1,588 matches
-
râde isteric, preferă o poză teatrală vecină cu demența lirică, vede într-o noapte o brună care cântă la clavir marșul lui Chopin (Marșul funebru). Culoarea bacoviană devine obsesivă, materială ca la expresioniști, vopselele sunt halucinante, nevroza este expresia unei alienări. Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un bâlci, alienarea înseamnă transformarea întregului univers într-o lume fără viață. În paradisuri artificiale, poetul aspiră spre absolut, poezia devine un mod de cunoaștere a lumii. TEMELE BACOVIENE O sinteză a temelor bacoviene, întâlnite în diferite studii conturează mai bine figura spiritului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iubita este descrisă cu accente pamfletare: "Femeie, masă de culori,/ Cocotă plină de rafinării" (Contrast); 9. Masca Poetul își pune o mască, joacă un rol, chiar și acela de bufon, când existența sa capătă note grotești, lumea e un bâlci, alienarea reifică universul: 10. Muzica este un element important, poetul percepând lumea la nivel auditiv. În poezia bacoviană întâlnim instrumente muzicale (clavir, vioară, țambal, flașnetă, flaut, fluier, liră), compoziții muzicale (simfonia, marșul funebru, valsul), zgomote (foșnete, gemete, plânsete, suspine, oftaturi), verbe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fiind un metal "rece" are ca simbol alchimic, saturnismul, de la denumirea planetei "Saturn", care este "tristă", "întunecată", "melancolică". Cuvântul "Plumb" sugerează împietrirea, căderea grea, starea depresivă, copleșitoare, lipsa de elan, lumea pustie, lipsa perspectivei, gândul frânt, căderea în vid, sentimentul alienării cu încărcătură tragică. În prima strofă a poeziei Plumb este configurat spațiul interior și exterior, cel exterior fiind limitat un cavou, metaforă care sugerează casa, orașul, mediul, propriul corp în care se află un suflet de plumb. E un univers
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
laviță și se clatină în ritmul cântecului. Considerat "scriitorul cel mai zolist, naturalistul nostru prin excelență", I.L. Caragiale, în nuvela În vreme de război înfățișează un domeniu "curat psihologic" ( G. Călinescu ). Tema acestei nuvele este obsesia (Șerban Cioculescu) și urmărește alienarea ființei în situații tensionate. Deși primește o scrisoare prin care este anunțat de moartea fratelui, hangiul este neliniștit, fiind vizitat în vis de cel dispărut, sub haina unui ocnaș evadat sau sub uniforma de militar. Când, în cele din urmă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și a biletelor), în mahalaua Farfurigiilor, la chivuțe. El nu-și mai controlează reacțiile, devine violent, ia țiganca de piept și-i trage o palmă, amenințând-o: "te omor, mă-nțelegi? te omor!" Trece pe rând de la agonie, la luciditate, alienare, rațiune. După ce consultă listele, trece într-o depresie definitivă. El "se face vânăt ca ficatul", apoi "simte o sfârșeală și cade, alb ca porțelanul". Acest zbucium interior a dus la prăbușirea psihologică a personajului, prăbușire provocată de căpitanul Pandele, care
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-o programat la condiția de simpli funcționari. Buni la toate, de la propaganda cotidiană la insidioasa formare a "omului nou", de la recensăminte periodice la nesfârșite campanii agricole, corpul didactic abia mai putea năzui să se ocupe intermitent și de școală. Această alienare e plină de consecințe pe plan social. Un declin de prestigiu, dramatic, s-a produs la toate nivelele sistemului de învățământ, declin al cărui capăt nu se poate încă prevedea. Ministerul de resort a încercat să afle remedii, a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
prins într-un cerc de constrângeri "improprii dorinței de libertate a sufletului omenesc" și care s-a agravat o dată cu dependența omului de tehnica, fără acestea, spune Sábato, "nu ar fi existat nici pierderea sacrului, nici neliniște cosmică, nici singurătate, nici alienare"55. S-ar putea spune ca, paradoxal, Nietzsche rămâne încă "prizonierul gândirii creștine", cum spune Fraser 56, altfel cum și-ar putea imagina acesta o "viața de după viață", în care omul să supraviețuiască ca individ, chiar dacă un individ altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
umane"50. Profund dezamăgit, trece printr-o nouă perioadă de dileme, convingerile cele mai intime îi sunt zdruncinate, constatând că știința, desi izvorâta din ceva frumos, cum e matematică pură, dezlănțuia cea mai puternică criză din viața omului, cea a alienării sale tehnologice: "o simțeam culpabila de o crescândă dezumanizare, interzicând gândirea magică, spre a se mulțumi în exclusivitate cu cea logică"51se confesează aceluiași Cătănia. La 34 de ani era deja un fizician atomist de mare viitor: doctorat, specializare în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care îl dă autorul în fața unei progresii incontestabile a râului, captate inegalabil în românele sale de ficțiune. În Weltanschaung-ul lui Sábato, maleficul sporește neîncetat ca spațiu de manifestare și că forme. Fiecare român al său dezvăluie noi dimensiuni de alienare și deteriorare. Tunelul abia anunță acest crescendo al maleficului printr-un fapt patologic crimă lui Castel, pictorul ermetic din Buenos Aires, "oraș rece și străin", dar care implică deja un element de bază surprinzător, pentru că Pablo Castel, amantul dezamăgit ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
