1,083 matches
-
în stare, din joacă, să mă privească și să facă reflexia: uite unul care scrie uitîndu-se la noi... Pe deasupra, mesteacănii își întind brațele, săltîndu-le grațioși și alții ca niște baletiste. 12 octombrie. Urmăresc firul durerii mele, și cu toate că mă simt amărât, totuși mă întreb dacă puțin nu am mințit plângând o iubită pierdută timp de atâtea pagini. Intensitatea durerii scade, oricare ar fi omul, așa e firea. E insuportabil să te vaieți întruna. Sau poate nu-mai durerea se transformă? E mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
eu nu sunt geloasă. Scene stridente, fără nici o corespondență cu sufletele noastre, pe care le continuam însă îndelung, punem toată priceperea noastră de demonstrație și pasiune ca să le susținem să câștigăm parcă ceva important, și rămânem la urmă epuizați și amărâți pe noi, căci se petrece atâta zbatere inutilă, stupidă, fără să ne intereseze măcar, și nu putem să o înlăturăm. Te jălui: suferința unui an! Dar nu există numai atmosferă sumbră. Câteva iluminări, oricât de scurte îți demonstrează că acest
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Carol! Nicio casă de prin părțile alea nu-i de nasul tău, muiere scârbavnică! Așa că de-acolo trebuie c-ai traversat și ai luat-o pe strada Lascăr Catargiu. Și-apoi pe strada Griviței! Fiindcă abia acolo dai de case amărâte, unde stau ăia de teapa ta! Acolo, tupilat pe după trunchiul cu coajă netedă al unui platan, cu tot gerul nopții, puteai să pândești până la lumina zorilor. Și toată noaptea următoare! Și toate nopțile ce aveau să vină! Oricât era nevoie
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
sânge de flăcări, așa arde. Simt o fericire uriașă aprinzându-mă din interior. O bucurie fără seamăn și dragoste necuprinsă față de tot ceea ce a existat și va exista vreodată, îmi distruge ființa interioară. Te iubesc, prințule! Te iubesc, o, mine amărât ce ești. Moartea, așa cum a venit la mine, este cel mai frumos lucru pe care-l poate trăi cineva. Sunt mândru că o pot conștientiza și percepe atât de bine. Te salut, moarte, și te iubesc, mai ales pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
datorezi înaltei dibăcii a unei doamne pe cât de frumoasă, pe atât de vitează. Fermecătoarea și ilustra Bradamanta este aceea care a câștigat asupră-ți, onorurile victoriei. Cu aceste cuvinte curierul și-a văzut de drum lăsându-l pe Sacripant mai amărât și mai deznădăjduit de cum fusese. În tăcere el s-a urcat pe calul Angelicăi, luând-o pe prințesă îndărătul lui pe crupă și porni în căutarea unui adăpost mai sigur. Dar abia de au străbătut două mile când un nou
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
arăt în continuare ca dracu’. Iisuse, m-am îngrășat într-un asemenea hal încât mă apucă groaza de mine însumi și când sunt în cadă, și când stau pe closet. Zac pe tronul de forma unui jug ca o țeavă amărâtă, parcă aș fi ceainicul rablagit al unui bătrân vagabond bătut de soartă. Cum a fost posibil? Nu poate fi vorba doar de băutura și semipreparatele pe care le-am vârât în mine. Nu, probabil că așa mi-a fost mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
domnului Ionescu. În ce sens ? Păi, În sensul că, deși laitmotivul e același, mijloacele de expresie s-au mai Îmbunătățit. De pildă, cea mai reușită metaforă mie mi s-a părut . — Nu aburoasă, domnu’ Nistea, ce naiba, albinoasă, l-a corectat amărât Ionescu. — Lasă-mă dom’ne să termin! s-a enervat Puiu Nistea. Deci, . Ce ai vrut să spui cu asta? — Eu cred că a vrut să sugereze că primăvara e plină de albine, care te Înțeapă ca În iubire suferința
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
recuzită la brâu, jucându-se cu nemaipomenitul stindard din piele de lup sau dezlipindu-și inevitabilele bărbi dacice de pe obraji și lipindu-și-le unul altuia pe frunte, glumind cu instructorii de partid și crezându-se liberi. Nu mai erau muncitorii amărâți În cămașă de plastic și pantaloni de stofă evazați, uniforma de vară a buzoianului cinstit, erau reprezentanții unei istorii glorioase, fără de care România nu ar fi ajuns ce a ajuns. — Să trăiască Burebista! le-a strigat Vasile Înveselit. — Ai noștri
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
