie Și o clipă de-nchinare. Au purtat-o și străbunii Când plecau la liturghie, Are-n ea gustul țărânii Și-al iubirii de moșie. Au cusut în pânza deasă Greu, cu sufletu-n litanii Și în lacrimă pioasă Au albit aceste danii. Semne magice, discrete, Doruri prinse-n fir de ață Parcă-s tainice versete, Plâns și slavă pentru viață. Erminii prin acul vremii, Cruce, floare, frunză, ram, Tu de-mbraci haina luminii Porți icoana unui neam. Prețuiește-o! Este
SÂNZIENE-N MÂNDRE II de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377587_a_378916]
-
o viațăapare și pleacă în aceeași dimineață.... XXII. CA TINE IARNĂ!, de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1135 din 08 februarie 2014. Ca tine iarnă! Mă ningi iarnă cu ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
1135 din 08 februarie 2014. Ca tine iarnă! Mă ningi iarnă cu ploaia se stele care cade de-a valma pe pământ, albești gânduri și visele mele s-ascund sub nea ca un legământ. Și timpul care trece peste mine albește clipele în zborul lor, învăluie zarea cu suspine și iar simt fiorul durerilor ... Ca tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Citește mai mult Ca tine
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
tine iarnă, albă sunt și eu cu anii adunați în plete, cu gânduri despletite mereu și iubiri care se pierd discrete. Citește mai mult Ca tine iarnă!Mă ningi iarnă cu ploaia se stelecare cade de-a valma pe pământ,albești gânduri și visele meles-ascund sub nea ca un legământ.Și timpul care trece peste minealbește clipele în zborul lor,învăluie zarea cu suspineși iar simt fiorul durerilor ...Ca tine iarnă, albă sunt și eucu anii adunați în plete,cu gânduri
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
vremi fericite și ce timpuri superbe Redeșteaptă parfumul ciorchinelui dulce Când, cu fluturi în suflet, cotropiți de imberbe Iubiri, ne unea protector un salcâm, la răscruce. Nu erau gesturi mari, erau vorbe puține; Era o-ndrăzneală ținutul de mână). Ne albea, tăcând, floarea, pe mine, pe tine, În serile-acelea, sub senin clar de lună. Iar zilele...oh, zilele-acelea de vară, Pe sub zodii născute din salcâmii în floare, Când, timidă, iubirea încolțea prima oară... E-așa de frumoasă amintirea, că doare... Azi
AU ÎNFLORIT SALCÂMII de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378471_a_379800]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CHEMARE LA JOACĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului CHEMARE LA JOACĂ Dealul, câmpul și livada Le-a albit, de ieri, zăpada. Tot de ieri, și Măriuța Îmi arată săniuța; Însă azi, în dimineață, Mi-a zâmbit: - Hai, nătăfleață, Să zburăm până în vale Pe omătul încă moale! Și-apoi, omul de zăpadă, În peisajul de baladă, Să îl ridicăm
CHEMARE LA JOACĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378559_a_379888]
-
Acasă > Poeme > Meditație > ÎN ALB Autor: Mara Emerraldi Publicat în: Ediția nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului E alb. E-atâta alb și e așa curat ! ...de un curat ce murdărește multe minți, Albind de-o puritate pan' la aerat Făptura noastră.Oare ajungem sfinți ? Nu e tortură propriu zisă...sau poate-o fi, Acest canon în alb care-l purtăm, De a ne duce pașii, spre a ne slobozi Într-un etern de
IN ALB de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378588_a_379917]
-
propriu zisă...sau poate-o fi, Acest canon în alb care-l purtăm, De a ne duce pașii, spre a ne slobozi Într-un etern de alb...și-n alb îl lepădam. E-atâta alb cu noi, în noi...ce albi suntem ! Cuprinși de frenezia vieții milenara, Din vise colorate, cum vrem ori cum putem, Ne coborâm încet pe-aceeași scară De a urca în alb... ÎN ALB ... 16 ian 2016 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: ÎN ALB / Mara Emerraldi : Confluente Literare
IN ALB de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378588_a_379917]
-
trăim. Andi Ceaușu, cunoscut îndeobște pentru caricaturile sale satirice, devine de astă dată nostalgic și deliberat tradițional, folosind pentru buna lui urare miturile care ne-au încântat copilăria, cu eternul moș și sania trasă de patru reni, într-un peisaj albit de iarna geroasă care pe noi ne ocolește blând. Dr. Dorel SCHOR Tel Aviv, Israel 1 ianuarie 2016 Referință Bibliografică: Dorel SCHOR - ANUL NOU, 2016 - URĂRI PRIETENEȘTI DE LA PICTORI / Dorel Schor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1829, Anul VI
URĂRI PRIETENEŞTI DE LA PICTORI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378606_a_379935]
-
trupul, prin sarea pământului, fără să vrea, fără să știe, refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări, o continuare a nopții petrecute fără mine. Să nu calci frunzele căzute, acolo vibrează pământul, acolo speranțele nu mor, doar gândurile albite în noua zi! ..................................................... În razele luminii neînserate urmăreai sclipirile din ochii mei atât de copilărești. Ai vrea să rămâi pentru totdeauna în camera mea. Ne-am sărutat, timpul se-oprise, iubirea-nflorea în atingerea noastră. M-am îndreptat spre bibliotecă
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
uitase pe cei vechi acasă și câteva mărunțișuri de igienă personală. Când au plecat din apartament, din balcon se simțea că afară era încă un soare destul de dogoritor, motiv pentru care Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în niște pantaloni albi strâmți trei sferturi ca lungime, cu fundițe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoși, în picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite mai
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
cu a mea, plouând în neștire. În amintirea ta, am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire, m-am strecurat în miezul înțelegerii terestre și am aprins rugul răbdării. În amintirea ta, am nins cu lumină până când gândul mi-a albit, am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului, frate mi-a fost vântul, soră, ploaia. În amintirea ta, dorință minerală în fibre-nsângerate, am plâns până când am devenit apă... Am înțeles nerostirea și m-am închis într-un cuvânt... tăcere... Citește
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
înfrățit lacrimacu a mea, plouând în neștire.În amintirea ta,am întins mâinile să te cuprind, dulce plăsmuire,m-am strecurat în miezul înțelegerii terestreși am aprins rugul răbdării. În amintirea ta,am nins cu lumină până când gândul mi-a albit,am trecut cu înverșunare peste cruzimea gerului,frate mi-a fost vântul, soră, ploaia.În amintirea ta,dorință minerală în fibre-nsângerate, am plânspână când am devenit apă... Am înțeles nerostireași m-am închis într-un cuvânt...tăcere......
