13,186 matches
-
așezate cum numai maeștrii de ceremonii în a căror răspundere s-a aflat pregătirea și desfășurarea nunții, se pricep să facă. Mă rog, totul, îmbrăcase o față unicat. Mirii erau plecați la biserică, pentru a-și lua cununia religioasă. Marginile aleilor de la și către mare erau străjuite de copii și tineri îmbrăcați în haine naționale românești de sărbătoare. Muzica, pe un podium din mijlocul perimetrului, anunță apariția mirilor. Erau frumoși, cum n-au mai fost alți miri, pe lume. Ieșeau din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
la faza asta, dar consemnez cu sinceritate totul mi-a trezit o poftă nebună. Poftă pe care mi-am și satisfăcut-o, na! Mult mai mulțumit și încrezător în forțele mele, am străbătut grădina din fața blocului și am traversat iute aleea, îndreptându-mă spre parcare. O pereche, ăia de la patru, tocmai se urcau într-un automobil nou-nouț și scumpișor foarte. Ce chestie! Să stai într-un apartament de două camere în Balta Albă și să-ți cumperi o mașină de câteva
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Atunci popa plusa, găsindu-i rapid o sarcină de care trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci, fiule! A!... Și vezi de isprăvește cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt nevăruiți de la Paști" ori " Nu se mai vede aleea de restu' curții de câtă frunză s-a pus!" și câte altele. Iar Tăsică tăcea și înghițea, fără să scoată un cuvințel de împotrivire. Dacă el își lua un mic
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trebuia să se achite mintenaș, spunîndu-i scurt: "Așa să faci, fiule! A!... Și vezi de isprăvește cu iarba aia din curte, că a crescut ceva de speriat!" sau "Copacii de pe alee sunt nevăruiți de la Paști" ori " Nu se mai vede aleea de restu' curții de câtă frunză s-a pus!" și câte altele. Iar Tăsică tăcea și înghițea, fără să scoată un cuvințel de împotrivire. Dacă el își lua un mic bonus din ceară și lumânări, era corect să depună în
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
cișmeaua..." "Gata? Ești hotărât pă treabă?" "Și normal!", făcu Petrică, zornăind din sacoșă. "Ce, am cărat toate sculile dăgeaba? Am venit la o lucrare, nu?" "Bine, dom'ne. Uite, ciușmeaua e după tufișu' ăla marile dă măceș, cum mergi pă aleea spre clopotniță. Da' ce, n-o știi tu?" "P-aia? P-aia o știu, cum să nu", spuse Petre și rămase așa, cu privirea pierdută către tufișul cu pricina. După un scurt răstimp, se trezi din scurta lui reverie și
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și nu prea intense operațiuni, ajunse la concluzia că asta trebuie să fi fost sursa apăsării neliniștitoare pe care o resimțise în urmă cu puțin timp. Dar uite că tot răul fusese spre bine. Era să se întindă el pe aleea din fața bisericii, însă întâmplarea asta îl ajutase să-și amintească de marfa uitată la serviciu. Zâmbi mulțumit și decise că e cazul să se întoarcă și s-o recupereze. Își săltă geanta pe umăr și porni fredonând vesel. Cine ar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sfârșit, i se ridică ușor cortina de pe ochii minții. Parcă era un făcut. Când să se ridice, își simți labele picioarelor umede și reci. Se ridică totuși, și făcu câțiva pași timizi, ca și cum n-ar fi fost sigur care din alei duce spre ieșirea din cimitir. În seara aceea Karin-tante își aminti amănunțit ce visase noaptea precedentă. Parcă în locul ferestrei dinspre grădină, era o ușă mare, care dădea spre o râpă imensă cu pământ galben. Acolo, pe balcon, musafiri, toți prea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
unui tăvălug tocmai Încerca să ne turtească. Deasupra, un excavator Își Înălța mugind cupa, ca un monstru antediluvian. Am smucit-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
eu le-am urmărit, a continuat ea. De ceva timp, parcă s-au retras la odihnă. Privește! Într-adevăr, pe stradă, foarte puține automobile se mai mișcau, Încet, ca Într-o defilare letargică. Aproape toate trăseseră pe trotuare. Doar pe aleea din spatele Primăriei, o limuzină elegantă, cu geamuri Întunecate, se Învârtea, parcă amușinând printre trupurile strivite de pe jos, cu alarma de proximitate scâncind. — Uneori mă Întreb dacă nu aveți și voi, femeile, un prospect pus Într-unul dintre buzunare, care să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
