1,689 matches
-
a genei TNFR (Receptor TNF) de pe cromozomul 1p36 (Guja et al., 2001c). Asocierea este mai puternică în cazul probanzilor diabetici cu debut al bolii după vârsta de 17 ani. La aceștia s-a observat o transmitere de 67,7% a alelei 1690 T, cu PTDT = 0,029. Datele sugerează implicarea acestei alele în susceptibilitatea pentru DZ tip LADA. Am descoperit o tendință de asociere cu DZ tip 1 a alelelor -819 C și -592 A ale genei IL10 de pe cromozomul 1q31
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
2001c). Asocierea este mai puternică în cazul probanzilor diabetici cu debut al bolii după vârsta de 17 ani. La aceștia s-a observat o transmitere de 67,7% a alelei 1690 T, cu PTDT = 0,029. Datele sugerează implicarea acestei alele în susceptibilitatea pentru DZ tip LADA. Am descoperit o tendință de asociere cu DZ tip 1 a alelelor -819 C și -592 A ale genei IL10 de pe cromozomul 1q31. Pentru ambele alele, transmiterea la probanzii diabetici a fost de 55
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
La aceștia s-a observat o transmitere de 67,7% a alelei 1690 T, cu PTDT = 0,029. Datele sugerează implicarea acestei alele în susceptibilitatea pentru DZ tip LADA. Am descoperit o tendință de asociere cu DZ tip 1 a alelelor -819 C și -592 A ale genei IL10 de pe cromozomul 1q31. Pentru ambele alele, transmiterea la probanzii diabetici a fost de 55,8%, cu PTDT = 0,085 (Guja et al., 2002b). În sfârșit, analiza polimorfismelor genei TGF? de pe cromozomul 19q13
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
cu PTDT = 0,029. Datele sugerează implicarea acestei alele în susceptibilitatea pentru DZ tip LADA. Am descoperit o tendință de asociere cu DZ tip 1 a alelelor -819 C și -592 A ale genei IL10 de pe cromozomul 1q31. Pentru ambele alele, transmiterea la probanzii diabetici a fost de 55,8%, cu PTDT = 0,085 (Guja et al., 2002b). În sfârșit, analiza polimorfismelor genei TGF? de pe cromozomul 19q13,1 a indicat că alela -800A ar putea avea un rol protector față de apariția
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
A ale genei IL10 de pe cromozomul 1q31. Pentru ambele alele, transmiterea la probanzii diabetici a fost de 55,8%, cu PTDT = 0,085 (Guja et al., 2002b). În sfârșit, analiza polimorfismelor genei TGF? de pe cromozomul 19q13,1 a indicat că alela -800A ar putea avea un rol protector față de apariția DZ tip 1 (Guja et al., 2002 c). Pentru această alelă, transmiterea la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost crescută (62,50% transmitere), rezultat totuși nesemnificativ din punct de vedere
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
PTDT = 0,085 (Guja et al., 2002b). În sfârșit, analiza polimorfismelor genei TGF? de pe cromozomul 19q13,1 a indicat că alela -800A ar putea avea un rol protector față de apariția DZ tip 1 (Guja et al., 2002 c). Pentru această alelă, transmiterea la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost crescută (62,50% transmitere), rezultat totuși nesemnificativ din punct de vedere statistic pe lotul studiat (pTDT = 0,15).
