1,068 matches
-
stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce urmează pe tânărul de altădată, palid și cu pași nesiguri și alunecoși, plin de atâta avere și po doabă: tinerețea lui, și poposit acum, cu chiu, cu vai, În inima acestui secol, Împovărat de amintiri. Glossa spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă [...], privind drama războiului nostru de Întregire, poate fi citită și astăzi, mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orice putere omenească de stăpânit În instinctele lor prădalnice. Steaua poetului Începu de atunci să pălească, poezia lui n-a mai văzut-o apărând de la o vreme și mulți ani după aceea nu l-am mai urmărit pe acea pârtie alunecoasă care avea să l ducă Înspre periferiile nobilei Îndeletniciri a scrisului, cercând, fără a reuși, să-și acomodeze mintea și scrisul, ambele de esență superioară, pe măsura unui culturalizator neapărat al maselor, a unui educator, vezi Doamne, al bietului nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
talie, cu pălărie tare „Melon“ pusă pe ceafă, ori În redingotă și cu pălărie de pai cu borurile mari sau „Pa nama“, părul când lung și dat pe spate, când cu cărare la mijloc, subțirel, fața prelungă, ochii galeși și alunecoși, purtând baston covrig de vișin sau bastonel de trestie cu cap de fildeș, lavalieră cu țarțamuri, guler și manșete de celuloid - și mai ținând un trandafir În mână, cum mă puteți vedea și admira la pagina 868 din Istoria literaturii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apucase să cunoască nici hotelul unde trebuia să-și pună În practică triumful ei peste acele rude iabrașe care nu o luaseră În seara aceea la teatru. Dar, orbecăind amândoi prin câte ganguri și pe scări cu trepte și rampe alunecoase de atâta jeg vechi și umed, descoperirăm, În sfârșit, adăpostul precar al tuturor ideilor venale de pe stradă. Acolo, În odaia aceea cu mirosuri inexprimabile, aveam să ascult povestea adevărată a acestei fete, care ajunse mai târziu familiară prin cercul nostru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a îndopat cu schintre! Da’ ce-or fi fost schintrele astea, că nici ieftine nu erau! Îi trebuiau ei schintre, ca să fac eu infarct acum?“ Toată noaptea domnul Arvinte n-a visat decât mese pline cu schintre mari, negricioase și alunecoase, iar spre dimineață, de inimă rea, a făcut un infarct mititel, din categoria celor care-ți asigură un al doilea suportabil, dar nu și pe-al treilea. „E de la schintrele Ginei!“, i-a zis bâlbâind ușor domnul Arvinte doctorului, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de faptul că În curînd avea să se Întunece. Prima parte a fost ușoară, dar apoi firul de apă după care ne ghidam a Început să semene tot mai mult cu un torent cu margini abrupte și netede, cu stînci alunecoase pe care era greu de mers. A trebuit să ne facem drum printre sălciile de pe margine, ajungînd, Într-un final, Într-o zonă cu stufăriș des și Înșelător. Căderea nopții a adus cu sine mii de sunete ciudate și senzația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Acropolă (la fața locului - prăvălitură de ziduri ruinate, compisate de mâțe și câini, și de șandramale delabrate). Revii către dig - te lași purtat de o coamă propice de val, te prinzi cu o mână de o piatră plină de mâzgă alunecoasă și de mușchi negru, împănat cu scoici tăioase - și gata. Încordarea unui biceps, un mic salt, ușoara amețeală de a te afla pe un sol ferm, soarele viu pe spate și mângâierea brizei printre pulpe... „Ce contează“ câteva zgârie turi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
unei Puteri criminale, li se alăturau cele rasiste. La oricare dintre povestitorii de bancuri din fabrică ai fi putut face o statistică, la câte bancuri politice revenea unul rasist. La fel se întâmplă și cu expresiile ori zicalele cu rimă alunecoasă, a căror melodie ți se imprimă pe dată în memorie. Ele sună atât de rotund, încât nimic nu-ți dă de bănuit și ești ispitit să le reproduci în fața altora. Publicitatea folosită în economia de piață liberă se slujește și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Oare ce ne va aduce astăzi mama? N-am mai fost atent pe unde călcam. Subjugat total de mirosurile și aromele îmbietoare pe care le detectase imaginar organul meu olfactiv sub căpăcelul sufertașului, am dat peste o ridicătură de teren alunecoasă, care mi-a răsucit