1,059 matches
-
în lac, Ca să-mi scoată pe drac, îl bat cu nuiele de alun Să se ducă ca un nebun... Îl bat cu nuia de arțar, Să fugă ca un armăsar (24, p. 348). Numirea nuielei de arțar alături de nuiaua de alun este elocventă, cunoscându-se valențele magico- apotropaice de excepție acordate acesteia din urmă. Dar nuiaua de arțar nu este doar amintită în descântece în vederea alungării/chemării duhurilor, ci chiar folosită ca atare de către descântătoare, ca agent material operant. În lungul
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arțar nu este doar amintită în descântece în vederea alungării/chemării duhurilor, ci chiar folosită ca atare de către descântătoare, ca agent material operant. În lungul inventar întocmit de Artur Gorovei, cuprinzând „diferite lucruri și obiecte uzuale [la descântece]”, alături de „nuiaua de alun” figurează și „nuiaua de arțar, tăiată joi dimineață în revărsatul zorilor” (26, p. 83). Într- adevăr, „bât[a] de arțar” și „bât[a] de alun” sunt efectiv folosite și sunt invocate în vrăjile „de dragoste”, de chemare a „celui scris
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întocmit de Artur Gorovei, cuprinzând „diferite lucruri și obiecte uzuale [la descântece]”, alături de „nuiaua de alun” figurează și „nuiaua de arțar, tăiată joi dimineață în revărsatul zorilor” (26, p. 83). Într- adevăr, „bât[a] de arțar” și „bât[a] de alun” sunt efectiv folosite și sunt invocate în vrăjile „de dragoste”, de chemare a „celui scris [ursit]” : Tu bât de-alun, Să vină ca om bun ! Tu bât de arțar, Să vină ca un armăsar ! (descântec din Oltenia, cf. 86, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
arțar, tăiată joi dimineață în revărsatul zorilor” (26, p. 83). Într- adevăr, „bât[a] de arțar” și „bât[a] de alun” sunt efectiv folosite și sunt invocate în vrăjile „de dragoste”, de chemare a „celui scris [ursit]” : Tu bât de-alun, Să vină ca om bun ! Tu bât de arțar, Să vină ca un armăsar ! (descântec din Oltenia, cf. 86, p. 330 ; din Vâlcea, cf. 20, p. 428 ; din Moldova, cf. 26, p. 229) Și tot arțarul este cel care oferă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
rituale, descântecul, amenințarea cu bețe), având însă ca obiect al legării magico-erotice stihiile atmosfe- rice. Pentru a alunga grindina, vrăjitoarea „ieșea afară și-nconjura livada în pielea goală [...]. Mergea îndărăt cu cârja [...]. Sorocea din gură” ; sau „Cu niște bețișoare de alun ; în pielea goală, se ducea cu bețele lângă iaz și aducea sau oprea ploaia” (33, p. 126). Să mai notez faptul că analogia dintre cele două practici rituale nu se oprește aici. Apotropeu tipic în cazul ciumei, cămașa de cânepă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
pus să fie biciuite vânturile și aruncate în mare lanțuri pentru a-l încătușa pe daimonul marin care provocase furtuna (vezi Herodot, Istorii, VII, 35 ; Juvenal, Satire ; și Eschil, Perșii - cf. 154). Nu numai armele solomonarului sunt consacrate (bâtă de alun cu care a fost omorât un șarpe, topor de fier descântat etc.), dar și săgețile eroului de colindă. Săgeata lui este „sicreată” sau „de la cer picată”. De asemenea, nu numai solomonarul este predestinat și inițiat, dar și voinicul din colindă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
188 ; 39, p. 30). În alte cazuri, solomonarul lovește sau doar amenință balaurul (norii) cu o „botă” (bâtă) cu care s-a scos o broască din gura unui șarpe (18, pp. 164-170 ; 33, p. 125) sau cu o nuia de alun („nașul șarpelui”) cu care a fost omorât un șarpe (atenție la valențele magice ale armelor), cu coasa sau cu biciul : Și-o trecut șolomonarul Care umblă cu Șercanu’ [= balaurul] Din zbici o pocnit Pe iel s-o suit (19, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
