938 matches
-
este o molie palearctică din familia "Noctuidae". Anvergura aripilor 37-38 mm. Aripile anterioare brune-gri, mai întunecate la mijloc. Liniile transversale albicioase și apropiate între ele la marginea internă. Linia ondulată neclară, cu pete mici întunecate. Semnele tivite cu alb. Adulții zboară în august și septembrie. Larva se hrănește pe anin ("Alnus"), plop ("Populus"), salcie ("Salix"). Este răspândită în regiunea palearctică: Austria
Mesogona oxalina () [Corola-website/Science/330428_a_331757]
-
apetitului la nou născut. La adulți simptomele candidozei bucale constă în senzație de arsură la nivelul gurii și a gâtului, pete albe localizate pe mucoasa gurii și a limbii și apariția unui gust neplăcut în gură. Țesutul din jurul acestor pete albicioase este roșu și dureros. Semnele și simptomele includ mâncărimi genitale, arsuri și uneori scurgeri vaginale ce seamănă cu „brânza de vacă”.”. Penisul poate fi afectat, mai puțin comun, rezultând mâncărimi. Foarte rar, infecția poate deveni invazivă, împrăștiindu-se în tot
Candidoză () [Corola-website/Science/329321_a_330650]
-
doar la vârf—atârnând de la vârful acestuia—și variază în culoare de la galben fad-maroniu spre roșu-maroniu; partea inferioară a pălăriei este pală. Piciorul este lung, fragil de la 6 la 12 cm pe 1 spre 2,5 cm în grosime , colorat albicios și se țuguiază în sus astfel că este mai gros la bază și mai subțire la vârf. Deși piciorul este inițial vag umplut cu o hifă bumbăcoasă, acesta devine gol spre maturitate; per ansamblu, ciuperca oarecum fragilă. Depozitul de spori
Ciuciulete de plop () [Corola-website/Science/328783_a_330112]
-
culoare cafeniu-roșie, dar cu centrul penelor negru, dând acestei părți un aspect foarte solzos. Părțile laterale ale gâtului au dungi albe și negre repartizate în 3-4 rânduri. Gâtul și pieptul sunt roz-violaceu sau cenușiu-roz. Abdomenul și restul părții inferioare sunt albicioase, mai deschise decât la guguștiuc. Coada este lungă, rotunjită, neagră, bordurată cu alb pe margini, cu excepția rectricelor centrale. Ochiul galben este înconjurat de un inel roșu. Ciocul este brun. Picioarele sunt roșu-vișinii. De la sfârșitul lunii aprilie până la migrarea din septembrie
Turturică () [Corola-website/Science/329494_a_330823]
-
iar greutatea de 185-342 de g pentru femelă și 110-196 de g pentru mascul. Anvergura aripilor de 58-80 de cm. Ciocul este negricios, iar picioarele galbene cu gheare negre. Masculul are spatele cenușiu închis, cu excepția unei zone mici de culoare albicioasă pe ceafă și deasupra ochilor. Gâtul albicios este acoperit cu dungi longitudinale brune subțiri. Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
femelă și 110-196 de g pentru mascul. Anvergura aripilor de 58-80 de cm. Ciocul este negricios, iar picioarele galbene cu gheare negre. Masculul are spatele cenușiu închis, cu excepția unei zone mici de culoare albicioasă pe ceafă și deasupra ochilor. Gâtul albicios este acoperit cu dungi longitudinale brune subțiri. Partea inferioară este albă cu dungi brun-roșcate transversale. În zbor, coada lunga este brăzdată de benzi transversale rare cenușii și brune închise, cu o bandă terminală mai lată. Femela are spatele cafeniu, iar
Uliu păsărar () [Corola-website/Science/330965_a_332294]
-
cenușie-brună sau brună-verzuie. Laturile cu pete neclare și 3-5 benzi largi transversale întunecate, care formează un desen marmorat divers. Abdomenul este cenușiu-deschis până la alb. Toate înotătoarele, în afară de înotătoarele ventrale, au mici pete transversale brune, așezate în serie. Înotătoarea ventrală este albicioasă, câteodată cu pete cenușii, neregulate; liniile transversale de pe această înotătoare lipsesc. Masculii au botul mai larg și înotătoarele ventrale mai lungi ca la femele. Colorația masculilor este, în general, mai închisă ca a femelelor, observându-se deseori și pete cafenii
Zglăvoacă () [Corola-website/Science/331014_a_332343]
-
