1,108 matches
-
cea caracteristică silvostepei și cea caracteristică pădurii sau, mai degrabă, una de tranziție între silvostepă și pădure. Vegetația lemnoasă este formată din fagi (19%), goroni (43%), carpeni (20%), rășinoase - brad și molid -(1%), paltini (9%), jugastri, cireși și subarborete (păducel, alun, etc. ). Vegetația ierboasă este formată din plante comune cu valoare economică, medicală sau estetică și din buruieni: mac, păpădii, rostopască, cicoare, pir, scai vânăt trestie, urzici ș. a. Varietatea formelor de relief, suprafețele mari ocupate de păduri, Someșul, favorizează existența unei
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
întreținute și ca urmare sunt parțial nefuncționale. Neexistând sisteme de pompare, funcționarea lor era absolut ingenioasă prin panțele care le aveau. Pădure/ Floră: Există o zonă mare de pădure alcătuită în special din stejar cu spetele lui. Cresc și carpenul, alunul, arțarul, teiul, părul și mărul sălbatic iar în zona de lunca sălcia și plopul (spre dispariție). Din 1911 a fost introdus și salcâmul pt. perdele de protective și cu utilizare că lemn de esență tare cu ritm mai mare de
Budieni, Gorj () [Corola-website/Science/300456_a_301785]
-
și greacă "esthesia" = sensibilitate. Radiestezia permite găsirea de surse de apă subterană, zăcăminte de metale, țiței, pietre prețioase, obiecte ascunse, precum și a anomaliilor biologice și/sau patogene ale scoarței terestre cu ajutorul unor instrumente de formă specială, fie din lemn (de alun la vechii fântânari), fie din metal (sârmă de cupru, oțel, argint). Persoana care practică radiestezia se numește operator radiestezist. Înrudită cu radiestezia este rabdomanția (din cuvintele grecești "rhabdos" și "manteia") care denumește arta de a ghici viitorul și evenimente cu ajutorul
Radiestezie () [Corola-website/Science/298699_a_300028]
-
foșnetul coasei unui demon în iarba stelelor. Departe, la margini de margini, unde nu mai este nimic, unde inima mea nu mai poate trimite sângele, acolo doarme un șarpe, acolo se rotește o pajură, acolo răsare Rarița peste frunza unui alun și un stol de vrăbii încete piaptănă părul fecioarelor. Acolo plânge floarea care naște un om, acolo se deschide umbra de miere a fulgerului. Pulberea foșnește un cântec pe care sângele meu l-a rostit. Adânc, sub dealuri, în casa
Cezar Baltag () [Corola-website/Science/299724_a_301053]
-
frainetto") până la altitudinile de 350 m. La altitudinile superioare se întâlnesc mai ales gorunul, stejarul pedunculat ("Quercus robur"), fagul, frasinul, arțarul țărănesc ("Acer tataricum"), ulmul. Mai sunt prezente, în proporție mai redusă, plopul, aninul negru, salcia, aninul alb, socul negru, alunul, păducelul, măcieșul, cornul ș.a. Fauna este compusă din specii cum ar fi pisica sălbatică ("Felix silvestris"), ciuful de pădure ("asia oxus"), pițigoiul mare ("Parus major"), căprioare, vulpi, lupi, mistreți, iepuri etc. Solurile zonei sunt formate mai ales din cernoziomuri argiloiluviale
Comuna Dăbâca, Cluj () [Corola-website/Science/299173_a_300502]
-
păduri de salcie, plop, răchită și arin negru (zăvoaie de luncă) și o vegetație ierboasă alcătuită din stuf, papură, pir, iarba câmpului, coada vulpii, firuță etc. În flora spontană se întâlnesc arbuști fructiferi cu pondere economică mică: soc negru, porumbar, alun, păducel, cireș sălbatic. Efectivele de vânat (existent și optim) sunt constituite din iepure, vulpe, mistreț și căprioară. Fauna mai prezintă elemente tipice de stepă și silvostepă: popândău, șoarece de câmp, șobolan de câmp, nevăstuică și cârtița. Păsările sunt reprezentate de