necredincios și puturos ce te îndestulezi numai din truda părinților fără să pui osul la treabă acasă ori pe unde te-am trimăs! De-amu ai să huzurești pe munca ta, trândavule! Și și-a scos la vedere scurtătura de alun reavăn, așa mai grosuță, numai bună de măsurat spinarea în lung și-n lat a derbedeului. A avut grijă să blocheze intrarea încăperii pentru ca nu cumva nelegiuitul să-i scape printre degete. Numai două sănătoase a apucat să-i aplice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
necurate și a adus blestemata asta de secetă care ne pustiește ținutul de mai bine de un an. Zic că ar fi un bătrân, străin de sat. L-au văzut la amiază pe dealuri, alungând norii cu o nuia de alun cu care a scos o broască din gura unui șarpe. Se tăvălea pe spate, strâmbându-se și boscorodind tot soiul de descântece. Cică l-au căutat peste tot; parcă l-a înghițit pământul. întreabă dacă nu cumva s-a aciuat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de la Dumnezeu,/ Ce-i de ursitori ursit,/ Dar de oameni răi vrăjit..." Sempronia scoase apoi un cărăbuș negru dintr-o cutie de aprinjoare, îl legă cu un fir subțire de borangic și-l lăsă să dea ocol unui țăruș de alun înfipt în pământ. Când hodorogită și bolovănoasă, când mânioasă și amenințătoare, când mieroasă și lingușitoare, când răcnită și gâfâită, când abia șoptită și gâjâită din gâtlej, vocea vrăjitoarei făcea pâcla nopții să vibreze de sunete neinteligibile și de melosuri păgâne
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
-n viață bucurie, armonie și speranță! POVESTITOR I E septembrie! Cine credeți că bate la ușă? Este toamna mândră, harnică și de toate darnică. Ea poartă o haină lungă ruginie și scutură frunzele îngălbenite de pe ramuri; scutură nucii, castanii și alunii umple coșurile cu struguri, butoaiele cu vin, cămările cu tot felul de fructe și legume. Face semn ciobanilor să coboare turmele la vale, iar copiilor le spune: “Pregătiți-vă de școalä!” Frunzele pe ramuri au îngălbenit. Plouă, plouă-ntruna, Cine
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
tuleam și eu cu ei. I Tot așa o dată, iar, La un sfânt prin Făurar Ori la sfinții Mucenici, Târla noastră de pitici Odihnea pe creastă, sus, - Eu voinic prea tare nu-s: Rupt din fugă, Subt o glugă De aluni, pe buturugă, Odihnii Și eu curând... Vezi, atunci mi-a dat prin gând Că tot stând și alegând Jos, în vraful de foi ude Prin lăstari și vrejuri crude, S-ar putea să dau de el: Melcul prost, încetinel... În
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
lui zgârcit M-am plecat, Și l-am bocit: - "Melc, melc, ce-ai făcut, Din somn cum te-ai desfăcut? Ai crezut în vorba mea Prefăcută... Ea glumea! Ai crezut că plouă soare, C-a dat iarbă pe răzoare, Că alunul e un cântec... Astea-as vorbe și descîntec! Trebuia să dormi ca ieri Surd la cânt și îmbieri, Să tragi alt oblon de var Între trup și ce-i afar'... Vezi? Ieșiși la un descîntec: Iarna ți-a mușcat din
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în trupul ei ca o dulceață, ca o boare caldă. De când au murit Maria și mama ei, doar muzica îi mai încălzește trupul, și din când în când arșița zilelor de vară. Vara se cuibărește sub câte o tufă de alun și își întinde picioarele la soare. Închide ochii, închide urechile, închide toate simțurile și se prăbușește în ea. Cade într-un fel de somnolență dulce. Trupul i se încinge la soare. Căldura pătrunde în ea, o îmbată, în acele momente
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