sunt bisexuate, regulate, tetramere, odorante; pedicelul de 2-4 mm lungime; caliciul cu un tub atingând până la 2 mm lungime și lobi ovali de 2-3 mm lungime; petalele sunt rotunde sau obovale, de 1,5-4 mm x 4-5 mm, de obicei, albicioase, uneori roșiatice; are 8 stamine, inserate în perechi pe marginea tubului caliciului, cu filamente de 4-5 mm în lungime; ovarul este superior, patrulocular, stilul este erect, până la 5 mm în lungime, stigmatele sunt capitate. Fructele sunt niște capsule globuloase, de
Henna () [Corola-website/Science/331395_a_332724]
-
galbene. Înotătoarea dorsală și caudală urmează colorația corpului, și au rânduri de pete întunecate. Mustățile sunt gălbui, de culoarea lămâii, fără o axă roșie. Peritoneul este negru. Dimorfismul sexual este pronunțat: la masculi, în epoca de reproducere, apar niște tuberculi albicioși pe cap, iar înotătoarea anală este mult mai scurtă ca la femelă; la aceasta din urmă, înotătoarele pectorale și ventrale sunt ceva mai lungi. Se hrănește cu larve de insecte acvatice (perlide, efemeride, diptere, chironomide), crustacee (lătăuși), viermi (anelide) și
Mreană vânătă () [Corola-website/Science/331505_a_332834]
-
deplasate mult înainte, iar înotătoarea anala lungă. Solzii sunt mici și lipsesc pe abdomen. Colorație: pe spate cenușie-cafenie cu puncte albe. În lungul flancurilor, pe jumătatea lor superioară, are dungi întunecate, longitudinale, cafenii, alternând cu altele mai deschise. Abdomenul este albicios. Prima înotătoare dorsală neagră, înotătoarele ventrale roz-gălbui, înotătoarea pectorală și caudală brune. Stă, de obicei, pe fund, îngropându-se în nisip; își rotește ochii, ca un cameleon, în toate părțile și scoate din când în când din gură o excrescență
Bou de mare () [Corola-website/Science/331064_a_332393]
-
excavată este lungă, întrecând cu mult lungimea capului. Înotătoarea dorsală este opusă înotătoarei ventrale. Colorația spatelui variază de la verde măsliniu la verde albăstrui. Flancurile sunt argintii, cu nuanțe de bronz sau de aur la exemplarele de talie mai mari. Burtă albicioasă, cu reflexe aurii sau argintii. Între flancuri și spate se poate vedea o dungă longitudinală iridescentă aurie. Irisul argintiu. Peritoneul negru. Înotătoarele cu nuanțe gri sau verzui. Înotătoarele dorsale și caudale mai întunecate și mai groase decât celelalte. Înotătoarele ventrale
Babușcă de Tur () [Corola-website/Science/331231_a_332560]
-
mare. Coloritul general al corpului la mascul este roșcat, iar la femelă verzui-gălbui. Corpul cu numeroase pete ovale mici, de culoare deschisă. Pe spate și laturile corpului, șase benzi transversale verzui mai întunecate. Buza superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La subadulți și femele capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
numeroase pete ovale mici, de culoare deschisă. Pe spate și laturile corpului, șase benzi transversale verzui mai întunecate. Buza superioară vărgată, cu benzi verticale transversale albicioase. La subadulți și femele capul, deasupra, este mai întunecat, cu o dungă inconstantă semilunară albicioasă, reunind ochii; ea este absentă la masculii adulți. Înotătoarele cu pete deschise rotunde. Înotătoarele dorsală și anală cu marginile roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul roșii-carmin sau
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
roșcate. La baza înotătoarei caudală trei puncte sau benzi transversale inconstante care la femelă sunt roșcate, iar la mascul roșii-carmin sau roșii pe un fond mai întunecat. La femelă laturile capului sunt mai întunecate și străbătute de câteva benzi oblice, albicioase, la mascul pe laturile capului și pe înotătoarea anală există benzi oblice roșii-carmin sau pete roșii pe un fond mai întunecat. Se hrănesc cu nevertebrate bentonice: crustacee mici, gasteropode și moluște bivalve. Icrele sunt depuse în mai-iunie sub pietre sau
Pește ventuză Candolle () [Corola-website/Science/335165_a_336494]
-
Americii" afirmă că artistul a susținut că o navă spațială extraterestră l-a răpit în timp ce stătea pe o bancă pe un trotuar din Nueve de Julio Avenue (în inima orașului Buenos Aires) și a fost abordat de două ființe cu ochi albicioși. În general, profețiile lui Solari au fost foarte ambigui și ar putea fi adaptate la orice eveniment.