Liteni () [Corola-website/Science/299252_a_300581]
-
masa lemnoasă sunt produsele nelemnoase cum sunt fructele de pădure. În compoziția arboretelor existente în teritoriul, pe lângă făgete se mai întâlnesc și următoarele specii : carpen, paltin, plop, cireș, meri, salcie, tei, etc. Subarboretul este compus în special din păducel, măceș, alun etc. În ultimii ani pe teritoriul așezării s-au efectuat împăduriri puține, în timp ce tăierile au fost imense. Fauna este reprezentată prin numeroase specii de animale ca: iepuri, vulpi, mistreți, urși, căprioare. În secolul al XVIII- lea este semnalată prezența pe
Rebra, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/299277_a_300606]
-
Jepii Mici. Datorită poziției lor adăpostite și calcarelor titonice (gălbui), stâncile Sf. Ana de deasupra Sinaiei au favorizat menținerea unor elemente rare ca liliacul, iedera albă prezente la o altitudine excepțională a unor specii lemnoase proprii regiunilor inferioare: prunul, lemnul, alunul, frasinul. În lumea pâraielor și în cheile acestora se afla o vegetație foarte bogată. Dintre numeroasele specii, majoritatea de statură înaltă menționăm: lăptucul oii, lopațeana, șolandul, magul, piciorul cocoșului, iarba ciutei, ciulinul. Vegetația lichenologică saxicolă din etajul montan superior este
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
întâlnesc: cinci degete, spârceta - endemism carpatic, unghia păsării, gențiana, ghintura, cimbrișorul - endemism carpatic, vârtejul pământului, campanula, ochiul boului. Fauna este reprezentată de mistreț, iepure, lup, vulpe, urs, cerb, râs, căprioară, veveriță. Dintre păsări apar aici cocoșul de munte, găinușa de alun, zăganul, iar în apele reci de munte se găsesc pești ca păstrăvul, cleanul și mreana. În zona alpină se întâlnesc acvila de munte și capra neagră. Al. Grotu, studiind fauna moluștelor și gasteropodelor, a identificat în Bucegi peste 100 de
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
mamiferelor este încă bine reprezentată în pădurile de la poalele masivului, deși activitățile economice și dezvoltarea orașelor sunt principalele cauze ale dispariției multor exemplare din: cerbul carpatin, căprioare, mistreți, râși, lupi, vulpi, veverițe, pârșul mare, pârșul cu coada stufoasă, pârșul de alun, șoarecele scurmător etc. Fauna ornitologică, studiată în special de I. Cătuneanu, este reprezentată prin: cocoșul de munte ("Tetrao urogallus"), vulturul pleșuv sur ("Gyps fulvus fulvus"), vulturul pleșuv brun ("Aegypius monachus"), acvila încălțată ("Aquila heliaca heliaca"), șorecarul comun ("Buteo buteo"), corbul
Munții Bucegi () [Corola-website/Science/298434_a_299763]
-
în rândul celor drepți, trupul preotului Ilie Lăcătușu a fost găsit intact și răspândind bună mireasmă. Trupul neputrezit avea o greutate de 7-8 kg, fiind găsit în condițiile corespunzătoare sfintelor moaște: nestricăcios, frumos mirositor, uscat și usor, pielea de culoarea alunului, păstrându-și dimensiunile și aspectul, pe care privindu-l nu provoacă spaimă, ci bucurie duhovnicească, dând impresia unui om care doarme. În momentul descoperirii trupului neputrezit al părintelui Lăcătușu, Mihai Spirache, nepotul părintelui, l-a atins pe Ilie Lăcătușu, iar
Ilie Lăcătușu () [Corola-website/Science/308563_a_309892]
-
