7,971 matches
-
o gaură până-n piept, prin a cărei deschizătură Începu să curgă foarte repede lumina purpurie (aici domnul Martin Își trecu iar batista de-a lungul frunții cu șanțuri adânci și rămase câteva clipe tăcut). Atunci - continuă el adunându-se arcușul alunecă răgușit peste corzile viorii și sunete ca niște schelălăituri se Împrăștiară strident, În timp ce femeia umplea sala cu un râs asurzitor, care te Îngheța. Colonelul Încercă să se ridice și, nereușind, Începu să strige un NUUU prelung și să Întindă mâinile
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să mă izbească violent peste obraji, peste gură, Înăbușit. Cineva mă trage Într-un adânc necunoscut, rece, fără margini. Mă aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o birjă. Claxonul unui automobil. Vocea precupețelor de la taraba din colț. Clopotul bisericii Împrejmuită de salcâmi: „ding - dang... ding - dang...”. Mă balansez de pe un picior pe altul, asemenea unei corăbii. O senzație de fericire bântuie pereții somnului. Cu pleoapele crăpate alunec din așternuturi. Mă Îndrept spre camera cu oglindă mare. Vreau să-mi admir trupul alb, cu reflexe trandafirii. Găsesc oglinda acoperită de o pânză groasă, uriașă, de păianjen. „Să fiu al naibii” - Îmi spun - și trântesc un picior În materialul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Ambulanța sosi Într-un timp record. Un medic vânjos constată că pacientul aproape nu avea puls. Și Încercă să-l ridice pe targă de unul singur, cum o făcuse În atâtea dăți. Dar acesta, cu un trup scheletic, aproape lemnos, alunecă moale printre brațele doctorului, cu capul atârnându-i peste piept și cu picioarele răsucite sub el. Reușiră să-l urce pe targă și, de acolo, Îl transportară În mare grabă la ambulanță. După ce-l imobilizară În curele, Îi atârnară de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă simțeam mai bine. Muuult mai bine acum. Un pahar de vodkă se impunea pe loc. De data asta, cu mâna tremurând, Îl sorb pe ne-ră-su-fla te. Torn puțin și pe rana sângerândă. Pășesc Împleticit, dar În echilibru. Privirea Îmi alunecă pe statuia din ghips, aflată În hol, primită În dar de la Nina. Nina - Nineta/ Nina - Trotineta. Nina... Bunăciunea. Avea implanturi de silicoane În sâni și un funduleț bombat de la natură (de la Mama Natură). Un funduleț care, spunea ea, i-a
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cu nas interminabil, privindu-mă conspirativ. Bietul Pinochio (așa-l strigau toți) Îmi spunea adevărul. Un adevăr amar, Însă, pentru că, știam cu toții: el o iubea pe Lili ca un apucat. Deseori Îi mângâiam pulpele pe sub bancă. Mâna mea obraznică aluneca de-a lungul piciorului fin, furișat În ciorap alb de nailon. Niciodată, Însă, nu urca foarte sus. Nu din timiditate, ci dintr un anume respect față de Lili. Deși eram convins că n-ar fi deranjat-o prea mult, chiar dacă obrazul
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor Întrerupătorul, lăsând să domnească Întunericul deplin. Am auzit foșnetul (ah, Înfiorătorul, perversul foșnet) pe care-l face o rochie ce alunecă de-a lungul unui trup de femeie (inima Îmi zdrobise coșul pieptului, iar secundele curgeau infinite). În Întunericul din cameră nu distingeam absolut nimic. Cameră de hotel serios! - mi-a zis, Încântat de postura mea fericită. După o pauză Îndelungată
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
determinară să reflecteze. El privea căsătoria ca pasul cel mai important din viața oamenilor, ca pe cea mai importantă instituție care trebuie tratată cu respect, seriozitate și mai ales cu devoțiune. Tocmai când își potrivea cravata în oglindă, ochii îi alunecară pe coperta unei cărți terminată cu o săptămână în urmă. Era vorba de „Thaïs” de Anatole France. O carte mare în toate ale ei, dar el rămăsese mai ales cu un fragment plin de substanță ce-l urmărea ca o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că se îmbracă numai în alb? — Pură pe mă-ta... — Sor’-mea iubește albul că e puritate. — Pe mucii mei că ești prost... bă, albul doar acoperă toate imperfecțiunile. Trenul frână înainte de stație. Doamna