fermecat la acest spectacol de o delicatețe și o frumusețe greu de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina acestui ritual: Acum avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de povestit...Îndată, bătrânul mi-a deslușit taina acestui ritual: Acum avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a ne întreba: „Ei, vă place sau...?” Și iar luau de la capăt
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
avem și noi voie să ne bucurăm de aceste bunătăți. Ne-am așezat pe iarbă chiar la umbra alunului. Să vezi acușica cum vin veverițele să se hârjonească prin alun, pentru a ne bucura sufletul. Nu după multă vreme, tot alunul era o alergătură de veverițe, când sus, când jos...Se opreau din când în când, parcă pentru a ne întreba: „Ei, vă place sau...?” Și iar luau de la capăt jocul sprinten. Frumusețea saltului lor de pe o creangă pe alta, ba
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns în poiană. Un hârzob cu lumină părea că a căzut pe pajiștea din fața mea...M-am așezat la umbra alunului știut. Veverițele se jucau în apropiere, oprindu-se din când în când parcă pentru a mă întreba: „Îți place ori ba?” „Îmi place, frumoaselor. Îmi place cum nici nu vă închipuiți voi” - gândeam eu în timp ce un foșnet neașteptat s-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
atâta votcă...” Ne pătrundeau în nări praful și umezeala. Noul proprietar a adus materiale de construcție, camionul a dărâmat din greșeală gardul de lemn, a descărcat plăcile de gresie și marmura, nisipul și mortarul peste tufele de corn. A tăiat alunul, să poată turna beton. Vreo două ramuri rămase afară se-ncăpățânează să dea frunze. *** - Ce bine că te-am găsit! aud în spatele meu o voce ușor răgușită. Mă desprind cu greu de la fereastră, parcă m-am lipit de dușumea în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-o pe biata femeie, să le zică unde-i comoara, degeaba, că n-a văzut nimic, că bărbată-său e nebun, că-l smintise mă-sa și-i băgase-n cap că el va putea găsi apă cu nuiaua de alun și aur dacă pune sub pernă nu știu ce ierburi, untură de câine și o labă de iepure. N-a crezut-o nimeni, dar dacă femeia a ținut-o pe-a ei, i-au dat până la urmă drumu’... Dar au împânzit milițenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și, cum stai cu ochii-nchiși pe jumătate, soare galben printre ramuri nemișcate să-ți învăluie-n tăcere și-n lumină fruntea mică, de domniță bizantină. F1: Iar la-ntoarcere, să trecem prin pășuni și prin funduri de livadă cu aluni, printre garduri fumurii și solitare ce se uită-n urma noastră cu mirare... B3: Și, din treacăt, ici și colo, să culegi sânziene cu tulpinile întregi, margarete, scânteioare și aglice un buchet de flori orfane și calice, lung în coadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă. Din fântâna ochilor, agale cad mărgele limpezi, sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe frunte zborul lunii, peste ‐ a nopții ‐ adâncă veșnicie. Greierii din prispa veche, mică, și‐ acordară, lăutari, vioara și‐ am văzut în depărtări secara, un ocean ce‐ n valuri se ridică. și‐n odaia scundă, c‐ o
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
la pământ. Se cutremură Sultanul... se deșteaptă... și pe cer Vede luna cum plutește peste plaiul Eschișer. Și privește trist la casa Șeihului Edebali; După gratii de fereastră o copilă el zări Ce-i zâmbește, mlădioasă ca o creangă de alun; E a Șeihului copilă, e frumoasa Malcatun. Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet, Că pe-o clipă se-nălțase chiar în raiu la Mohamet, Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naște, Ai căruia ani
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul mai gros îl păstră pentru el iar cealaltă bucată i-o întinse Ilenei. Ca să te ajuți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]