1,519 matches
-
spun, ușuraticii mei prieteni nu au citit toate acestea, deși de imaginație nu duceau lipsă. Peștera Organelor Genitale Femeiești: cum ar putea arăta un loc cu un asemenea nume? Toate femeile și-au imaginat o peșteră primordială, radiind căldură, mister, alinare, siguranță și frumusețe interioară. Bărbații În schimb și-au imaginat o crăpătură În munte mărginită de tufișuri stufoase, de fapt o intrare strâmtă care duce la o peșteră foarte umedă, la toate acestea imaginația lui Bennie adăugând și Întuneric, noroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Era ca și cum tocmai atunci, sub ochii ei, Esmé Își pierduse toată inocența. De unde știa puiul ei toate aceste lucruri? Marlena asista la aceste descoperiri ale fiicei ei cu tristețe și neliniște maternă. Iubise acele vremuri când Esmé căuta protecție și alinare la ea, când aștepta de la ea, mama ei, să o apere de urâțenia lumii. Acum Își amintea cum odată, nu cu mult timp În urmă, se plimbau Împreună prin Chinatown, iar Esmé plânsese pentru niște pești vii când Îl auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fusese bine pregătit pentru această călătorie. —A fost o chestie de ultim moment, spuse Dwight. Au recunoscut apoi că aveau nevoie unii de ceilalți. Nu știau la cine vor apela În caz de urgență sau dacă vor avea nevoie de alinare În cazul În care situația se Înrăutățea. Buștenii aprinși aruncau licăriri sperioase pe fețe. În primele zile ale exilului lor, discutaseră despre posibile variante de a pleca din Locul Fără Nume. Pe măsură ce șederea lor neplanificată se prelungea, se frământau Întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la tatăl său la scurt timp Înainte ca acesta să moară de emfizem. El era băiatul bogat, iar ea femeiușca aceea care se descria ca având „un suflet bogat și plin de amaruri“. Ea fusese limanul lui secret, undeva Între alinare și evadare. Când Împlinise douăzeci de ani, plecase Într-o călătorie cu mașina spre Southwest. Îi trimisese vederi, dar ea nu avea cum să Îi răspundă, iar când s-a Întors, a aflat că se mutase. S-a simțit jenat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă și frumoasă./ Tu-mpărate să m-asculți/ Și ce ți-am spus să nu uiți,/ Că de nu-i uita și m-oi asculta/ Un copil de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o copilă din Santa Comba și întîmpinase pentru întîia oară rigorismul social - arunci ni-l putem cu ușurință închipui, în vara anului 1900, petrecîndu-și ceasurile pe care nu le închina studiului, în acea vastă, dură, ascetică Sé, încercînd să găsească alinarea tuturor mâhnirilor precocei sale adolescențe într-o mistică reculegere. Oricare ar fi adevărul, fapt este că Oliveira se pregătește atât de temeinic pentru examenul de admitere în seminar încît reușește printre cei dintâi. Petrece opt ani în seminarul din Vizeu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
un cuțit i se înfipsese în creier, dar își înăbuși strigătul, transformându-l într-un muget prelung. își scoase de mai multe ori brațul chinuit din apă și tot de atâtea ori îl afundă la loc, găsind astfel, încet-încet, puțină alinare. Bău apoi îndelung și își scufundă capul în torent, ca să stingă fierbințeala ce o simțea pe față; când o făcu pentru ultima oară, auzi din nou, în sfârșit, gâlgâitul apei printre pietre; își dădu seama astfel că începea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
moment, se interesase puțin de femei, mulțumindu-se să le considere doar un izvor de plăcere. Așa cum calul îi era util ca să se deplaseze prin câmpie și să se ducă la luptă, la fel, ele îi erau întotdeauna servite ca alinare și ca premiu după sânge și oboseală, luptă și victorie. încercase întotdeauna, firește, o anumită plăcere în a le subjuga și a le supune voinței lui, indiferent la ce ar fi putut să simtă pentru el, fără să-i displacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Scapă! Fugi de aici! Ele vor veni să te caute. Fugi! Pornește! Craig nu fu conștient de nimic altceva până ce ajunse la râu. Apa era caldă, dar era o căldură de sfârșit de octombrie. Îi răcori buzele aprinse; îi aduse alinare ochilor înfierbântați. Își spălă fața, apoi își trase în jos mâneca stângă a hainei și își scufundă brațul în apă, spălându-l. Apa se înroși. Sângele țâșnea dintr-o rană atât de căscată și îngrozitoare, încât îi veni rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