Benjamín Solari Parravicini () [Corola-website/Science/331532_a_332861]
-
alge și detritus organic. Depune icrele primăvară, pe la sfârșitul lui martie. Depunere icrelor are loc pe funduri mâloase-nisipoase, deseori pe iarbă submersă, pietre la o temperatură de 6°-6,5°. O femelă depune până la 17.000 de icre; acestea sunt albicioase, bentonice, lipicioase și măsoară 2 mm diametru. Larvele eclozează după 10 zile; în octombrie-noiembrie, măsoară deja 8,8-10 cm. Maturitatea sexuală este atinsă la 2-4 ani. Importanța economică este redusă din cauza rarității acestei specii; are o carne mai bună, deși
Clean mic () [Corola-website/Science/331531_a_332860]
-
radii ramificate. Începutul înotătoarei anale mai aproape de începutul înotătoarei ventrale decât de baza înotătoarei caudale. Colorația este brun-cenușie sau brun-roșcată pe spate, cenușiu-verzuie pe flancuri, cu o bandă îngustă albăstruie de-a-lungul liniei laterale. Solzii spatelui au marginile negre. Abdomenul este albicios sau albicios-gălbui. Corpul este presărat cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre mari și rotunde; alte 2-3 pete după înotătoarea dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde sau ușor alungite negre-cafenii. La baza înotătoarei
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
cu pete mari, negre și aproape rotunde, dispuse astfel: pe spinare, 2-3 pete negre mari și rotunde; alte 2-3 pete după înotătoarea dorsală; pe flancuri 7-10 pete rotunde sau ușor alungite negre-cafenii. La baza înotătoarei caudale sunt 2 pete rotunde albicioase. Pe înotătoarele dorsală și caudală sunt 2 rânduri de pete negre mărunte. Dimorfismul sexual nu este evident. Hrana constă din mici nevertebrate reofile: insecte acvatice și larvele lor (plecoptere, trihoptere), crustacee copepode și gamaride, moluște, viermi, larvele și icrele altor
Porcușor de vad () [Corola-website/Science/331557_a_332886]
-
indistinctă. Corpul este acoperit cu solzi ctenoizi mărunți și aspri la atingere. Fața care poartă ochii, îndreptată spre lumină este brună sau cenușie mai mult sau mai puțin închisă, cu diferite ornamente pigmentate: pete, oceli, puncte, dungi, marmoraje ; fața oarbă albicioasă. Acești pești sunt înzestrați cu proprietatea de a mima mediul înconjurător. Colorația se schimbă foarte ușor, în funcție de culoarea fundului pe care trăiește peștele. le sunt răspândite în mările din regiunea tropicală și cea temperată, iar unele specii din America de Sud și
Soleide () [Corola-website/Science/331597_a_332926]
-
pe piept. Abdomenul brun cu dungi albe. Exemplarele tinere care ajung în România au peste abdomen o bandă lată brună. Adulții, care vin mai rar în România, nu au această bandă întunecată. Coloritul variază în intensitate între subspecii. Coada este albicioasă și se termină cu o bandă subterminală lată brun întunecată. Aripile albe dedesubt, cu o pată neagră la încheietură și cu penele de pe margini mai închise la culoare. Tarsele de pe picioare sunt "încălțate" în pene până la baza degetelor (de unde și
Șorecar încălțat () [Corola-website/Science/331758_a_333087]