scăpă rujul din mână, iar merele alunecară spre bancheta din față. Se ridică instantaneu să le culeagă. Așa, aplecată, părea un copil care se joacă neîndemânatic cu niște bile, numai când întorcea capul era din nou bătrână și hidoasă. Grăbită, coborî cu plasele ei, uitând de rujul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Emil i se păru că avea gust de ceai rece. — Dacă ne drămuim pachetul ne ajunge până mâine. Nimic nu e mai enervant decât umezeala asta. Daniel îi întoarse spatele și călcă mai departe pe cărarea proaspăt făcută. Ploaia îi aluneca sub haine, picăturile i se scurgeau pe urechi, pe gât și apoi pe umeri. Cuțitul se balansa ușor între degetele ude. Amândoi păreau fântâni arteziene din care apa țâșnea inegal și, prin fiecare por, fântânile respirau apă. — Am auzit ceva
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre lianele netăiate. În timp ce apa îi aluneca pe piele, frunzele căzute prindeau rădăcini în bocancii lui, lianele i se cățărau pe picioare, învăluindu-l ca într-o pelerină. Peste el vegetația sclipea în întuneric. Îi era greu să-și țină ochii deschiși, căldura din interior era mai
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
noaptea. Dar când deschise ochii se trezi în ploaie printre lianele ce se cățărau pe pantalonii săi. Păsările îi atingeau fața cu vârful penelor din aripi. Primul pas a fost mai greu, crengile se întindeau după el, iar bocancii îi alunecau prin nămol, încetinindu-l. Nu-și aminti cum își croise drum până la autostradă, nici cât alergase până la prima benzinărie sub cablurile de înaltă tensiune. În mintea lui înfierbântată nu era decât imaginea lui Daniel fericit, bând cacao fierbinte cu scorțișoară
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
un mic mesaj și a renunțat la bomboana și biscuitele de prânz în favoarea puștiului. Acesta ieși entuziasmat, se prinse cu mâinile și picioarele de frânghia care atârna în spatele cabinei, dar nu apucă să facă aproape nici o mișcare, căci mâinile îi alunecară și căzu, în ciuda disperării cu care încerca să se salveze. Ceilalți rămaseră încremeniți, pe bătrân îl înțeleseră, dar nu și pe puști. În orele care urmară nimeni nu scoase nici un cuvânt, apoi doamna începu să plângă și să strige isteric
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
perete până când ele creșteau atât de mari, încât se făceau mâini de monstru în umbra ce acoperea peretele, apoi cobora din pat și își aducea jucăriile să doarmă cu el. Lui Levi cel mai mult îi plăcuse peștele albastru, căci aluneca ușor pe covor. Dacă îl punea în pat sau pe scaun, peștele aluneca imediat. De o vreme se obișnuise să doarmă în fiecare seară numai cu el, dar mama îl lua din pat spre dimineață, iar Levi se trezea speriat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în umbra ce acoperea peretele, apoi cobora din pat și își aducea jucăriile să doarmă cu el. Lui Levi cel mai mult îi plăcuse peștele albastru, căci aluneca ușor pe covor. Dacă îl punea în pat sau pe scaun, peștele aluneca imediat. De o vreme se obișnuise să doarmă în fiecare seară numai cu el, dar mama îl lua din pat spre dimineață, iar Levi se trezea speriat și singur. Atunci Levi se gândi să se facă peștele lui albastru și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
o vreme se obișnuise să doarmă în fiecare seară numai cu el, dar mama îl lua din pat spre dimineață, iar Levi se trezea speriat și singur. Atunci Levi se gândi să se facă peștele lui albastru și imediat acesta alunecă repede pe esofag spre burtică. Așa o să stea mereu cu el, iar mama n-o să i-l mai poată lua. O săptămână Levi a fost un peștișor ce înota liber în cădiță, aluneca de pe scaun și se dădea de-a
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
facă peștele lui albastru și imediat acesta alunecă repede pe esofag spre burtică. Așa o să stea mereu cu el, iar mama n-o să i-l mai poată lua. O săptămână Levi a fost un peștișor ce înota liber în cădiță, aluneca de pe scaun și se dădea de-a dura pe covor. Apoi se plictisi și începu să se joace cu o margaretă din burete. Până să o strângă mama și pe ea, margareta apucase să cânte și să danseze. Frunzele ei
