15,888 matches
-
mîna, încotro să alerge. Mai luă o înghițitură de apă, dar puse imediat paharul pe măsuța aflată alături, de data asta simțind parcă un sloi de gheață alunecîndu-i pe gît. Nu c-ar fi fost cine știe ce mare lucru. Dacă a amînat atît de mult să-i spună direct despe ce era vorba, a făcut-o pur și simplu din motive de precauție, nu ar fi putut să aducă vorba despre viața altora înainte să chibzuiască bine. Aici vă dau dreptate, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-și pună în aplicare planul pe care-l gîndise cu atîta timp înainte. Ce rost mai avea să fie atît de scrupuloasă? I-a ajutat asta vreodată la ceva? Firește că nu, și era clar că dacă o să mai amîne mult momentul o să se trezească în ziua cînd n-o să se mai poată face nimic. — Eu n-am forțat pe nimeni să intre în acțiune, spune Roja, cu atît mai puțin mă simt vinovat că lor li s-au aprins
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ai dat deja de înțeles? Eu încă nu mi-am luat inima în dinți, poate cine știe, în seara asta, dacă o să dea pe-acasă, dacă nu într-una din zilele următoare, m-am hotărît și eu să nu mai amîn. Pînă la urmă o să vă ieșiți din minți, dom’ Roja, spune Tîrnăcop, luptați pe prea multe fronturi odată, cînd o să vă dați seama că vă zbateți ca peștele pe uscat? — Perfect, spune Roja, să zicem că ar fi așa, ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mă aflam foarte departe de a-mi fi deslușit gândurile și sentimentele privitoare la soția mea. Faptul că-mi căutasem imediat un mod de a rezista, de a acționa în fața situației date nu făcuse, îmi dădeam acum seama, decât să amâne momentul unei evaluări mai drastice și mai îngrozitoare a ceea ce se întâmplase. Am constatat în primul rând că nu mă ostenisem câtuși de puțin să aflu cu exactitate ce gândește și ce simte Antonia. A face această încercare ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
lipit de părul ei auriu bogat. Începuse să încărunțească. Într-o zi, fără a băga de seamă transformarea, voi constata că nu mai este auriu. 23 După ce rămăsese stabilit să mă duc ca mesager în Pelham Crescent, am vrut să amân cât mai mult posibil această misiune. Numai gândul de a face acest lucru mă îngrozea de moarte. Mă speria însăși perspectiva de a o revedea pe Honor, iar perspectiva de a fi în aceeași încăpere cu ea mă îngheța, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
i-am spus. — De ce? Pentru că Alexander era mult prea important pentru mine. N-am avut tăria să o fac. Era secretul nostru. Și nici Alexander nu m-a lăsat. Probabil că până la urmă i-aș fi spus, însă am tot amânat. Dar tot a aflat. — Serios? Cum? Când? — Cum, nu știu nici în ziua de azi, răspunse Antonia. Se depărtase puțin de mine, își frământa mâinile, îi tremurau buzele. Am fost tentată chiar să cred că i-ai spus tu, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de hârtie de la mijlocul teancului, apoi alta și alta, până când teancul se clătină și căzu pe podea cu zgomotul pe care l-ar fi făcut niște cărămizi. — Afacerea asta cu Jervis. Abilă făcătură. Ai făcut contractul cu mandatarii și ai amânat doar să semnezi. — A fost totul legal. — Și aceste zece mii de lire date lui Stavrog, când aveai deja o ofertă de cincisprezece mii de lire? — Așa-s afacerile. — Și fata de pe Spaniards Road? — Și cele o mie de lire date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
fost naturalizat cetățean britanic. Unde vă sunt martorii? Veți telegrafia ambasadorului englez? Colonelul Hartep zâmbi. — Ar lua prea mult timp. Renunțăm la pașaportul fals. Ești de acord, domnule maior? — Nu, spuse maiorul Petkovici. Consider c-ar fi mai corect să amânăm procesul cu acuzațiile mai minore până când se va da sentința - cu alte cuvinte, un verdict - pentru acuzațiile mai grave. Mi-e tot una, spuse colonelul Hartep. Și dumneata, căpitane? Căpitanul dădu din cap, rânji și Închise ochii. — Și acum, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Râseră amândoi și coborâră scările Împreună. Janet Pardoe nu se vedea nicăieri. — Domnișoara Pardoe a ieșit? Îl Întrebă el pe domnul Kalebgian. Nu, domnule Myatt, domnișoara Pardoe tocmai s-a dus la restaurant cu domnul Savory. — Spune-le să-și amâne prânzul cu douăzeci de minute, căci domnul Stein și cu mine ne vom alătura lor. Apăru o oarecare ciorovăială În privința celui care să intre ultimul prin ușa rotativă. Prietenia dintre Myatt și domnul Stein se lega repede. Când se văzură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