cu fructe otrăvite de seva pământului îngrășat al țintirimului. Dați-i fiori pe la subsuori/ Și șoareci prin cioareci/ Și furnici prin opinci/ Cum arde para focului în gura cuptorului/ Să-i ardă inima după Sempronia/ Să n-aibă stare și alinare/ Până nu s a porni, până n-a sosi/ La Sempronia cea aleasă și frumoasă./ Tu-mpărate să m-asculți/ Și ce ți-am spus să nu uiți,/ Că de nu-i uita și m-oi asculta/ Un copil de la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
bucurie fără margini. Gânduri dintre cele mai ciudate Îi zumzăiau În cap, asemenea unui roi de albine. Cuvintele spuse În surdină Îi revărsau În suflet miere, dar și fiere. Bătrâna Își presimțea apropiatul sfârșit și acesta era pentru ea o alinare. Viața de după moarte Însă o neliniștea peste măsură. Până acum știa una și bună: o parte din suflete merg În sânul lui Avraam, altele sunt sortite să se perpelească În flăcările iadului. Dar iată că a fost suficient să poposească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după ei și te agață de genunchii lor! Se șterg de tine ca de-o cârpă, te calcă În picioare și, pe deasupra, te și scuipă În obraz...“ Oare răposatul Onisei nu se oploșise și el pe la casa ei, căutând aceeași alinare? Beția Îl Împinsese pe Îndepărtatul ei vizitator să sporovăiască vrute și nevrute. Ba chiar să-i facă și avansuri rușinoase. „După ce Încerci să mă seduci, vrei să fii și Dumnezeul meu...“ Mașa simți totuși că gândurile o cam luaseră razna și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ocazii, ascultând-o pe Angela stând În patul lui, cântărind două serii de probleme (cel puțin) cu ochi ce priveau În direcții diferite, cu un junghi strâns Între coastă și șold care-l făcea să ridice un picior pentru o alinare ce n-o căpăta, avea un ușor aer de dojană, la fel ca și expresia receptivității. Lingurița zilnică de drojdie nutritivă, un produs primar din zaharuri naturale, dizolvată și agitată până se făcea spumă roz În suc de fructe, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
care nu era În stare să facă un Rolls Royce, piesă cu piesă, cu mâinile lui. Deci poate, poate! niște colonii pe lună ar reduce febra și inflamarea de aici și pasiunea pentru nemărginire și deplinătate și-ar găsi o alinare mai concretă. Omenirea, Îmbătată de teroare, s-ar liniști, s-ar dezmetici. Îmbătată de teroare? Da, și fragmentele (un fragment ca domnul Sammler) Înțelegeau: acest pământ era un mormânt; viața noastră Îi era dată cu Împrumut de către elementele ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mama noastră și cimitirul nostru. Nu era de mirare că spiritul uman dorea să plece. Să părăsească acest pântec fecund. Să părăsească totodată acest mormânt uriaș. Patima pentru infinit provocată de această groază, de timor mortis, avea nevoie de o alinare concretă. Timor mortis conturbat me. Dies irae. Quid sum miser tunc dicturus. Luna era atât de mare În această seară Încât Îi atrase privirea lui Wallace, care bea pe bancheta din spate, Înconjurat de luxul fără limite al tapițeriei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
extravaganță și-așa a revenit la vechile lui obiceiuri - se spăla obsesiv de des și se masturba terorizat, temându-se că Allah avea să-l pedepsească pentru îndoielile și indulgențele pe care șii le oferea. Căutând disperat o formă de alinare, Naji s-a întrebat dacă salvarea nu era de găsit prin jihad, care promite iertarea păcatelor tuturor celor care luptă pentru Allah. Dar, din fericire, Irene se întorcea întotdeauna acasă. Mobila își recăpăta dimensiunile potrivite, decorațiunile frivole redeveneau opere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Mike, să verse tot ce avea pe suflet. Acum, când trupul ei era în altă parte. Jina a strâns-o de mână pe Pearl, ca și când femeia din fața ei ar fi putut să-i garanteze c-avea să aibă