9,188 matches
-
era, veniseră cu trăsura, pe neobservate, cînd a aflat de ei erau bine mulțumesc aranjați în Vilă. Dar nu ca să i se spună că n-a fost pe poziții cînd trebuia venise acolo. Așa că făcu un gest, de parcă ar fi alungat o muscă de pe obraz, voia să rupă mreaja în care îl prinsese K.F. tot privindu-l cu ochii ei albaștri, strălucind, nu voise să dea explicații, ci să ceară lămuriri. "Domnișoară, știți cumva cît au de gînd să stea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională, e mai bine să știi decît să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o să aducă saci de voturi, vă spun eu, saci de voturi!" I s-a părut că bătrîneii stau a rîde. În fapt se strîmbau ușurel, de parcă ar fi gustat un vin trezit. Colonelul Stoicescu dădu cu mîna de parcă ar fi alungat o gînganie. "Ce voturi, domnule adjutant, cine mai are încredere în voturi după atâtea bătăi electorale, votul e cauza principală a corupției politice, pentru că votul la noi nu se exprimă, ci se șterpelește, hocus-pocus, caști gura la saltimbanc și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apuca se ridice, spatele i s-a strîns ca dintr-o mușcătură de ger, erau cuvintele sale, termenii pe care îi folosise în raportul trimis la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din mînă ca pentru a alunga o gîză insistentă, "sigur, energie este destulă, domnule maior, chiar și ordinea este mulțumitoare. Drept să spun nu mai am ce face pe aici, tai frunza la cîini, cum s-ar zice". Stavri clipi ștrengărește, totuși nu putea fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Era un gînd care îi dădu furnicături în degetele cam amorțite ale mîinilor, reumatismul o să-l bage în pămînt! Locul nu se prea potrivea cu această imagine. Era totuși o lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a trecut prin minte pentru prima dată această întrebare s-a scuturat înfiorat, înțelegea perfect că acolo, la capăt, era chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în felul ei îl împinge de la spate?! A alungat gîndul, s-a încărcat cu nenumărate trebușoare, fleacuri, mărunțișuri, și-a făcut planuri de restructurare a Serviciului, s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol, a încercat să dea singur dezlegări asupra cărora hotărîse casarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că lumina aceea le pălise vederea, dar le dăduse lumina spiritului. Și toți Își ziceau Fiii Domnului și Fiii Fiilor Domnului. Promiteau pentru o bucată de pâine și un urcior de vin viața veșnică și mântuirea, iar când lumea Îi alunga din pragul ușii, asmuțind câinii asupra lor, atunci ei amenințau cu iadul, unde trupul se mistuia la foc mocnit, precum mielul la proțap. Printre acești propovăduitori se găseau destui vorbitori destoinici care aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
vrut să se Înfrupte din acest rod, ce‑a făcut Elohim ăsta al vostru, Atotputernicul?“ se răsti Simon, clătinându‑se pe butoi. „Știți voi mai bine (doar despre asta vă propovăduiesc toată ziua apostolii, slugile și robii lui). L‑a alungat ca pe un criminal, fără milă, cu o sabie de foc. Și oare de ce? Pentru că el este Dumnezeul zavistiei și pizmei. În locul libertății propovăduiește robia, În locul revoltei, supușenia, În locul desfătării, schimnicia, În locul cunoașterii, dogma... Oh, popor samarinean, oare nu pizmașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
implora, nefericiții aceia care se loveau cu toiagele și scociorau cu unghiile cerând Îndurare, tămăduirea trupului, oare era vis? Neputința lui de a Îngăima ceva, de a face ceva pentru acei sărmani, pentru acei ologi, pe care tinerii vânjoși Îi alungau din calea cortegiului, Îi Îmbrânceau pe acei orbi neputincioși, schilozi, oare fusese tot vis? Era neputința lui de a se dezmetici din deznădejde, din pătimire, din sfârșeală, era slăbiciunea lui de a nu putea face ceva pentru acele făpturi sărmane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de anarhist, alungat de prieteni, dar neînduplecat, va pricepe că nu prin cărți se va putea Îmbuna lumea, așa că Într‑o dimineață de iulie a anului 1877 Își va zbura creierii cu un glonț. „Ar fi meritat o soartă mai bună“, va spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