desigur justificate, căci se Întîmplase de cîteva ori să fie lovită de bicicliști. Îi vedea de la distanță, știa ce urmează și accepta resemnată că, În continuare, destinul nu-și va face decît datoria. În spații oricît de largi sau pe alei Înguste, veneau spre ea ca hipnotizați - probabil Îi atrăgea ca un magnet tocmai frica ei. CÎnd ajungeau În apropiere, deveneau nesiguri, Își pierdeau echilibrul, nu știau pe care parte s-o ocolească... Într-o zi, după ce i-a relatat lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
trădători voi scrie mai pe larg cu altă ocazie. În schimb, Corbu, cu cît creștea, cu atît devenea mai inteligent - și avea un suflet atît de bun!... Noaptea dormeam cu el În pat, iar ziua Îl lăsam să zburde pe aleile de la Vila 12A. Ambasadorul la Londra al Republicii Socialiste România a primit ordin să-i cumpere În fiecare săptămînă biscuiți de la supermagazinul Sainsbury’s, pe care Îi trimitea apoi la București cu poșta diplomatică. CÎnd a Împlinit vîrsta deplinei maturități
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Parcul Herăstrău, unde urma să o Întîlnim pe Christina. Crezusem inițial că ne aștepta acolo, Însă abia acum Pablo Îmi spuse că de fapt Christina nu știa că venim. Ieșea să-și facă plimbarea obișnuită de seară, pe o anumită alee, iar noi urma să trecem ca din Întîmplare pe acolo... — Să nu cumva să o Întrebi de Vic, mă mai preveni el. — Nici de Kiki? Despre Kiki Îți spun eu tot ce te interesează. S-a adaptat rapid, acum merge
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai multe gropi, iar oamenii par mai obosiți - mergeau zgribuliți, tîrÎndu-și anevoie picioarele, ca niște bolnavi. După ce am ajuns cu chiu cu vai la Arcul de Triumf, Pablo mi-a cerut să virez la dreapta și să opresc pe aleea care duce către Palatul Elisabeta. Tocmai mă pregăteam să parchez, cînd mă anunță, fără nici o legătură cu ce discutaserăm pînă atunci: — Na, că am uitat să-ți spun! Deputatul mi-a dat să citesc dosarul de Securitate al lui Bazil
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Crezusem că se Întîlnise cu deputatul pentru a obține copiile actelor de proprietate asupra insulei Roland - cel puțin el așa mă lăsase să Înțeleg. Descopeream acum, cu Întîrziere și neplăcută surprindere, că scopul Întîlnirii lor fusese altul. Am mers pe alee pînă la poarta de intrare În curtea palatului, apoi am luat-o la stînga, pe lîngă zidul Împrejmuitor, spre fostul teatru de vară, acum În paragină. De aici, am pornit pe una din aleile de pe malul lacului. Abia atunci l-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lor fusese altul. Am mers pe alee pînă la poarta de intrare În curtea palatului, apoi am luat-o la stînga, pe lîngă zidul Împrejmuitor, spre fostul teatru de vară, acum În paragină. De aici, am pornit pe una din aleile de pe malul lacului. Abia atunci l-am Întrebat: — Și? Ai aflat ceva noutăți? — Se pare că bietul Bazil nu a băut metanol din greșeală sau fiindcă n-ar fi avut ce să bea, ci a făcut-o intenționat. A vrut
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Într-un azil. Se mai crede și acum Ion Gheorghe Maurer. Pablo mă privi complice, ca și cum ar fi obținut o nesperată victorie. Conversația lor mi se părea pierdere de timp. Nu Înțelegeam nimic, mă plictisisem, voiam să plec. Dinspre capătul aleii se apropiau pășind agale două mogîldețe. Alți doi pensionari care ieșiseră pesemne să-și facă plimbarea de seară. — Noi am avut niște treburi În București și ne am gîndit să trecem să te vedem. Dar nu e chiar frig, nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a ne despărți, Pablo i-a cerut voie să-i țină palma un pic lipită de creștet, În amintirea Marii Spirale, iar ea a acceptat. Au stat astfel aproape un minut, pînă cînd cei doi, care se apropiau dinspre capătul aleii, au ajuns lîngă noi. Nu erau niște pensionari, cum crezusem. Spre mirarea mea, unul dintre ei, cunoscutul filosof L., directorul unei edituri importante (pe celălalt nu-l cunoșteam, un tip mai Înalt și slab, cu mustață și ochelari, care mergea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întîlnirea durase o jumătate de oră sau mai mult. Între timp, Începuse a se Însera și, paradoxal, aerul se Încălzise; printre copaci, dincolo de pînza subțire a norilor, un soare palid ca de vanilie se prelingea către apus, iar zăpada de pe alei se topise, mai persista numai În locurile cu iarbă. Era momentul să-i spun lui Pablo că nu credeam nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac. Nici el nu părea prea mulțumit