anti-literare, București, Editura Litera, 1979. Dumitru, Irimia, ,,Max Blecher între metafora zborului și metafora noroiului", în Introducere în stilistică, Iași, Editura Polirom, 1999. Florescu, Nicolae, Profitabila condiție, București, Editura Cartea Românească, 1983. Heinrich, Alfred, Peregrinările căutătorului de ideal. Inadaptare și alienare în literatură, Timișoara, Editura Facla, 1984. Ionescu, Eugen, Război cu toată lumea, I, II, București, Editura Humanitas, 1992. Iosifescu, Silvian, Reverberații, București, Piața Scâteii 1, Editura Eminescu, 1981. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane, București, Editura Librăriei Socec & Co, S. A
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Auni). Filosofia iluministă a rupt atît cu tradiția platoniciană, cît și cu cea aristotelică, pentru care virtuțile erau tocmai acele calități ce per-miteau omului redobîndirea Cerului, a altitudinii spirituale la care a fost creat. De aici pro-vine întreaga criză, întreaga alienare a epocii moderne. Legile morale sunt legi divine, țin de acel telos exterior și trebuie integrate humusului social. Din punct de vedere economic, valori sacralizate de școala liberală și astăzi, precum individualismul, piața, concurența, libera inițiativă și altele au fost
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mă examinează alarmată și bănuitoare, însă când mă vede liniștit, socoate că nu cred. Vorbește mult platitudini încălecate, asociate la întâmplare și zâmbetul meu binevoitor o încurajează."438 Formula lui Hegel 439, după care arta este tentativa de a elimina alienarea, are în vedere același aspect. Referindu-se la aceeași observație, Th. W. Adorno subliniază: "În artefact, fiorul de groază se eliberează de iluzia mitică a Fiindului-în-Sine, fără însă să fie totuși adus la nivelul spiritului subiectiv."440 Aspectul corectiv transformă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a retrăi o imagine ce i s-a refuzat. După Revoluția Garoafelor, Milà, datorită acelei relații nefaste, va fi silită să revină la statutul de sărăcie lucie. Se va însoți cu pustiul și singurătatea, exilată într-un univers îmbătrânit, pradă alienării și psihozei. Paula, fetița bucătăresei, înfiată și crescută de o femeie cu suflet mare, este vizitată de Domnu, sosit în oraș în fruntea alaiului său grobian de polițiști și gărzi de corp. Ceremonialul primirii oficialilor în Alcacer decade în grotesc
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Căderea psihică a ministrului-feudal, acum o penibilă paiață îndoliată, este ireversibilă. Reacționează violent, ca apoi să cadă în prostrație. Sfârșitul despotului este iminent, prevestit de demență senilă și mizeria fiziologică aferentă. Portretele succesive de la azil sunt tot atâtea variante ale alienării. Conștient încă de tot ce i se întâmplă, își retrăiește trecutul și prezentul, ieșind din carcasa propriului trup ("o momâie urât mirositoare"). Închipuirea lui mai are încă vlaga de a suprima timpul distructiv, de a se întoarce la fosta "grandoare
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sine și cu lumea". Porumbelul se poate citi în primul rând ca o parabolă morală menită să argumenteze că pacea sufletească la care tânjea Jonathan nu era decât o formă de egolatrie, cu toate datele unei obsesii maniacale, prag al alienării ireversibile. Pentru eroul nostru întâmplări banale, benigne, capătă dimensiuni catastrofice, aprofundarea psihanalitică a crizei lui Jonathan fiind o probă a artei narative a autorului. Comunicare redusă la un evantai de senzații infinitezimale, vertij și derealizare, efectul de binoclu, tot acest
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
descrie percepțiile și cunoștințele dobîndite În spirit”. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Nu mai trebuie să reamintesc aici „probatoriile” pentru fiecare din elementele caracteristice de mai sus: posesiunea, transa hipnotică și catalepsia. Fiindcă termenul de ekstasys Înseamnă deplasare, schimbare, deviere, alienare, tulburare, delir, stupoare. Următoarea coordonată pe care trebuie să o analizăm este aceea de „relație”. Care ar fi , pe de o parte natura relației care se stabilește În cadrul imaginarului creator - Între fata de Împărat și Luceafăr și, pe de altă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