o fructă, care cu ce altceva putea, și-l și lăsa inima. Din toate aceste puținuri, Călin aduna, zilnic, mai mult, chiar, decât i ar fi fost necesar, pentru a duce,în marea comunitate, un trai, ca tot omul mai amărât oleacă, decât marea majoritate. I se întâmplase și-n alte rânduri, ce i se întâmpla, azi, să vină diferiți și diferite, și să-l îndemne a le primi lucruri care, pe el,îl cam speriau, și, pe care, le și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
După trei secunde și jumătate, timpul legal dumnezeiesc de gândire, Dumnezeu ia spus părintește, „Fiule, asta o să se întâmple după 20 de ani de la moartea mea”. Când a auzit aceasta americanul s-a pus pe plâns și a plecat foarte amărât. Următorul a fost un rus vioi, poate chiar prea vioi pentru situația dată, care a întrebat, fără nici un preambul: „Doamne, oare când va mai fi Rusia așa de puternică și mare, cum a fost pe timpul lui Stalin”. După timpul reglementar
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
poate educa spiritul unui popor și ne vom trezi că ajungem, ca niște orfani părăsiți, scuipați și batjocoriți de popoarele lumii, așa zis civilizate, cărora să le mulțumim cu plecăciune și nespusă deferență, când ne mai dă câte o pomană amărâtă, invariabil însoțită de un strașnic șut în fund... Marea migrațiune Ieri că cam zburlisem eu un pic pe presa aceasta care mă stresează, ori de câte ori intru în contact cu vreun produs din această categorie, care odată cu trecerea timpului și-a sporit
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Și, cu o unghie roz, apasă un buton, undeva, în întuneric, și trece mașina pe pilot automat. De altundeva, din întuneric, aprinde plafonierele. Pe vremea aia eram agent de vânzări la Skin Tone Cosmetics, zice. Stăteam într-o rulotă destul de amărâtă. Cu soțul meu, zice. În scriptele medicale este înregistrat ca John Boyle. — Știi cum e la primul copil, zice. Prietenii îți aduc o grămadă de jucării și de cărți. Nici măcar nu știu cine a adus cartea. Era o carte ca oricare alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înghesuite unele într-altele era, însă, greu de văzut ceva și Stelian așteptă până când poarta se deschise și din dosul ei se ivi vecina Mitra, ștergându-și ochii cu colțul basmalei ei negre, iar în urma sa, Mitică, cu o față amărâtă. Ați pățit ceva, Mitică? vru Stelian să știe, apropiindu-se de ei. Mitra îndrugă câteva vorbe din care nu se putea înțelege bine de ce era atât de necăjită și se strecură pe poartă afară cu două căldări goale în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu poți vorbi de altceva? Nicolas e prietenul meu, Îmi pare rău pentru tatăl lui și pentru Întreaga familie. Yvonne nu scăpă prilejul de a-i da și ea un bobîrnac ginerelui. - Are dreptate, taci din gură. Ești mult prea amărît ca să-ți poți permite să critici pe cineva... Gwenaëlle, plicitisită, evadă la bucătărie. Îl sună Încă o dată pe Loïc și simți În sfîrșit ușurarea de a-i auzi glasul. - Unde ești? - Cu Marie... Am să-i spun totul... - Dacă faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fărîmița nervoasă lacul de pe unghii, marcîndu-și astfel neliniștea. Își scoase mobilul și formă cu precizie numărul de telefon al prietenei ei, Carline Dantec, soția procurorului. Se dovedi un gest eficace. CÎteva minute mai tîrziu, sună telefonul lui Fersen care, foarte amărît, se văzu nevoit să-l elibereze pe PM. - Relațiile dumitale nu te vor proteja mereu, iar dacă ești cumva ultimul dintre jefuitori, sîngele Kersaint riscă să curgă foarte curînd pe un menhir, i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
nu cunoașteți starea de decădere a milițiilor noastre, după ani și ani de conducere execrabilă. Dacă, În clipa asta, ar trebui să tragem clopotul de război, cine credeți că s-ar prezenta pe Câmpul lui Marte? Câteva mii de negustori amărâți, care nu s-au mai antrenat de cel puțin acum trei ani, slab pregătiți, prost Înarmați, fără ofițeri, fără doctrină, fără disciplină, fără curaj. Iscusiți doar În bătaia cu mâinile goale, se poartă cu o ferocitate prostească față de cei Învinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