Myotis daubentonii"), liliacul mare cu potcoavă ("Rhinolophus ferrumequinum"), liliacul mic cu potcoavă ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul cu urechi late ("Barbastella barbastellus"), liliac cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"), pârșul cu coada stufoasă ("Dryomys nitedula"), pârșul de stejar ("Eliomys quercinus"), pârș de alun ("Muscardinus avellanarius"), chițcan pitic ("Sorex minutus"), șoarece pitic ("Micromys minutus"), chițcan de pădure ("Sorex araneus")chițcanul de câmp ("Crocidura leucodon") sau chițcan de munte ("Sorex alpinus"). Amfibieni și reptile: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"), broasca-roșie-de-pădure ("Rana dalmatina"), broasca-roșie-de-munte ("Rana temporaria"), salamandra de foc ("Salamandra salamandra"), tritonul de munte ("Triturus alpestris"), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris"), șopârlă de câmp ("Lacerta agilis"), gușter ("Lacerta viridis"), șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șarpele lui Esculap ("Elaphe longissima"), vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șarpele orb ("Anguis fragilis"), năpârcă ("Natrix natrix"), vipră ("Vipera berus"). Păsări cu specii de: cocoș de munte ("Tetrao urogallus"), potârniche de tundră ("Aegolius funereus"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis
Parcul Național Retezat () [Corola-website/Science/308756_a_310085]
-
află, spre exemplu biserica de lemn din Budești, județul Arad, bisericile de lemn din Vișagu, Sava, Pintic, Căianu, Săliștea Veche și Macău în județul Cluj, bisericile din Bidiu, Păltineasa și Șieu Sfântu din județul Bistrița Năsăud, cele din Almașu Mic, Alun, Chimindia, Baștea, Tomnatecu de Jos, Sălciva și Vălari din județul Hunedoara, Ilimbav din județul Sibiu, Grânari din județul Brașov, Mura Mare, Bobohalma, Mădărășeni, Troița, Cuci, Cuștelnic din județul Mureș, Frătești, Horezu, Pleșa, Boia, Lintea, Stroești, Cornetu și Slămnești, toate numai
Biserici de lemn din România () [Corola-website/Science/307978_a_309307]
-
alături Filiorul, dealul rotund ca un arici și purtând pe el stejari în loc de țepi, văd căsuțele albe ca omătul risipite larg printre sutele de nuci și cireși, văd biserica Sf. Ioan, mormântul Veronicăi Micle (...) și de prin prejur dealuri de aluni și de mesteacăni, văi albite de romaniță, zidurile negre ale pădurilor de brad”".
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
spiculifolius"), clopoțeii cazanelor ("Campanula crassipes"), breabănul ("Dentaria glandulosa"), sorbul dacic ("Sorbus dacica"), cimbrișor ("Thymus comosus"). Elemente mediteraneene ajung în Defileul Dunării la altitudini mari: cerul ("Querqus cerris"), gârnița ("Querqus frainetto"), scumpia ("Cotinus coggyria"), mojdreanul ("Fraxinus ornus"), liliacul sălbatic ("Syringa vulgaris"), alunul turcesc ("Corylus colurna"). Vegetația din spațiul Parcului Natural Porțile de Fier este alcătuită din păduri, tufărișuri, pajiști și grupări ruderale. Pădurea domină peisajul general și aparține în majoritate etajului nemoral. Subetajul făgetelor se desfășoară între 500 - 1000 m, în structura
Parcul Natural Porțile de Fier () [Corola-website/Science/306948_a_308277]
-
de lunca formată din specii de esență alba-sălcii plopi, arini și rachița. Pădurile de lunca sunt cunoscute sub denumirea de zăvoaie. Pe panțele dealurile se găsesc pădurile de stejar, garnița, gorun, jugastru, ulm. Că specii de arbuști: porumbarul, păducelul, sângerul, alunul, măceșul. Dintre plantele cultivate în această zonă predomina: grâul, porumbul, orzul, ovăzul, cartoful și fasolea. Păsări întâlnite: fazanul, prepelița, potârnichea, cucul, coțofana,etc. Fauna de interes vânătoresc: iepuri, mistreți, căprioare, vulpi.