înfrunta pericole nebănuite în Al Cincilea Cerc... Le făcu semn să îngenuncheze în fața lui și le așeza, pe rând, mâinile pe cap. Și voi veți trece prin aceleași pericole și, în plus, veți avea o misiune dificilă de îndeplinit: să alungați nostalgia și să risipiți amărăciunea despărțirii de cei dragi. De aceea, va trebui să uitați viața voastră anterioară și să vă dedicați trup și suflet muncii pe care ați ales-o. Lua cele trei flori care le reprezentau și adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
centură legată strâns, ceea ce însemna că erau logodite cu unul din cei care-și riscau viața pentru a salva onoarea tuturor. Dacă vreunul dintre cei rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat de pe insulă, căci și ei aveau obligația să apere, la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata, în timp ce mama lui plângea fără reținere. După ce o îmbrățișa, merse să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să strângă cât mai multă apă în recipientele pe care le aveau la dispoziție. Această apă, precum și faptul că barcă, odată lansată, prevăzută acum cu un balansier lung, se dovedea o ambarcațiune fiabila, păru să-i mai liniștească pe spanioli, alungându-le temerile cele mai sumbre. Setea și neputința de a părăsi acel colțișor arid de pământ îi menținuse până acum că într-o letargie, de aceea, descoperirea că aveau apă dulce mai mult decat suficientă și că dispuneau de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Calcularea poziției, a vitezei și a derivei, studierea schimbărilor mării și ale cerului, verificarea fiecărui detaliu al navei, serviciul de gardă, mâncatul la ore fixe, pescuitul, odihnă... fiecare lucru se face la timpul lui, iar folosirea judicioasa a acestui timp alunga plictiseală, insă peninsula aceea dezolata era că o pluta făcută din nisip, eșuată sub soarele tropical, și singurul lucru pe care-l puteau face era să caute un palmier la umbră căruia să lâncezească, urmărind zborul pescărușilor. Tapú Tetuanúi era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acest lucru, pentru că sunt conștienți că ăsta este destinul pe care Tané mi l-a rezervat... Cum să te opui voinței zeilor? Cine ar îndrăzni să se ridice împotriva lor?... Făcu un gest de plictiseală, ca și cum ar fi vrut sa alunge o muscă. Dar să nu mai vorbim de mine, ci de tine... Ce ai de gând să faci când o să te întorci în Bora Bora? —O sa m-apuc să-nvăț cu marele Vatau de Moorea, dacă mai e încă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în domeniul strategiilor politice si sociale sau tehnologiei si armamentului. Versuri dintr-un cîntec al studenților de la Yale. Obiceiul „lămpii de stafii” ghost lig pare a proveni din teatrul elisabetan, cînd lumînări aprinse erau lăsate să ardă noaptea pentru a alunga nălucile reprezentațiilor trecute. Cuvînt cu mai multe sensuri: „ zahăr“, „iubită“, „bani“, „droguri“. Abum al cîntăreței Barbra Streisand (1966). Abum al cîntăreței Barbra Streisand (1971). Melodie a cîntăreței Barbra Streisand din filmul omonim (1973, regia Sidney Pollack, cu Robert Redford și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