clipă, Dante se simți pierdut, iar apoi se rezemă de lemn pentru a verifica cât era de solid. În ciuda faptului că părea solidă, poarta se legănă sub greutatea trupului său. Poate că, În interior, era Închisă doar cu un zăvor amărât. Sau poate că lemnul, la fel de vechi pe cât era și clădirea, fusese ros de cari. Mai Împinse o dată și poarta mai cedă o bucată. Stărui, apelând la toate puterile sale. Cu un pocnet sec, simți cum ceva se rupe de partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
în urma ta. Un soare blând și stele coapte le ai pe veci în fața ta; Furtuni și lacrimă în noapte tu le-ai lăsat în urma ta. Și liniștea, și pacea-n suflet le ai deja... în viața ta Frânturi de viață amărâtă lăsate sunt în viața mea... Suprem legământ Când norul stingher ce plutește agale Ușor este împins de-o petală de vânt, în zborul de fluturi și-n cântece-astrale, E dragostea noastră, un suprem legământ. Când gândul se-ndreaptă spre tine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
sperat. Să-i dau posibilitatea să se lanseze direct într-una din tiradele ei favorite. — Mă bucur foarte tare că tu consideri că programul meu ar trebui să se învârtă în jurul programului tău, Claire! Nu-ți cer decât zece minute amărâte. Crezi că poți să te rupi de toate astea - face un gest larg, cu mâna, către largul camerei în care mama, Lucille și Bea stau acum cu gurile căscate - pentru ceva atât de frivol și atât de insignifiant cum e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
plâns în după-amiaza asta. Ceremonia de absolvire avea să aibă loc peste doar câteva săptămâni. Reușisem deja să pun mâna pe o altă ofertă de slujbă din partea unei mari edituri - ca rezultat al multor excursii în New York City, în mașina amărâtă a lui Bea - dar, când am izbutit să obțin o întrevedere cu legendarul Jackson Mayville, i-am spus tipului de la Resurse Umane de la cealaltă companie că mai am nevoie de ceva timp ca să-mi evaluez toate opțiunile. În fond, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
în aceeași buclă a conversației? Randall Cox mă iubea? și voia să locuim împreună? Ăsta era momentul la care eu și Beatrice visasem cu atâția ani în urmă - și, în sfârșit, se împlinise! Îmi venea să alerg pe strada mea amărâtă și să urlu din fundul plămânilor și... — Înțeleg dacă ai nevoie de ceva timp ca să reflectezi la asta, mi-a spus Randall oarecum posomorât. Hopa! Uneori uiți să bărbații nu pot citi gândurile. — și eu te iubesc, Randall! am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
asta înseamnă pentru voi revoluție? simți Tîrnăcop că începe să i se facă greață, comploturi, băi de sînge, victime nevinovate, n-ați văzut că toți cei care au venit dinspre șosea în camioanele alea nenorocite nu erau decît niște copii amărîți, nici vorbă de forțe speciale, uslași sau mai știu eu la ce ar fi trebuit să ne așteptăm? Controlează-ți nervii, zise Croitorașul simțind schimbarea în vocea lui Tîrnăcop, faptul e consumat, nu mai e nimic de făcut. — Ați știut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Voi sînteți niște porci. N-o să mă înțelegeți... - Încearcă, barosane. C-o să facem eforturi... trase un fum, din portțigaretul său din lemn de cireș, Cristi Popescu și-și miji ochii a zeflemea și bună-dispoziție. - Degeaba! N-aveți nici cea mai amărâtă șansă. Voi ați scris poezii numai când erați mici. Și atunci numai d-alea porcoase, cu madam Mița. - Branșază-ne atunci, din nou, la Raicopol! comandă Gârbea. - Horia, imperturbabil... Trei ore am zăcut în tunel. Dispeceratul fusese luat prin surprindere. După
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
spus și că vrea să fie prietenă cu tine din simplul motiv că știe că treaba asta mă irită pe mine. Ți-a spus Deborah asta? Un câine căruia i s-a luat osul preferat n-ar fi arătat mai amărât. Julia a clătinat din cap și s-a aplecat să-i ia mâna într-a ei. Dragul meu, știu că tu ții la ea, dar Deborah nu e acea domnișoară Tiggywinkle, blândă și modestă, care crezi tu că e. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dovada vie că lucrurile stau bine la capitolul ăsta. Alison a mai adăugat o linguriță de zahăr în ceai. Avea nevoie de o infuzie de energie. Îmi închipui că problema o să se dovedească a fi la mine, a adăugat ea amărâtă. —Ei, oricum, a intervenit Fiona veselă, când a zis că e împotriva intervenției medicilor, Luca a crezut că te refereai la alți oameni. Când o să afle că tu ești cea care are nevoie de așa ceva, sunt sigură c-o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]