GEORGETA MUSCĂ OANĂ [Corola-blog/BlogPost/379861_a_381190]
-
înclina pe un plan mobil, vidanjorii se odihneau după schimburile de noapte, citeau reviste porno,singurătatea era subțire, o femeie -zdrahon îi pândea după copaci, unul lipsea, un băiat simpatic, îi murise soția, oamenii se pregăteau de sărbătoare, totul se albise în cinstea ei, râul curgea leneș ca timpul în închisoare, malul era galben, un lut alunecos te trăgea spre adâncuri. De-a lungul cheiului o umbră trecu anunțănd a doua moarte. Cine, cine? O întrebare în mintea fiecăruia. Orașul exprima
PUTEREA DRAGOSTEI de BORIS MEHR în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379982_a_381311]
-
pentru viață. Emanuela ne va purta prin gospodăria părintească, ne va îndemna să participăm la numeroase activități specifice, inclusiv la coasă, ajutându-ne părinții împovărați de muncă și, mai ales, de anii adunați pe umerii lor încovoiați și în pletele albite de griji și de suferință, urme ale vicisitudinilor vieții și ale societății. Este locul și momentul în care Olguța Luncașu Trifan apelează cu îndemânare la descrieri poetice cu aleasă bogăție metaforică pe alocuri, pe care le alătură descrierii momentului revederii
AMINTIRI PARCĂ AIEVEA TRĂITE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381860_a_383189]
-
un resort, chemații se conformară. Nu alergară cine-știe-cât. Ajunși, descoperiră ce-l uluise pe băiat: un morman de arginți strălucind în soarele amiezii - o adevărată comoară! Iar, mai spre lăuntrul întunecos, trona o hârcă pe-un tumul de oseminte, toate albite de vreme... Referință Bibliografică: HAVUZUL / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
HAVUZUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381905_a_383234]
-
Acasă > Poezie > Credință > CĂDEREA DIN RAI Autor: Marin Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1970 din 23 mai 2016 Toate Articolele Autorului CĂDEREA DIN RAI Ne-am despărțit în verile cu soare Când se albește floarea în cais Când se-ntorc păstrăvii la izvoare Și fluturii pe mărul interzis. O, nașterea ne-a viermuit petala Dar aripile franțe nu ne dor Buimaci că liliecii seară Vom invocă iubirii un alt zbor Neîncercat de trecerea luminii
CADEREA DIN RAI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381999_a_383328]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > VEȘNICIA CLIPEI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pădurea-i albită de un crin în floare, Jarul din poveste iarăși ia amploare, Renii înhămați la sănii de dor Aduc bucurii chiar din lumea lor. Cerul potcovit cu norii de plumb Umbrele își lasă pe satul din dâmb Poalele câmpiei înflorind ninsori
VEȘNICIA CLIPEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382073_a_383402]
-
care îi putem cere ajutorul și aduce mulțumire de recunoștință prin câteva cuvinte la „întâlnirea" din rugăciune: „Doamne, Dumnezeul meu, ajută-mă și depărtează de la mine, orice rău! Spala-mă-vei cu isop și mai vârtos decât zăpada mă vei albi! Veghează, Doamne, asupra mea și ajută-mă să fiu mai bun și răbdător, mai iertător și mai iubitor cu frații întru credință, spre slava Tatălui, Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea, și în vecii vecilor, Amin!" 6.05.2016
EXEMPLUL SACRIFICIULUI SUPREM de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380491_a_381820]
-
În acest chestionar: Stresul când le va fi mare, Când dorm sau când fură iar? Pentru noi dilema-i mare În testul făcut ad-hoc: Cum de-averea le dispare Odată intrați în joc? Toți devin curați ca neaua, Partidele îi albesc, Căci la mecanism cureaua Are un secret drăcesc. Cu acestea, după mine Dac-ar fi să îi testez Vă spun: n-aș avea pe cine Pe liste să mai votez. Fugind precum potârnichea De a fi chestionați, Zău că mă
TESTAREA PSIHOLOGICA A CANDIDATILOR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380483_a_381812]
-
de mașini, totul era un fel de ceață nisipoasă care cădea peste noi ca o pâlcă cernută dintr -un ciur aflat deasupra pământului. Unchiul Gică și cu Natașa lui, erau îmbrăcați în treninguri albe cu dugi roșii, încălțați cu Addidași albi cu cu dungi albastre. Erau numai buni de tăvălit prin vâltoarea aceea a prafului deslănțuit de bezmeticul ăla care gonea cu o țigară înfiptă între buze, hâțâind volanul când în stânga când în dreapta ca să- i sperie pe pupăcioși. Mai încet
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]