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
cromozomul 15q26 prin asocierea cu marker-ul D15S107 pe o colecție de 250 familii caucaziene din SUA, UK și Canada (Field et al., 1994). O caracteristică interesantă a acestui locus pare să fie asocierea mai puternică în cazul subiecților cu alele HLA neutre din punct de vedere al riscului pentru DZ tip 1, ceea ce sugerează că cele două locusuri acționează independent unul de celălalt (Field et al., 1994). Localizarea IDDM3 a fost confirmată de alte două studii independente (Zamani et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
remarcat că în aceeași regiune cromozomială a fost descris și un locus de asociere cu sindromul MEN-1 (Multiple Endocrine Neoplasia-1) (Sawicki et al., 1997). Ulterior, studiul a peste 2000 de familii ASP a evidențiat chiar și un haplotip format din alelele a doi markeri (D11S1917 și H0570 polyA) ce pare a fi protector (Nakagawa et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost localizate în regiunea locusului IDDM4 de pe cromozomul 11. Dintre acestea fac parte gena ZFM1 (Zinc Finger Protein 162
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
18q21 (Merriman et al., 1997; Merriman et al., 1998, Merriman et al., 2001). Tony Merriman și colaboratorii, analizând un număr de 1708 familii din 7 țări (printre care și România), au descris un haplotip diabetogen (denumit „10-2-4”) format din diferite alele ale markerilor: 129, II-IO43 și 56-D18S487 (Merriman et al., 1998). Mai multe gene candidate au fost identificate în regiunea IDDM6. Una dintre aceste gene (DCC) este asociată cu unele forme de cancer colorectal și prezintă unele dovezi de asociere și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
tip 1 (Reed et al., 1997, Rambrand et al., 1997). 5.10. IDDM11 A fost localizat pe cromozomul 14q24.3-q31 prin asociere cu markerul D14S67 (Field et al., 1996). Asemănător cu IDDM3, se pare că și IDDM11 acționează independent de alelele HLA, IDDM11 fiind prezent mai ales la subiecții fără alele HLA predispozante la IDDM1 și proveniți din familii fără predispoziție puternică la nivelul regiunii HLA (Field și Tobias 1997). Ar fi de menționat totuși că nici unul din studiile GWS ulterioare
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
5.10. IDDM11 A fost localizat pe cromozomul 14q24.3-q31 prin asociere cu markerul D14S67 (Field et al., 1996). Asemănător cu IDDM3, se pare că și IDDM11 acționează independent de alelele HLA, IDDM11 fiind prezent mai ales la subiecții fără alele HLA predispozante la IDDM1 și proveniți din familii fără predispoziție puternică la nivelul regiunii HLA (Field și Tobias 1997). Ar fi de menționat totuși că nici unul din studiile GWS ulterioare nu au mai replicat observația originală a lui Field și
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
nomenclatura genelor umane (www.gene.ucl.ac.uk/nomenclature). 5.14. IDDM15 Este un presupus locus de susceptibilitate pentru DZ tip 1 care a fost localizat pe cromozomul 6q21 în regiunea markerilor D6S283-D6S1580 și care se află în linkage cu alelele HLA (Delepine et al., 1997). El a fost reconfirmat de studiile GWS efectuate pe familii din SUA și UK (Concannon et al., 1998; Cox et al., 2001). Mai recent, Genome Wide Scan-ul efectuat pe familii din Scandinavia a indicat prezența
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
mari de Beduini care cuprindea nu mai puțin de 21 pacienți cu DZ tip 1 pe parcursul a 5 generații (Verge et al., 1998). IDDM17 este cuprins în intervalul de 8 cM cuprins între D10S1750 și D10S1773 și este asociat cu alela de 151 bp a markerului D10S554 (Redondo și Eisenbarth, 2002). Toți pacienții acestei familii erau purtători ai alelei de risc DR3, heterozigoții DR3/DR4 plus IDDM17 având un risc de apariție a DZ tip 1 de 40% (Verge et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
generații (Verge et al., 1998). IDDM17 este cuprins în intervalul de 8 cM cuprins între D10S1750 și D10S1773 și este asociat cu alela de 151 bp a markerului D10S554 (Redondo și Eisenbarth, 2002). Toți pacienții acestei familii erau purtători ai alelei de risc DR3, heterozigoții DR3/DR4 plus IDDM17 având un risc de apariție a DZ tip 1 de 40% (Verge et al., 1998). Rezultatele au fost apoi reconfirmate și pe familii din SUA (Bao et al., 2001). Regiunea IDDM17 nu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
poate induce diferențierea subsetului Th1 de limfocite T helper și joacă un rol cheie în inducerea diabetului (Adorini, 2001). Un polimorfism de la nivelul regiunii netraduse 3’ UTR a genei IL12B s-a dovedit a fi în strâns linkage disequlibrium cu alelele locusului IDDM18 (Morahan et al., 2001), dar aceste date nu au putut fi încă reconfirmate (Johansson et al., 2001). 5.18. DATE REZULTATE DIN ULTIMUL GENOME WIDE SCAN - T1DGC (OCTOMBRIE, 2005) Articolul prezintă analiza combinată a datelor furnizate de cele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
1 se poate observa că susceptibilitatea genetică pentru DZ tip 1 în cadrul unei familii este evident influențată de gradul de identitate genetică cu probandul diabetic. De fapt, riscul DZ tip 1 în familii prezintă o corelație neliniară cu numărul de alele comune cu cele ale probandului diabetic, riscul maxim fiind observat în cazul gemenilor monozigoți (100% alele în comun), urmați de rudele de gradul 1 (50% alele în comun) și rudele de gradul 2 (25% alele în comun). Riscul de 15