parte de alinare și de liniște sufletească, așa cum garanta, prin forța și hotărârea ei, viața liniștită a băiețelului. Pearl și-a tras mâna. Avea niște ochi de-un cenușiu profund, aproape de culoarea plumbului - cel mai robust dintre metale. Eu o să fiu înăuntru, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe care îi simt aproape. </biography> Zbor haotic Gânduri mă cheamă din nou către zare, Nu-mi găsesc calea și nu mai am stare. Umbre, dureri și-un trecut făr’ de uitare, Mă fac să-mi iau zborul, să cat alinare. Mă-ntorc tot mai des către ani ce s-au dus, Căutând întrebărilor mele răspuns Și chiar dacă nori îmi întunecă zarea, Nicicând eu nu voi opri căutarea. Pașii, mă duc pe cărări mult umblate Și visuri mă poartă nebune în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
mamă, un colind tăcut... Poem pentru soția mea Ne-am cunoscut demult... ce întâmplare, Ningea și-atunci cu fulgi de peruzea, Era senină, caldă, zâmbitoare, Eram nebun, ca astăzi după... ea. Mi-a fost și zbor, mi-a fost și alinare, Poemul meu ce nu l-am putut scrie, Nevoia mea de liniște, iertare, Când rătăceam prin tine... poezie. Când valuri ne-au lovit, s-au dus cu toate, Ca două stânci îmbrățișate-am stat, A fost de-ajuns o-atingere
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
veneau toate replicile și care era rețeta mea de succes. Aflasem că puteam să mă ascund după un zâmbet și să mângâi chiar și atunci când eu eram cel rănit iar buna dispoziție, măcar și de fațadă, aducea în jur puțină alinare. Simțeam prin toți porii că vreau să iubesc, dar în același timp realizam că nu-mi venise timpul. Sâmbătele de la discotecă începeau să-mi facă rău. Intram în sală aproape toată clasa odată și parcă formam un întreg, apoi, când
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
politica independentă avută de România în perioada descrisă, rămâne de domeniul trecutului un basm pentru urmașii noștri, unul de necrezut (gen "Harap Alb"), încărcat cu multă feerie și nostalgie naivă, la care se va apela pentru menținerea în normalitate și alinarea necazurilor, iar promovarea interesului național, ca și menținerea demnității ca națiune, par a fi destul de ipotetice. Este indiscutabil faptul că România, și după intrarea sa în U.E., rămâne tot stat suveran și independent așa cum se prevede în Constituție (art. 1
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Parcă asculta, parcă se gândea, și din când în când era străbătută de un tremur care-i alerga pe sub piele. Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vârfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Când intru, văd cărți, în toate părțile numai cărți... Moașa întinsese de la locul ei o mână spre gura Haiei. O clipă gemetele se stânseră. Și fata auzind glasul domol al tatălui său se încordă, și parcă avu un răstimp de alinare. Ascultă și ea, cu ochii închiși, din care se prelingeau pe tâmple lacrimi. —...Și văd pe rabin... grăi încet Sanis. Era într-o haină neagră de matasă. Și m-am gândit eu că așa om învățat trebuie să știe multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe celular, mergeam la lucru pentru cel puțin zece ore, veneam acasă, îl sunam iar pe Aidan, țeseam fantezii elaborate în care nu murise, plângeam câteva ore, apoi ațipeam, mă trezeam și o luam de la capăt. Plânsul devenise o mare alinare, dar era greu să găsesc momentul potrivit pentru asta pentru că îi trebuia atât de mult feței mele să revină la normal. Era riscant să o fac dimineața pentru că arătam ca naiba la lucru. Și era riscant s-o fac la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
din chestia asta apetisantă“, inițiind astfel războiul furculițelor. Am tras de mine să fac un duș, apoi am luat telefonul să-l sun pe Aidan pe mobil și atunci s-a întâmplat. Eram cuibărită pe scaun, pregătindu-mă să gust alinarea vocii lui - dar, în loc să aud mesageria, s-a auzit un țârâit ciudat. Formasem greșit? Deja aveam o presimțire sumbră; mâinile îmi tremurau așa tare că de-abia nimeream tastele. Ținându-mi respirația, rugându-mă ca totul să fie bine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]