2,520 matches
-
individului, influențîndu-i psihicul, gîndirea și voința în direcția atingerii performanțelor caracteristice speciei umane. Limba produce însă și umanizarea societății, în sensul că o face aptă realizării individului uman în cadrul ei, contribuind la aceasta îndeosebi prin funcția comunicativă caracterizată prin dimensiunea alterității. În sfîrșit, limba umanizează natura, mediul cosmic, care, din element extern omului, devine interior lui, ca glosocosmos din sfera antropocosmosului, în spațiul căruia acoperă o suprafață foarte extinsă. Se exercită în acest caz, în primul rînd, funcția denominativă a limbii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
situațiilor posibile, iar norma îl orientează numai spre ceea ce este operant în cadrul siste-mului. În plus, limba literară cunoaște norme legiferate care reduc și mai mult eventuala predispoziție a vorbitorului de a folosi limba cum voiește el. Comunicarea, realizată sub imperiul alterității, aduce la rîndul ei necesitatea pentru cel care vorbește de a se deschide și de a se dărui interlocutorului, de a realiza numai acte de vorbire ce se înscriu în aria comprehensivă a acestuia. Dar, în ciuda acestei mulțimi de restricții
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor elemente de știință, conștiință și competență lingvistică diferite în epoci diferite în arealul comunității pe parcursul existenței sale istorice. Dar, subiectivitatea individuală, care se manifestă și în limba populară, devine evidentă îndeosebi în cazul limbii literare, atunci cînd, prin suspendarea alterității, limba devine ea însăși obiect asupra căruia se manifestă în mod intenționat predispoziția creativă a omului. În producțiile culturale intens individualizate (precum filozofia și poezia), cînd antropocosmosul este rezultatul unei viziuni individuale, subiectivitatea individuală se manifestă, pe de o parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
lingvistic, care vizează semnificația prin distribuirea cunoașterilor noționale ale discursului și este particularizată în raport cu stările obișnuite ale limbii. Este evident că desemnarea și semnificația individualizate oferă condițiile unei accentuate individualizări a sensului, care generează un subiectiv discursiv. Atîta timp cît alteritatea este funcțională, se produce comuniunea dintre locutor și interlocutor și, prin aceasta, o trecere din individual în social, și, întrucît socialul este element al obiectivității ontologice, alteritatea produce o mediere între subiectiv și obiectiv și, de aceea, în limbă prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unei accentuate individualizări a sensului, care generează un subiectiv discursiv. Atîta timp cît alteritatea este funcțională, se produce comuniunea dintre locutor și interlocutor și, prin aceasta, o trecere din individual în social, și, întrucît socialul este element al obiectivității ontologice, alteritatea produce o mediere între subiectiv și obiectiv și, de aceea, în limbă prin alteritate subiectivitatea poate deveni obiectivitate. În acest mod, prin limbă, eul, psihicul și rațiunea (entități subiective) se manifestă în afara sinelui individual, iar individul se obiectivează prin deschiderea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este funcțională, se produce comuniunea dintre locutor și interlocutor și, prin aceasta, o trecere din individual în social, și, întrucît socialul este element al obiectivității ontologice, alteritatea produce o mediere între subiectiv și obiectiv și, de aceea, în limbă prin alteritate subiectivitatea poate deveni obiectivitate. În acest mod, prin limbă, eul, psihicul și rațiunea (entități subiective) se manifestă în afara sinelui individual, iar individul se obiectivează prin deschiderea către alții (față de care se relevă și pe care îi receptează), adică ființează prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și mobilizări ale spiritului în actul creativ, rezultatul fiind diferențiat, uneori destul de pregnant, dar, de fiecare dată, cu o latură de individualitate și cu o latură de socialitate, aceasta din urmă fiind o consecință a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
urmă fiind o consecință a receptării individualității. De aceea, dacă alteritatea presupune în mod obișnuit adaptarea locutorului (emițătorului) la interlocutor (receptor), creația solicită receptorului adaptarea la emițător, în măsura în care efortul unei astfel de adaptări este considerat util. Aceasta înseamnă că suspendarea alterității de către creator (în favoarea comuniunii mai adecvate cu obiectul) solicită receptorului suspendarea pasivității în tentativa perceperii acestei comuniuni. Această tentativă a recuperării individualității (care se manifestă uneori prin tr-un particularism foarte accentuat) pe terenul socialului poate genera însă interpretări multiple ale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