-
mărime mijlocie, cu 3-5 lobi, glabră. Sinusurile laterale superioare sunt închise cu lumenul ovoidal, iar cele cele inferioare au formă de U. Sinusul pețiolar semiînchis, elipsoidal. Strugurele este cilindro-conic, lax, aripat. Bobul este sferic sau ușor ovoidal, galben-verzui cu nuanță albicioasă. Miezul este semizemos. Soi de epoca a III-a, de vigoare mijlocie, mai sensibil la ger decât soiul din care provine (Chasselas doré) și prezintă o bună rezistență la boli. Are o fertilitate bună, manifestată prin formarea a 75% lăstari
Chasselas de Băneasa () [Corola-website/Science/331885_a_333214]
-
de 1/300 din cea a Pământului. Acum se știe că atmosfera lui Mercur este foarte rarefiată: doar 10 bar, masa totală a atmosferei lui Mercur nedepășind 1.000 de kilograme. Mercur posedă zone întunecate care contrastează cu un fond albicios; ele au fost observate mai întâi de Giovanni Schiaparelli în 1889. Utilizând luneta "Observatorului Pic du Midi", Dollfus a fost capabil, în 1959, să rezolve clar zone cu distanțe de 300 de kilometri între ele. Dollfus a studiat și posibilitatea
Audouin Dollfus () [Corola-website/Science/333821_a_335150]
-
mai slab, comestibil). Mai departe, el poate fi doar confundat cu specii asemănătoare ale acestui gen, cu toate comestibile sau cel puțin neotrăvitoare, ca de exemplu "Hydnum acre" sin. "Hydnellum mirabile" (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil) "Hydnum albidum" (albicios, comestibil), "Hydnum rufescens" (mai mică cu nuanțe de roz, comestibil), "Hydnum subsquamosum" (cuticula este mai roză, comestibil), "Hydnum umbilicatum" (comestibil) Myco Québec</ref> sau "Hydnum versipelle" (burete mai închis în culoare, amar, necomestibil). ul este o ciupercă de bună calitate
Flocoșel () [Corola-website/Science/336049_a_337378]
-
la contact cu umezeală. Buretele se decolorează cu anilină roșu, apoi maro-negricios, cu fenol maro, cu hidroxid de potasiu maro murdar și cu efemer roșu-violet. Buretele poate fi confundat în primul rând cu "Clitocybe dealbata" (mortală, cu același habitat, dar albicioasă, cu lamele dense și cu miros de faină) și "Clitocybe rivulosa" (mortală, cu același habitat, dar mai deschisă, cu lamele dense și fără miros), mai departe cu "Collybia dryophyla" sin. "Gymnopus dryophilus" (comestibilă, dar de valoare scăzută), "Collybia peronata" sin
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
Lactarius pallidus" (comestibil, nu amar și foarte puțin iute, dar de gust inferior, se dezvoltă mai ales sub fagi, cu cuticulă și carne mai gălbuie), "Lactarius pubescens" (necomestibil, extrem de iute, se dezvoltă în afară de păduri prin iarbă sub mesteceni, cu cuticulă albicioasă până palid rozalie, marginea piciorului fiind neregulat ondulată precum pletoasă cu franjuri, miros de mușcată), "Lactarius trivialis" sin. "Lactarius bertillonii var. queletii" (necomestibil pentru că prea iute, se dezvoltă numai sub foioase, cu mare drag sub castani, lamele foarte îndepărtate, buretele
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]