blonde cu păr cârlionțat îl făcu pe el, mai degrabă, să cadă în postura de cățeluș credincios, care da din coadă mereu în urma ei. Postura aceasta nouă, în care nu crezuse că va ajunge vreodată, îl întărâta. Mândria ei îl alunga și-l chema înapoi. O văzu, într-o zi, plimbându-se cu Marc. În seara aceea, întins în pat, se întrebă ce caută, de fapt, ce vrea. Își dorea ca Luana Leon să fie prietena lui? O iubea, oare? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii deschiși, purtată de sentimentele trainice pentru el. Nu putea să fie nepăsătoare la izbucnirile pe care le avea. Nu reușea să-l uite. Nici n-avea cum, îl vedea zilnic. Vacanța de vară veni la timp pentru a-i alunga tristețea. La fel de plină ca și cea dinainte, cu un motiv în plus de bucurie prin intrarea Emei la facultate, a petrecut-o în aceeași formulă, în tot felul de locuri pitorești. Deși Luana nu avea voie să facă nici un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
voi, cu nici un chip, să mai iasă de-acolo. După o săptămână, mama îi spuse din spatele ușii: Plecăm de aici. Anda s-a oferit să cumpere partea noastră de casă. Ăsta a fost motivul întregului circ. A vrut să ne alunge. Ieși de acolo și hai să stăm de vorbă. Fata se încăpățâna să nu răspundă și ea strigă: Te rog, fii alături de mine. Nu mă lăsa singură. Sanda și-a cumpărat o garsonieră spațioasă în centrul orașului. Luana, hotărâtă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
fost o paria a societății. Femeile cu care-l văzuse erau superbe, titrate și-i cerea să-și uite gândul că o simplă dactilografă ar avea șansa să atragă atenția unui bărbat ca acesta. Fata se simți ofensată. Ca să-i alunge supărarea, Nuța îi propuse un alt pretendent. Pe colegul Marin Nanu. Domnișoara Leon o privi stupefiată. Dar domnul Nanu e însurat! E chiar foarte însurat, râse Nuța, încântată de "glumița" pe care o făcuse, dar nevasta lui e grasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
arunce măcar o privire, o gheară îi strânse inima și căzu sfâșiată pe banchetă. În ciuda vieții tihnite pe care o găsi lângă cele două ființe dragi, ce o așteptară la gară cu o nesfârșită dragoste, ea nu reuși să-și alunge zbuciumul. Aniela se aruncă în brațele mamei și-o copleși cu sărutări, se lipi de pieptul ei cu inima bătând nebunește, se grăbi apoi să-i arate ce-a mai învățat-o bunica. Sanda se stăpâni, cu greu, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
va constata că-și mai iubește încă bărbatul. Că în ciuda suferinței pe care i-o provocase, sentimentul de afecțiune adânc înrădăcinat persistă. Va trece prin tot felul de negări și resentimente, îl va urî și-l va iubi, îl va alunga și-l va dori înapoi, în egală măsură. Trecuse prin așa ceva. Știa, cu exactitate, ce urma să se întâmple în inima și mintea Luanei. Pentru el fusese simplu, pentru el existase ea și numai ea, femeia firavă, însă, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ochii lui negri, devastatori, plini de toate promisiunile lumii. La gura lui frumoasă, atât de frumoasă și senzuală că-i veni rău. Escu o ținea strâns de brațe și în clipa aceea simțea o dorință nestrămutată s-o poată alunga, să fie în stare s-o împingă afară pe ușă, pentru veșnicie. Dar ochii ei, părul, trupul și întreg acel al ei îl ținea legat cu lanțuri de oțel. Ce simți, Luana, când mă privești, când mă atingi, când îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cristaluri care au prins viață, cu obrajii rozalii și cu un nas care, Într-un fel ciudat, de-a dreptul absurd, părea triunghiular. Erau trăsături ale cuiva născut Într-un climat rece, Adam știa asta chiar și pe-atunci. A alungat gândul ăsta și s-a apucat să mănânce. Nu, nici vorbă, Karl nu era tatăl lui! În zilele acelea dintâi, Adam rămânea Îndelung În pat, cu picioa rele Încrucișate, cu spatele sprijinit de perete, și asculta sunetele din această nouă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de starea aceea Înainte ca ea să pună stăpânire pe el. A respirat adânc și a numărat Încet de la unu la zece. Trebuia să Înlăture această senzație din Noua Viață. — Noapte bună, fiule! i-a spus Karl deschizând ușa și alungând pădurea. știu că ți-a fost greu, ține minte doar că noi suntem niște oameni tare norocoși. Sper că ți-a plăcut aniversarea! Adam a dat din cap, iar Karl a stins lumina. — Stai puțin, s-a auzit din Întuneric
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]