dureros piciorul, trântindu-mă la pământ. În virtutea inerției, Sandu care mergea în spatele meu a venit grămadă peste mine. Copăcelul a căzut de pe umerii noștri, iar în această busculadă, zelosului apărător al ordinii publice i se ridicase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fapt o dezbatere publică, exact ca la fierăria lui Iocan, un fel de ședință la care participau toți, însă rezoneurul era Moromete, cel care dispunea de surse de informație suplimentare și se descurca cel mai bine în hățișurile întortocheate și alunecoase ale perversei filozofii politice. Lucrurile se petreceau aidoma și în cazul nostru. Da' ce-ați făcut, mă? De ce v-au adus aici? La aceste întrebări, Mircea a răspuns negativ: Nu știu. În grupul țăranilor se simțea o nedumerire tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
să ajungă direct în Rai! Nu sunt numai albanezi și portughezi în bucătărie. Cel mai bine mă înțeleg cu Mombassa, angolez, refugiat politic. Are fața brăzdată de o cicatrice oribilă, își târăște greoi un picior. Mersul pe pardoseala udă și alunecoasă îi pune mari probleme. Spune că a fost rănit în război. Nimeni nu-l crede. Și, la urma urmei, de ce l-am crede? Pentru că în felul acesta a obținut mai repede decât ceilalți mult râvnitul Permis C de ședere permanentă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Cervantes: de ce castorii își mănâncă testiculele în clipa când simt că au fost prinși de vânătorii? Ce s-a întâmplat pe linia ferată de la Kumi - înțeleg: mai întâi trenurile au strivit sute de mii de omizi și șinele au devenit alunecoase, pe urmă trenurile nu au mai circulat, pericolul deraierii fiind mare; s-au aruncat tone de insecticid pe șine - zadarnic, omizile vii nu se retrăgeau; atunci autoritățile au vărsat petrol și i-au dat foc; omizile s-au speriat și
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lui, să facă împrumut fără nici o bază de restituire. Îl lăsase să se descurce singur. Nestatornicia lui confirmată de-a lungul timpului, o obliga să-l facă responsabil, ca pe viitor să nu cadă întrun gol fără ieșire. Viața este alunecoasă, nu știi pe ce tărâm te poate arunca. Există patru puncte cardinale și de cele mai multe ori, atunci când pierdem unul ne îndreptăm cu precizie spre altul. Atunci situația se schimbă, devii mai nestatornic sau mai echilibrat. Suntem formați dintr-un morman
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mea, căci au telefonat ca s-o cheme; după un minut am plecat și eu. Am luat tramvaiul 14 ca să ajung la școală, unde mi am făcut datoria cu entuziasm. Spre sfârșit, eram un pic obosită. Am plecat acasă; trotuarele - alunecoase ca oglinda. Arătam foarte bătrână, cu șalul legat peste pălărie și cu bastonul în mână. Draga mea are să fie foarte mirată când are să mă vadă îmbătrânită și stafidită ca un măr renet în luna martie. Chiar cu riscul de a
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Am auzit că Șaga a fost auscultat de un specialist care i-a mai dat 15 ani de viață. Măcar de-ar fi cheresteaua bună. II 24 decembrie [1950], ajunul Crăciunului [...] Orașul ăsta a devenit un iad: umed, lipicios și alunecos de să-ți spargi capul! Am să mă duc la biserica Zlătari, unde este în seara asta un concert de colinde, cu 100 de lei biletul. Plec cu inima deja înduioșată; am să ascult glasuri de copii cântând, cum cântau
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
diverse reprezentări plastice <endnote id=" (123, p. 648)"/>. Luther credea că acest obicei era practicat pentru a-l ajuta simbolic pe Isus, dar nu este exclus ca, la origine, să fi fost o practică magică ajunsă prin degradare În zona alunecoasă a „jocurilor de copii”. Toate legendele populare românești referitoare la Adormirea Maicii Domnului <endnote id="(22, pp. 302 ș.u.)"/>, precum și textele hagiografice Începând cu secolul al XVII-lea care au același subiect <endnote id=" (96, p. 486)"/> sunt cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că da, dar uneori mi se pare că e mai curînd o imaginație scenografică decît una regizorală. în orice caz, nimeni n-ar putea spune că e un regizor inspirat de numere muzicale. Muzica lui Sondheim e jucăușă, subtilă și alunecoasă ; ne tachinează în permanență nevoia de ritm posedant și de refren șlăgăros, fără a o satisface vreodată. și e clar că Burton nu știe cum să se joace cu ea. Camera lui stă, oarecum crispată, pe personajul care cîntă, de parcă