miză gnoseologică sau mai larg filosofică. Aproape orice descripție alunecă prin urmare în aforism despre "Plinul și golul. Interiorul și exteriorul./ Dialectica veșnică a vieții/ Peste viață călcând". Iată, spre exemplu, un poem cretan sfârșit în reflecție despre inadecvare și alienare: "Banca de măslin de lângă/ Bisericuța săpată în stâncă/ Și chiparosul strâmb deasupra / În depărtare, farul pitic/ Luminând parcă peste puterile sale./ O lumină care vine dinăuntru./ Dinlăuntrul cui? Mă simt/ Ca un Buddha aruncat/ În altă lume. În lume?/ În
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai diverse, prin a căror acumulare crește, barocă, această schelărie a semnificantului. Practic, fiecare secvență textuală pare a tematiza nuclee lirice grele: suferința și apocatastaza, ispitirea și mântuirea, tentativa sómei de a depăși stadiul semei, maturizarea și moartea, însingurarea și alienarea, necesitatea, dar și ineficiența visului, raportul Centru margine, dialectica relației vânat vânător transpusă în legătura paradigmatică poet poezie, criza poeziei, a literaturii și, prin extensie, a imaginarului etc. etc. Oricât de greu digerabile ar părea, la o primă vedere, textele
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în scorburi de pântece./ Cum i se-neacă puii/ cum se agață-n lanț/ cum pleacă de acasă/ să moară." (***) Înșelată în așteptări (inclusiv în cele erotice), convinsă de captivitatea umanului într-un No man's land al distanței și alienării, poetei nu-i mai rămâne decât jocul de-a poezia, în care se inițiază treptat, dar sigur. Dacă primul volum conține o poezie marcată de indecizia pentru cea mai potrivită formulă (fapt evident inclusiv din fasonarea nu foarte atentă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și așa fragile, printr-o plăcere uriașă, o voluptate a construirii de scenarii atemporale, în care actantul e în aparență altul. Am văzut, încă din trecerea în revistă a elementelor paratextuale, că alterii pentru care optează, în această tentativă de alienare conștientă de un sine obsesiv, proces paradoxal însă transformat în exact opusul său introspecție, clarificare și validare de sine sunt în general purtătorii unui mesaj existențial binecunoscut, așadar provocator ca virtualitate re-interpretativă: Fedra, Hipolit, Iona. În spatele tratărilor poematice ale Carmeliei
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și lumina, succesiv, câte una dintre fețele mai întotdeauna demonizate, în Poemul iubirii, Mărturisirea lui Hipolit, Consternați, el și ea, Nunta patetică ș.a. Motivele subsecvente sunt cele specifice eroticii agonice: îndepărtarea/ prezența-absență a Celuilalt, convertită în aburire, întunecare, uneori chiar alienare totală de sine. Și, cel mai adesea, ritualul demențial al estropierii partenerului, amintind pe undeva de întunecatele cântece de dragoste și moarte ale Ilenei Mălăncioiu sau Angelei Marinescu. Autoarea Camerei nupțiale descrie cu aceeași voluptate lentele apropieri-depărtări, sfâșieri de sine
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale destinului artistului, adică întâlnirile sale revelatorii cu erosul, creația și moartea. Pe claviatura acestor teme, el dovedește că poate alcătui arpegii distincte, în care sonurile dominante vizează, cel mai adesea, fie relația tensionată cu divinitatea, fie creația, formă de alienare și moarte ("poem înstrăinat inel/ cu vârsta încrustată-n el//...// poem însingurat inel/ cu moartea încrustată-n el" (târfa cu sâni bezmetici din Târgul de nopți). Majoritatea poemelor scrise de Valeriu Stancu sunt crochiuri celeste sau parabole ale însingurării (chiar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o lume cu semnul schimbat, cum este lumea aproape dezagregată a triunghiurilor cu pupila albastră, legea ar impune ca factorul dizolvant să devină factor coagulant, unificator; prezența călăului poet pare, așadar, a contrabalansa excesul de zgură existențială, de incongruență și alienare. Echivalența călău-Poet, coborârea măștii și mărturisirea sensului sunt în fine transparente în jurnal de călău (mântuirea prin necredință): "Numai poezia s-a aplecat asupra-mi/ Când mâinile-mi urlau din răsputeri/ Orbite de sânge (...)/ Poezia/ Venită în viața mea o dată cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fac parte Arturo Graf, Massimo Bontempelli, Salvatore Di Giacomo, care a preluat atmosferă amară și melancolica a amintirii, Umberto Saba care a împrumutat filonul idilic, patriarhal și Camillo Sbarbaro care și-a bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi ar putea fi întregita prin menționarea operelor sau curentelor literare aflate pe poziții fundamental antagonice cu poezia sau poetica recanatezului deoarece (admițând dificultatea de a aborda sau
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]