oraș. Trebuia să mă Întâlnesc acolo cu el la ora 8. În timp ce mă Îmbrăcam cu o rochie de cocktail destul de sumbră confecționată din catifea neagră, care se potrivea cu starea mea de spirit, m-am Întrebat dacă aș putea să amân să-i spun ce Îmi povestise Marci: chiar trebuia să o fac În seara aia, dintre toate serile posibile? Sau era mai bine să scap o dată de chestia asta? Nu puteam să mă tot prefac În continuare că toul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
se ridică brusc și veni să se așeze pe banchetă lângă mine. Își puse un braț În jurul meu și mă sărută afectuos. Chiar nu era momentul să-l acuz de tot felul de tâmpenii. Poate că totuși mai puteam să amân, măcar pentru o seară. Când le-am povestit lui Lauren și Marci ce se Întâmplase, au fost și ele la fel de nedumerite ca și mine. Ne luam micul dejun Împreună, În ziua următoare, la o masă liniștită dintr-un colț la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
văd stafii. Nu există stafii, zice. Când ai murit, mort rămâi. Nu există viață de apoi. Oamenii care spun că văd stafii nu vor decât să fie în centrul atenției. Oamenii care cred în reincarnare nu fac decât să-și amâne viața. Spre norocul meu, zice, zâmbind, am găsit un mod în care să-i pedepsesc și să fac și o grămadă de bani. Îi sună telefonul. — Dacă nu mă credeți în legătură cu Patrick, zice, pot să vă arăt factura de spitalizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plecîndu-se către obrazul ce-l ține între palme. N-am vrut niciodată ca privirea mea să te rănească; dimpotrivă! Buzele lui ating buzele femeii, într-un joc lung, chinuitor, asemeni fluturilor ce-și mențin zborul asupra unei flori, atingînd-o mereu, amînînd de fiecare dată așezarea. Frumoasă... Frumoasă ca un blestem șoptește Mihai. Sărutul lui, ca o alintare, coboară pe gît și se plimbă îndelung, timp în care, palma lui atinge pieptul femeii ca din întîmplare, așa cum l-a învățat Doamna Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
întroienirea asta, dar îl vom informa, eu și directorul teatrului, despre tot ce s-a discutat și despre îmbunătățirile propuse spectacolului. "Mda îl neliniștește pe Mihai un gînd. Încă două-trei păreri ca ale lui Săveanu și cade premiera, ori se amînă sine die. De unde naiba mi-i cunoscut tipul ăsta, Săveanu, că la uzină nu lucrează?!..." Ochii lui Mihai, calmi, îi măsoară pe cei prezenți: figuri cunoscute, dar pe majoritatea îi știe numai unde lucrează: mișcarea de amatori, casa de cultură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un colț de privire în jur și, simțindu-se în siguranță, se apropie de el, șoptindu-i un "Iulian", atît cît să-l trezească. Ochii bărbatului o privesc galeși, aproape adormiți. Am pierdut șansa de-a face film. Dacă se amînă pînă la primăvară, ar putea să mă înlocuiască. E un rol complex, iar regizorul, dintru început n-a avut încredere în mine, probabil din cauza emisiunilor de varietăți, în care am apărut monocord, șters..." Ești trist, de ce? Mă gîndeam... Mîine, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de încărcare, apoi urcă în birou, își lasă paltonul, căciula, fularul și-și îmbracă bluza de salopetă. Se așază pe scaun, scoate din sertar revista "Teatrul" cu gînd să citească, să treacă noaptea mai ușor. "E miezul nopții gîndește el, amînînd începerea lecturii, preferînd să privească aiurea, spre un tablou cu un peisaj din deltă. Mîine, la ora asta, voi ști cum arată piesa mea..." Se leagănă încet cu scaunul lăsat mult pe spate, pînă atinge uneori peretele. "Cristina! tresare scuturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că are și un copil..., cu unul care a părăsit-o cînd taică-su a fost închis. Poftim cu cine voiam să mă însor! Le promisesem că le vizitez la Iași, dar nu mai aveam nici un chef; o tot lungeam, amînam și mă tot gîndeam: iei, la tîrg, iapă cu mînz, se