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
răzleți care s-au păstrat până pe la 1960 aminteau de pădurile din partea locului. În pădurea moșteneasca de la Zorleasca, se mai păstrează stejari multiseculari. În partea locului cresc salcâmi, carpeni, jugaștrii, perii pădureți, isica, lemn câinesc, salba moale, gherghinari, măceși, porumbari, aluni, corni, ulmi, stejari, garnița, tufa, etc. Poluarea de la platformă industrială de la Slatina se resimte mult și aici. Vârfurile copacilor din pădure se usucă, frunzele pomilor fructiferi se usucă și cad în plină vară. Floră spontană este destul de variată, formată din
Valea Mare, Olt () [Corola-website/Science/302027_a_303356]
-
nopții "„leațuri sau nuiele din gard”". În august 1852 Alecu Russo, director al Departamentul Lucrărilor Publice, a continuat noua serie de plantări începute în acel an, solicitând în plus circa 8.000 de arbuști de ulm, cireș, paltin, jugastru, carpen, alun, corn, alături de 1.400 de arbori mari. În această perioadă, parcul devenise deja o locație populară, unde „se adunau toate clasele capitalei spre plăcută petrecere, în mijlocul frumuseții naturii și a armoniei produse de banda (fanfara) militară”. În același an s-
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
mari se menționează 450 de ulmi, 450 de paltini, 200 de cireși, 200 de tei și 100 de jugaștri. Exemplarele mai mici erau 400 de tei, 600 de paltini, 600 de jugaștri, 600 de cireși, 600 de ulmi, 400 de aluni, 400 de carpeni, 300 de călini, 400 de corni, 200 de dârmoji, 400 de clocotici, 500 de sângeri, 300 de pădureți, 200 de plopi, 200 de soci, 200 de mălini și 1.500 de bucăți de lemn câinesc. Întreaga comandă
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
elementele arboricole semnalate în arealul rezervației se află specii de: molid ("Picea abies"), larice ("Larix decidua"), pin ("Pinus l."), stejar ("Quercus robur"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus"), frasin ("Fraxinus excelsior"), tei pucios ("Tilia cordata"), ulm de munte ("Ulmus montana"), alun ("Corylus avellana"), migdal pitic ("Amygdalus nana"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), soc ("Sambucus L.") sau cununiță ("Spiraea chamaedryfolia"). La nivelul ierburilor vegetează rarități floristice cu specii de: colilie ("Stipa pulcherrima"), ciuboțica cucului de munte ("Primula elatior"), coada-iepurelui ("Sesleria rigida
Tâmpa () [Corola-website/Science/303239_a_304568]
-
Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei ("Tilia cordata"), frasin ("Fraxinus excelsior"), jneapăn ("Pinus mugo"), ienupăr ("Juniperus communis"), păducel ("Crataegus monogyna"), șoc negru ("Sambucus nigra"), alun ("Corylus avellana"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina") sau afin ("Vaccinum myrtillus L."). La nivelul ierburilor vegetează rarități floristice cu specii de drețe ("Lysimachia nemorum"), garofița ("Dianthus carthusianorum"), galbinele ("Lysimachia punctata"), limba cucului ("Botrichium lunaria"), crin de pădure ("Lilium martagon
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
iar cele femele sunt grupate în amenți compuși, fiecare floare avînd și un perigon mic, neregulat lobat. Ovarul este inferior, iar fructul este o achenă (nuculă), fiiod însoțită de un involucru provenit din concreșterea bracteelor cu bracteolole, Corylus avellana L. (alun) este un arbust frecvent în pădurile de foioase, prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază un involucru fructifer sub formă de
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
400m) sau la altitudini de 1500 m, pe versanții însoriți. -soluri: brun-acide, brune de pădure și soluri podzolice; -temperatura medie anuală de 6-8 °C; -lumină slabă -arbori: fag, mesteacăn, paltin de munte, carpen, ulm de munte, tei, molid, brad; -arbuști: alun, mur, corn; -plante erbacee: feriga, mușchi, licheni, mierea-ursului, păiuș; -animale nevertebrate: insecte (cărăbuș de pădure, croitorul fagului); -animale vertebrate: ciocănitoare, gaița, huhurez, cerb, urs brun, jder, râs, veverița, mistreț, pisica sălbatică. Pădurile de molid, (numite și "molidișuri"), ocupă regiunile înalte
Pădure () [Corola-website/Science/304085_a_305414]
-
un fragment de de pădure riverană dominată de un amestec de stejari și carpeni. Rezervația Naturală Antoniuk (în ) este un parc de din oraș, ce păstrează starea naturală a unui fragment de pădure caracteristică platoului Białystok, dominant fiind amestecul de alun și spruce. Cele de pădure aflate în vecinătatea iazurilor Dojlidy sunt administrate de către Centrul pentru Sport și Recreație din Białystok (în - MOSiR). Zona de recreație a iazurilor Dojlidy cuprinde o plajă publică, poteci prin pădure, zone de observat păsări și
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]