nu produce, ca în cazul folosirii obișnuite a limbii, omogenizarea, decît numai parțial, întrucît socializarea creației este, pe de o parte, numai parțială și, pe de altă parte, generatoare de posibilități de interpretare individuală. Din perspectiva antropologiei culturale, creativitatea și alteritatea prezintă grade diferite de manifestare, determinate de tendința aderenței la social. Un nivel ridicat al acestei tendințe generează prevalența alterității, iar un nivel scăzut al ei prevalența creativității. Fiind dominat de personalitatea autorului, textul filozofic poate fi scris frumos, antrenînd
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, numai parțială și, pe de altă parte, generatoare de posibilități de interpretare individuală. Din perspectiva antropologiei culturale, creativitatea și alteritatea prezintă grade diferite de manifestare, determinate de tendința aderenței la social. Un nivel ridicat al acestei tendințe generează prevalența alterității, iar un nivel scăzut al ei prevalența creativității. Fiind dominat de personalitatea autorului, textul filozofic poate fi scris frumos, antrenînd elemente care se adresează sentimentului și imaginației, iar nu numai rațiunii, sau, mai exact, se adresează rațiunii indirect (și) prin intermediul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
caz, receptarea devine la rîndul ei particularizată și diversificată. De data aceasta însă, nu mai este o consecință a caracterului de construcție marcată individual a filozofiei sau a poeziei, ci a manierei umane de recepționare a mesajului verbal. Nuanțe ale alterității Folosirea curentă a limbii obișnuiește conștiința cu două realități, de obicei neconștientizate, pe de o parte, cu faptul că omul nu poate (și, deci, nu trebuie să urmărească) să reproducă realizările lingvistice anterioare și, pe de altă parte, cu faptul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
individualitate decît nivelul la care este solicitat spiritul în comunicarea obișnuită se impun acestuia ca tipuri speciale de comunicare, fără însă a-i solicita să-și depășească posibilitățile proprii de manifestare. În acest context, este necesară raportarea la conceptul de "alteritate" (Andersheit), adus în atenția lumii moderne de Hegel, care i-a atribuit semnificația de caracter distinct al naturii ca moment al devenirii și al obiectivării, caracter manifestat în cazul omului prin aptitudinea lui de a se atribui pe sine, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Acest ultim aspect, trăsătura omului de a se vedea în celălalt, a fost orientat spre definirea omului ca trecere în existență a conștiinței-de-sine prin forța vorbirii. În condiția în care această trăsătură devine modul de a fi ca celălalt (Anderssein), alteritatea realizează o opoziție prin raportare la identitate. În consecință, alteritatea este aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Valorificat pe terenul teoriei limbii de către Eugen C oș
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
celălalt, a fost orientat spre definirea omului ca trecere în existență a conștiinței-de-sine prin forța vorbirii. În condiția în care această trăsătură devine modul de a fi ca celălalt (Anderssein), alteritatea realizează o opoziție prin raportare la identitate. În consecință, alteritatea este aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Valorificat pe terenul teoriei limbii de către Eugen C oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la identitate. În consecință, alteritatea este aptitudinea omului de a se atribui pe sine și, în același timp, de a-și atribui ceea ce există în afară de sine. Valorificat pe terenul teoriei limbii de către Eugen C oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de a-și atribui propria conștiință interlocutorului, prin manifestrea limbii ca intersubiectivitate în actele de comuni-care363. Se poate constata că există o anumită afinitate de conținut între "alteritate", în această accepțiune, și "intropatie" (Einfühlung), care constituie autoobiectivarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de către Eugen C oș e r i u, conceptul "alteritate" reprezintă capacitatea vorbitorului de a-și atribui propria conștiință interlocutorului, prin manifestrea limbii ca intersubiectivitate în actele de comuni-care363. Se poate constata că există o anumită afinitate de conținut între "alteritate", în această accepțiune, și "intropatie" (Einfühlung), care constituie autoobiectivarea eului în lumea externă, în care proiectează propriile puteri, tensiuni și stări sufletești pentru a le resimți, prin reflex, ca și cum acestea ar aparține acestei lumi din afară 364. Deși proceselor intropatice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