caută, ești cîștigat, o știe orice țăran, dar în căsnicie, femeia care-ți aduce de zestre un plod făcut cu altul e, nu știu cum să-ți spun, trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mi-a zis exact cum o cheamă pe cucoană, unde stă, ce familie are, ba mi-a relatat și cum s-a purtat cu mine, exact ce spuneați: te aprinde și te lasă, ori, cum mi-a făcut mie, te amînă pe a doua zi. Mi-a cerut să-i relatez ce s-a întîmplat atunci; nu bănuiam de ce; credeam că-i o manevră a dumneavoastră să mă intimidați; tocmai publicasem mici articole critice la niște spectacole de duzină. Și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ăia? face Mihai un gest cu capul spre piață. Vreun accident saltă Lazăr dintr-un umăr. Apropo: Irina Pop s-a accidentat, are o entorsă. Erai căutat să scrii două-trei replici de haz, să fie un personaj șchiop, altfel se amînă premiera. Mai bine să se amîne. Uită că mi-ai spus. Chiar te rog! Nu vreau să fie premiera deseară. Un medic mic de statură, rotunjior, cu ochelari puternici de vedere, vine în fugă spre ei: Lazăre-băiatule, fratele meu omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
capul spre piață. Vreun accident saltă Lazăr dintr-un umăr. Apropo: Irina Pop s-a accidentat, are o entorsă. Erai căutat să scrii două-trei replici de haz, să fie un personaj șchiop, altfel se amînă premiera. Mai bine să se amîne. Uită că mi-ai spus. Chiar te rog! Nu vreau să fie premiera deseară. Un medic mic de statură, rotunjior, cu ochelari puternici de vedere, vine în fugă spre ei: Lazăre-băiatule, fratele meu omul, vino să te pup, mă, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se facă aviator, ci argitect și gebul), tipul bănuiesc c-ar fi vrut să-și frece palmele, dar se abținea strategic, se simțea călare pe cai mari, galopa, mă credea prins cu totul în plasa lui de păianjen kaki, amâna să-mi dea lovitura mortală doar de dragul oratoriei, până când l-am întrerupt, așa, într-o doară, mestecând un dumicat de pâine, și l-am întrebat ce se întâmplă dacă pilotul și copilotul au diaree. După războiul cald de pe aleea Băiuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În Cambridge, sau poate mă duc În parc și mă Împrietenesc cu vreunul dintre vechii amici ai lui Jerry. Și totuși, ceva inexplicabil, o letargie sau poate o apatie ciudată, m-a Împiedicat să o iau la pas și să amîn, zi după zi. Încă mai găseam suficientă hrană ca să rezist, deși niciodată Îndestulătoare. Demolările ajunseseră acum pe strada Brattle, și era limpede că În maximum cîteva zile or să ajungă și În Cornhill. Mă simțeam bătrîn și obosit. Viața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
spre anus, însă ea îl împinse înapoi în vulvă cu o mână rapidă. - E foarte palid, și e plin de cicatrice. - Dar ți-ar plăcea să ți-o tragi cu el? În mașina aia? Am făcut o pauză, încercând să amân orgasmul care-mi urca precum un val pe tija penisului. - Nu. Dar e ceva la el, mai ales când conduce. - E sex - sex și mașina aia. I-ai văzut penisul? În timp ce i-l descriam pe Vaughan, mi-am ascultat vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
a deturnat criticile care îl vizau. Dar în 1997 a ieșit la iveală faptul că își construise o vilă cu patruzeci și trei de camere în comuna sa natală.[...] Calendarul reformelor economice în timpul cât Văcăroiu a fost premier a fost amânat constant, iar în 1996 ritmul privatizării în România era aproape cel mai lent din țările est europene. Atunci când a părăsit funcția, în 1996, guvernul privatizase doar 12% din bunurile aflate în patrimoniul statului. Tot potrivit spuselor lui Iosif Boda „«guvernului
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Industria Grea îmi spun: „Acum mă voi duce să-l caut pe prietenul meu Valeriano.“ Din ziua când am sosit aici îmi repet asta. Valeriano e prietenul cel mai apropiat pe care-l am în oraș. Dar de fiecare dată amân din cauza unei obligații importante pe care trebuie s-o îndeplinesc. Și când te gândești că eu par să mă bucur de o libertate neobișnuită pentru un militar în serviciu activ: obligațiile mele nu sunt foarte clare; alerg între diferitele sedii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]