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le mărturisea că bagheta magică așezase cuburile în formă de casă cu ferestre, horn și acoperiș, așa cum sunt casele la bunica, că floarea din burete se făcuse mare și avea grijă de peștișorul albastru căruia îi plăcea la nebunie să alunece printre toate cuburile, în jurul tulpinii și al frunzelor din burete portocaliu. După două, trei sughițuri, ochii lui Levi, cu genele prinse în lacrimi, implorau să nu-i ia nimeni jucăriile, că burtica lui e destul de mare și nu vrea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
meu încălzindu se în paltonul din față, situat cu o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă punga mea cu Carrefour. Pe platformă respiram aburii din nările celorlalți. Am prins curaj și mi-am lăsat trupul să se odihnească pe un singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să coborâți? Bătrânul îndrăzni de undeva din spate. Eu mă lipisem toată de ușă. — 257 merge și dincolo. Dincolo pentru mine avea doar un sens, nu l-am întrebat pe bătrân ce însemna pentru el. Ușile la o parte, eu alunecând pe scări afară, în urma mea, crizantemele. În aerul rece mi-am revenit. Sub pereții de sticlă ai stației am căzut pe gânduri. Ideea de a fi rămas în autobuz mi se părea de nesuportat. Voiam să mă întorc acasă. Dar
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu, vă mulțumim, zise Victor, am vrea o rochie. Patroana, voind cu tot dinadinsul să continue oferta ospitalității și pentru a-i binedispune pe clienții săi, spuse cu dezinvoltură: - La pahar sau vă ambalez totul pentru acasă!? Lăsând gluma să alunece o dată cu ochii peste sutele de exponate, Victor se ridică, o luă de mână pe Olga și se îndreptă spre vitrinele în care erau expuse modelele unicat. Patroana nu întârzie să-i urmeze. Olga și Victor priviră cu interes modelele, pipăiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
la bucătărie lângă mama lui, solicitând să fie și el de folos cu ceva la treburile casei. Ina zâmbi, îi dădu un prosop și-i spuse să șteargă cu atenție farfuriile, fiindcă acestea au prostul obicei, când sunt ude, să alunece din mână. Băiatul se conformă și sarcina fu îndeplinită fără nici un reproș. Ina își privea din când în când fiul și cu gândul la scrisoarea Olgăi, își spuse în sinea sa: O mamă se poate considera cu adevărat fericită când
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
becul. Camera se lumină în întreaga ei splendoare. Dânșii, deși cam în etate, prinseră a se juca, mai dihai ca-n tinerețe.și urmă, ce de multă vreme aștepta, ea, să urmeze. De data aceasta, lui Durlig, nu-i mai alunecară picioarele, ca de pe sofa, ori, ca de pe bătrânul pat de țară, fără cap și fără coadă, cum zicea, el, mereu, că e. La momentul potrivit, își înșurubă picioarele în metalul din partea din spate, a patului, și se împinse cu atâta
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
era o creatură obișnuită, de altfel, frumusețea Ei nu era naturală: Se înfățișa ca o priveliște din visul unui opioman... Ea făcea să urce în mine ardoarea dragostei pe care o împrăștie mandragora. Cu silueta Ei zveltă, cu liniile suave alunecând de-a lungul umerilor, brațelor, sânilor, pieptului, coapselor, pulpelor, părea abia smulsă din îmbrățișarea perechii Sale: ca mandragora-femelă separată de mascul. Purta haine negre chinezești, uzate, care I se lipeau de corp. În timp ce O priveam, Ea părea că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pupile de ochi strălucitori țâșnind dintr-un sânge negru, închegat. O tihnă plăcută mă cuprinse. Dar vasul îmi apăsa pe piept ca un cadavru. Copacii suciți, cu ramurile lor strâmbe, păreau că se țin de mână, de teamă să nu alunece în obscuritate și să cadă. Case bizare, ca dinții de ferăstrău, de forme geometrice, cu ferestre întunecoase, de parcă erau părăsite, străjuiau drumul. Dar pereții revărsau aceeași lumină alburie și bolnavă ca a licuricilor. Copacii treceau înfricoșători, grupuri-grupuri, rânduri-rânduri, fugind unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]