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
influențată de gradul de identitate genetică cu probandul diabetic. De fapt, riscul DZ tip 1 în familii prezintă o corelație neliniară cu numărul de alele comune cu cele ale probandului diabetic, riscul maxim fiind observat în cazul gemenilor monozigoți (100% alele în comun), urmați de rudele de gradul 1 (50% alele în comun) și rudele de gradul 2 (25% alele în comun). Riscul de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternica agregare intrafamilială a cazurilor cu DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
fapt, riscul DZ tip 1 în familii prezintă o corelație neliniară cu numărul de alele comune cu cele ale probandului diabetic, riscul maxim fiind observat în cazul gemenilor monozigoți (100% alele în comun), urmați de rudele de gradul 1 (50% alele în comun) și rudele de gradul 2 (25% alele în comun). Riscul de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternica agregare intrafamilială a cazurilor cu DZ tip 1 și susține importanța factorilor genetici. Totuși, rata maximă
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
corelație neliniară cu numărul de alele comune cu cele ale probandului diabetic, riscul maxim fiind observat în cazul gemenilor monozigoți (100% alele în comun), urmați de rudele de gradul 1 (50% alele în comun) și rudele de gradul 2 (25% alele în comun). Riscul de 15 ori mai mare la rudele de gradul 1 demonstrează puternica agregare intrafamilială a cazurilor cu DZ tip 1 și susține importanța factorilor genetici. Totuși, rata maximă de concordanță la gemenii identici (monozigoți) de doar 30-50
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
prin intervenția unor multipli loci genici predispozanți, dar și prin intervenția unor multipli factori de mediu în generarea riscului de boală (Pociot și McDermott, 2002). Din punct de vedere genetic, DZ tip 1 este o afecțiune complexă, poligenică, cu multiple alele predispozante și protectoare care interacționează între ele și se intercondiționează reciproc (fenomen denumit și epistază), prezența izolată a nici uneia dintre ele nefiind necesară și nici suficientă pentru a determina apariția bolii (Todd, 1991). Nu a putut fi demonstrat până în prezent
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91979_a_92474]
-
de litere din cuvântul englezesc care desemnează prima mutație evidențiată pentru respectiva genă. Gena normală (tipul sălbatic al genei) se desemnează prin adăugarea indicativului + la litera sau grupul de litere menționat anterior. Mutantele apărute prin modificarea genelor normale sunt numite alele. De regulă, în manifestarea fenotipului indivizilor hibrizi, genele sălbatice sunt dominante în raport cu oricare dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care o alelă domină asupra genei de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
al genei) se desemnează prin adăugarea indicativului + la litera sau grupul de litere menționat anterior. Mutantele apărute prin modificarea genelor normale sunt numite alele. De regulă, în manifestarea fenotipului indivizilor hibrizi, genele sălbatice sunt dominante în raport cu oricare dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care o alelă domină asupra genei de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea mai multe alele (o serie polialelă), toate afectând manifestarea fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
litera sau grupul de litere menționat anterior. Mutantele apărute prin modificarea genelor normale sunt numite alele. De regulă, în manifestarea fenotipului indivizilor hibrizi, genele sălbatice sunt dominante în raport cu oricare dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care o alelă domină asupra genei de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea mai multe alele (o serie polialelă), toate afectând manifestarea fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-un anumit locus, există doar o singură genă
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
în manifestarea fenotipului indivizilor hibrizi, genele sălbatice sunt dominante în raport cu oricare dintre alele, fiind și cazuri, rare, în care o alelă domină asupra genei de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea mai multe alele (o serie polialelă), toate afectând manifestarea fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-un anumit locus, există doar o singură genă sau una dintre alelele ei. În organismele diploide, genele și/sau alele se află în doză dublă (găsindu
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]
-
de origine. Prin mutații succesive, din una și aceeași genă pot apărea mai multe alele (o serie polialelă), toate afectând manifestarea fenotipică a acestui caracter. Pe fiecare cromozom, într-un anumit locus, există doar o singură genă sau una dintre alelele ei. În organismele diploide, genele și/sau alele se află în doză dublă (găsindu-se în fiecare dintre cei doi cromozomi omologi, ocupând loci omologi). Dar, ținând cont de faptul că un individ poate fi homozigot, precum și de existența seriilor
Prelegeri academice by ION I. BĂRA, ALINA BELŢIC, CSILLA IULIANA BĂRA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92373]