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nimic din toate bazaconiile pe care mi le Înșirase. Din fericire, am preferat să tac. Nici el nu părea prea mulțumit de ce ieșise. Tăceam și tăceam unul Împotriva celuilalt, ca și cum ne am fi certat. Apoi, cînd am ajuns aproape de capătul aleii și urma să o luăm la stînga, către Palatul Elisabeta, el s-a oprit, a rămas cîțiva pași În urma mea. Am avut impresia că i se desfăcuse un șiret de la pantofi și am așteptat cîteva momente fără să mă Întorc
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
urmă, ușor intrigat, m-am Întors să văd de ce Întîrzie. Mai auzisem și un chiot scurt, ca un tril curios de pasăre, urmat de lătraturile cățelului. Pablo stătea cu spatele la mine, cu mîinile În buzunarele pardesiului său, și privea În lungul aleii - În primă instanță nu mi-am dat seama la ce anume. PÎnă la banca unde o lăsaserăm pe Christina erau ceva mai mult de cincizeci de metri, prin urmare nu aveam motive să presupun că vederea mă Înșeală. Priveliștea era
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ghemuită cum stătuse pînă atunci pe bancă, se rotea Încet, tatona aerul cu mîinile, apoi Își Îndreptă trupul și se Înclină pe diagonală, În timp ce jos Pufi dădea ocol În jurul ei, lătrînd scurt din cînd În cînd. Din celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea, căci se opriseră și ei; Îmi vine să cred, de fapt am Înțeles Încă de atunci, că nu Întîmplător aleseseră să se plimbe pe acea alee. Mirajul (himera, vedenia, halucinația, nu știu cum l-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În cînd. Din celălalt capăt al aleii, filosoful și Însoțitorul său o văzuseră, de asemenea, căci se opriseră și ei; Îmi vine să cred, de fapt am Înțeles Încă de atunci, că nu Întîmplător aleseseră să se plimbe pe acea alee. Mirajul (himera, vedenia, halucinația, nu știu cum l-aș putea numi mai bine) nu a durat mult. De fapt, nu știu precis cît a durat, se prea poate ca secundele sau minutele acelea să fi fost adăugate timpului de undeva din afara lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ochii. Ceva îi spune că Santinelă îi citește gîndurile, simte că îi este tot mai greu să-și păstreze aerul de superioritate, avem o armată ruptă-n fund, își dă cu părerea, un morman de ruginituri, adaugă, privind în direcția aleii invadate de buruieni. Dezghețat băiatul ăsta, începe să se gîndească, așa eram și eu la vîrsta lui, dar cîte s-au schimbat de atunci, să am eu acuma un automat pe mîini și vreo două încărcătoare pline aș face ravagii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mințile, dom’ Roja, a vrut să-și rîdă de noi și ne-a trimis în gura lupului. Dumneavoastră îi cunoașteți destul de bine pe toți indivizii ăștia și știți ce s-ar fi putut întîmpla. Abia cînd ne-am văzut pe aleile alea înguste din parc, făcînd slalom printre copacii desfrunziți ne-a mai venit și nouă puțin inima la loc. Înainte să iasă în Șoseaua Viilor, dădu de două ori ocol Observatorului Astronomic, ca să se asigure încă o dată că nu era
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se ițeau mulțimea de pedale, manete și robineți. N-ai timp să mai zăbovești pentru că trebuie să te orientezi cît mai rapid cu putință. Dacă te afli în fața punctului de întreținere tehnică, înseamnă că înaintea ta de cealaltă parte a aleii ai rampa de spălare, rezervorul de apă și stația de pompare. Spre stînga sînt amplasate în ordine remizele autospecialelor pentru carburanți și depozitul de materiale. În sfîrșit înspre dreapta, observi și singura clădire luminată, localul pentru săli de clasă. N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]