propensiunea subiectului de a interpreta eurile altora după eul propriu, semnificație apropiată aceleia atribuite empatiei, de stare emoțională și cognitivă prin care se ajunge "pe aceeași lungime de undă" cu alte persoane. În aceste condiții, s-ar putea aprecia că alteritatea, în accepțiunea dată de Coșeriu, este o specie a empatiei, însă fără o dezvoltare conceptuală în interiorul sferei acesteia, fiindcă apariția și folosirea acestor două noțiuni s-au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aprecia că alteritatea, în accepțiunea dată de Coșeriu, este o specie a empatiei, însă fără o dezvoltare conceptuală în interiorul sferei acesteia, fiindcă apariția și folosirea acestor două noțiuni s-au produs în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în mod independent. Urmarea tradiției în folosirea limbii și alteritatea apropie pe individul vorbitor de comunitate și îl integrează în ea prin elementele comune cu alții. Cunoștințele și trăirile proprii, precum și aptitudinile în folosirea limbii, dacă nu sînt cenzurate de alteritate, particularizează și izolează individul uman, pe de o parte, conferindu-i identitate (de unicat) și, pe de altă parte, făcîndu-l să se simtă altceva decît ceilalți (să aibă conștiința eului). Ca atare, existența umană se consumă între limitele a două
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu alții, prin comunicarea filozofică și poetică el se comunică, își asumă riscul de a fi altfel decît ceilalți și de a se propune ca tip deosebit de a exista și de a se manifesta. Potrivit lui Coșeriu, în cazul alcătuirilor artistice, alteritatea este suspendată, întrucît, de data aceasta, ceea ce este individual este prezentat ca fiind universal (sau, mai degra-bă, ca un proiect al universalului)366. În această situație, nu mai există un efort al emițătorului (al celui care folosește limba la un
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
deduce o indiferență a creatorului (emițătorului) față de receptor sau chiar o ignorare a acestuia, ori, prin raportare la empatie, o manifestare de asimpatie. Realitatea nu se prezintă însă astfel, deoarece sînt multe cazuri concrete care atestă mai degrabă că suspendarea alterității în cazul creației filozofice și poetice este mai mult aparentă, căci, chiar numai prin faptul că scrie filozofia sau poezia, creatorul lor arată că dorește ca acestea să rămînă, așa cum le-a realizat el, și pentru alții. Apoi, faptul că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și poetul vor să comunice cu alții, dar vor să comunice altfel de cum se face în mod obișnuit, punînd pe primul plan efortul de a-i atrage în proiectul cosmic realizat de ei. Înțeleasă numai în maniera vizată de Coșeriu, alteritatea este funcțională, de altfel, numai în comunicarea informativă, deoarece în comunicarea formativă, în cadrul căreia se distinge discursul didactic, este preponderentă intropatia cognitivă. Textul filozofic și textul poetic au o accentuată latură formativă, întrucît gradul de noutate în informație și în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceasta, nenatural, artificial) într-un complex al vieții reale. Fundamentat pe această perspectivă, textul lui Noica lasă numai posibilitatea unei valorificări stilistice, ca discurs particular, neintegrabil unui limbaj de specialitate și dominat de caracteristica unui exercițiu insolit. Lipsit de trăsătura alterității, discursul se prezintă pe sine și numai pe sine, încît nici nu formează și nici nu informează, exprimarea este redundantă și cu o aparentă notă de profunzime, nefiind în măsură să coaguleze un conținut de idei suficient de coerent pentru
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
u n i accept social 197, 271 act 41; de gîndire 18, 242, 304; de vorbire 17, 18, 31, 70-75, 171, 172, 204, 205, 220, 242, 246, 247, 256, 257, 263, 264 activitate 45, 160, 161; lingvistică 31, 205, 218 alteritate...45, 94, 112, 127, 170, 263, 271, 315, 326-329 antropocosmos 14, 64, 87, 147, 208, 253, 255, 261, 271-273, 281, 313, 334, 350, 367 autoritate...195-198 bază de articulație (articulatorie) 164, 165, 167, 168, 172, 174, 175, 179, 183, 184
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
329; filozofic 334-337, 365; repetat 80-83, 96, 97, 271 enérgeia 44, 208, 266, 350 enunț 65-67, 71, 72, 170 epocă-salt 165-167, 173, 177, 192, 193, 222 érgon 44, 208, 266 esența limbii 42-46, 269 evoluție 157, 159, 165, 195 exercițiul alterității 200 expresivitate 92-97 extensiune 60 filozofia limbii 13, 18-28, 163, 269, 331, 367 funcțiile limbii 83-85 general nedistinct 64 gîndire 241-249, 255, 304 glosocosmos 64, 149, 253, 255, 256, 261, 272, 273, 278, 286, 350, 351 imaginar lingvistic 213 imagine
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]