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
din sat, dar vastitatea clădirii în care mă aflam și în care eram obligat să trăiesc și să muncesc pentru realizarea unui țel ce-mi propusesem, mă copleșea! Mă temeam să nu mă rătăcesc pe coridoarele cu mozaic lucios și alunecos în deplasarea obligatorie ce trebuia s-o fac. Atent pe unde merg, pășeam tot pe lângă pereții din dreapta ai coridoarelor, pentru că, dacă aș fi mers prin mijloc apărea imediat cineva dintre elevii mai mari care striga să țin pe dreapta. Greu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
a mai lovit, în timp ce caratistul continuă să mă lovească înverșunat. Intuiesc pericolul în care mă aflam și în timp ce el se rotește pe un picior ca să mă mai lovească, eu îl lovesc puternic peste gleznă, se dezechilibrează și cade pe caldarâmul alunecos. Prietenul lui, mai puțin beat, se apleacă să-l ridice în timp ce eu o șterg englezește și mă alătur câtorva oameni în trecere spre casă. Așa am scăpat. După anii de război mă aflam și acum în pericol de moarte și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
de la Grozăvești spre centru, am început să ne exersam cunoștințele de germană având ca subiect o jună persoană de sex slab, ce luase loc pe un scaun de lângă noi. Era o duduie "curățică", drăguță, cu o fustă mini, brunetă, "ochi alunecoși, inimă zburdalnică". Mangafalele de noi am început s-o forfecăm din cap până în picioare, mai ceva ca la "lecția de anatomie a doctorului Tulp" a maestrului Rembrandt, plus diverse considerații privind vârsta, starea civilă și tot tacâmul. Bineînțeles, conform instrucțiunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
liber și viu pe scenă? Care e rolul percepției, la ce ajută intuiția? Nu știu să răspund la nici una dintre aceste Întrebări, dar Îmi amintesc cum Într-o zi, auzind o arie din Carmen, m-am relaxat ascultându-i trilurile alunecoase și deodată Carmen mi s-a părut exemplul-metaforă pentru un actor - spiritul liber, ca viața Însăși, imposibil de definit, dar cu o capacitate extraordinară de a trăi clipa, angajată sută la sută. Nu pot să definesc ce e un actor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să spună când a compus un personaj! Nu doar ca să-i flatez i-am comparat cu Cehov, care fiind prezent la repetițiile Pescărușului, Îmi Închipuiam cât de mult trebuie să-i fi ajutat pe actori să Înțeleagă subtextul atât de alunecos al frazelor lui. Dar cu Cehovii contemporani lucrurile au mers puțin diferit. Walker părea un tip timid, ascuns și tăcut. Cum intențiile piesei lui și relațiile dintre personaje erau destul de absconse și de enigmatice, eu și actorii Îl asaltam cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
-mă de apa care clipocea, am văzut ce era - un lebădoi bătrân, o vietate mare, preistorică parcă, bizară, care făcea eforturi ridicole să se cocoațe Într-o barcă acostată la mal. Nu izbuti. Fluturarea de aripi, greoaie și neputincioasă, sunetul alunecos pe care-l producea izbindu-se de barca ancorată care se legăna și Împroșca apă, licărirea lipicioasă a umflăturii Întunecate În locul unde captura lumina - totul păru pentru o clipă Încărcat de acea stranie semnificație atașată uneori În vis unui deget
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
știa să Înoate, dar nu mi-a spus asta niciodată și Într-o zi, când Încercam să traversăm râul pe o grămadă de bușteni de pin care plutea În apropierea unei mori, era să se Înece când un trunchi foarte alunecos a Început să se scufunde, Învârtindu-se sub picioarele lui. Am devenit pentru prima oară conștienți unul de celălalt În ajunul Crăciunului din 1904 (eu aveam cinci ani și jumătate, el, șapte), În Wiesbaden: Îmi aduc aminte că a ieșit
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În cel adevărat lipseau o parte din geamuri și frunzele fărâmițate fuseseră măturate de vânt. Podețul Îngust care se arcuia peste vâlcea În porțiunea sa cea mai adâncă, pavilionul Înălțându-se În mijlocul lui ca un curcubeu condensat era atât de alunecos după o rafală de ploaie, Încât părea uns cu o alifie Închisă la culoare și, Într-un sens, magică. Din punct de vedere etimologic, „pavilion“ și „papilio“ sunt strâns Înrudite. Înăuntru nu era nici o mobilă, În afară de o masă rabatabilă prinsă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]