1,286 matches
-
o parte faptul că bancomatele sunt foarte rare, în raport cu marea masă a salariaților care a fost obligată să aibă carduri doar la anumite bănci, care, evident, „s-au simțit“ față de decidenții turmei bugetare. D-aia au venit și străinii: fiecare amărât care-și verifică contul prin intermediul cardului este taxat cu 20 de bani, doar pentru luxul de a privi ecranul mașinăriei. Dar de ce să ne mai lamentăm: în Valahia, sărăcimea a fost și va rămâne marea vacă bună de muls. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
bântuie europa noastră. Pentru că are tupeul de a afirma că europa asta e altfel. Pentru că, în ciuda naționalismelor de orice fel, are același tupeu, de a scrie negru pe alb, că s-ar putea să avem ceva în comun, noi, ăștia, amărâții... Și că acel ceva poate fi subiectul unei cărți fascinante. De ce fascinante? Pentru că Stasiuk ia urma marilor scriitori „naționali“, pentru că umblă pe urma lor și pentru că rămâne, de exemplu, în Rășinari, cu amintirea bodegilor, a mirosului de oaie, cu amintirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
nici unul din ele nu e luat în serios. Cu toate astea, nu-mi place că o să zbor până la Boston alături de ea. Snakely, fiind șefa, desigur că va zbura la clasa întâi, împreună cu un alt membru cu vechime. Și un biet amărât va trebui să lucreze cu amândoi. Și sper că n-o să fiu eu. Un singur lucru e mai rău decât să zbori cu Snakely, și anume să zbori cu ea când ești mahmur. Mă duc în sala de ședințe. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-mi trimită un mesaj sau așa ceva, dar nici un semn din partea lui. Probabil e foarte ocupat, îmi zic. Spunea ceva despre o întâlnire cu un mare producător. Adam vrea să facă filme. Mi-a spus-o. Nu vrea să fie un amărât de star TV toată viața. Nu vrea să fie distribuit în același fel de roluri. Are visurile lui. Îmi place să mă plimb singură. Mă ajută să gândesc. Sunt sigură că Amy e încă în pat, cu telecomanda, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
de modulații încântătoare Și bineînțeles că un așa mare artist nu se preta la meschinării de ordin pecuniar: artă de dragul artei, nu e așa? Uimită, cu respirația întreruptă, Carmina își dădu seama că asistă la o mituire spirituală a unui amărât de zugrav, care ridicat pe culmi mult prea amețitoare pentru puterile lui, se mulțumi să bolborosească, când se puse clar problema banilor, prețul lucrării lui de artă: cât vreți dumneavoastră, atât cât vreți dumneavoastră și să ridice superior din umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pentru familia ta, se transformă în jenă, începi și tu să te întrebi, uite, sunt atâția alții, mii de oameni care nu se descurcă așa ca tine și ei ce fac, ce fac? Să-l cuprindă insomnia gândindu-se la amărâtul acela de anonim care a rămas pe lista de așteptare pentru că altcineva i-a luat locul cuvenit... Bineînțeles că o astfel de vizită se dovedea a fi foarte ineficace pentru inginerul Marcu. Angrenajul mintal se putea în mișcare și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
săptămână, o lună dar ce importanță mai avea un termen așa de scurt la cei câțiva ani de așteptare? Asta însemna neapărat că ești necinstit, mafiot, că nu te gândești decât la binele tău, că nu te doare nicăieri de amărâtul acela de anonim care o fi și uitat că a făcut o cerere prin care solicita instalarea unui telefon? Nu, oricât se străduia era imposibil să-și poată face probleme din pricina unui aranjament, la urma urmei atât de firesc. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu siguranță, dar acolo, în spital existau destui necunoscuți care nu aveau de unde să-i ofere medicului ceva, sărăcia, faptul că "nu făcuseră rost de", îi priva de atenția cu totul specială a doctorului, rămâneau acolo, în paturile lor, niște amărâți de anonimi, cazuri neinteresante, prea ușoare sau prea dificile ca să se mai poată face ceva special. I se întâmplase mai de mult, să întâlnească în spital un bătrân slăbuț, tăcut, liniștit, cu ochii mari, serafici, adânciți în găvanele orbitei, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de șampon căzută pe grătarul de lemn. De obicei, după o vizită infructuoasă la familia Alexe, evita să-i mai vadă un timp, ședea cuminte acasă în mijlocul familiei și când simțea nevoie s-o facă, își refuza pornirea, se așeza amărât pe scaun, în fața biroului, sub dușul luminos al veiozei și încerca să-și stimuleze gândirea, se concentra, i se dilatau ochii, uneori credea că o idee interesantă îi dă târcoale, ședea la pândă, gata s-o apuce, își mijea pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mine și ca tine. Nu pare a fi cel mai sensibil bărbat din lume - asta, bineînțeles, dacă bărbații au vreodată sentimente, se băgară În discuție Fiica lui Sappho, o barmaniță lesbiană care-și găsise de curând o slujbă Într-un amărât de bar reggae din Brooklyn. Nu pare deloc, susținu Coexistență-Nefericită. Are suflet bun? O, da. O iubește pe maică-mea, iar maică-mea, Îl iubește la rândul ei, răpunse Armanoush. Și-a dat seama că recunoscuse pentru prima oară faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bucur. Dacă tot nu mai are puterea să rupă electoratul PSD în săraci, cinstiți și ceilalți, atunci măcar s-o țină așa. Să delegitimeze PSD-ul din interior. De câte ori noua gardă își va aroga dreptul să vorbească în numele milioanelor de amărâți, bătrânul socialist să-i întrebe senin: cine sunteți voi? Niști ciori vopsite-n roșu... DOI EROI AI TIMPULUI NOSTRU: NICOLAU ȘI ȘEULEANU Defensiva PSD s-a repliat pe aliniamentul Nicolau-Șeuleanu. Linia frontului antireformă pleacă, de la redutele din administrație, la baricada
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Codul Muncii, ceea ce pentru niște dinozauri este de neimaginat. Ce rost are să te pui în slujba partidului-stat atâția amar de ani, ba să-i și supraviețuiești, dacă o „civilă“ ca Monica Macovei te poate trimite după medicamente compensate, odată cu toți amărâții. Așa ceva e curat neconstituțional. Iar decizia Curții este irevocabilă și nici Parlamentul nu-i poate muta o virgulă. Cel mult să adopte repede altă lege. Nu există mecanism legal de atac nici la judecătorii solzoși, nici la actele lor. Și
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
nu sunt p-a firii mele. Viața are niște viraje care mi-au pus momental frână dă așteptare. Acu că stau la loc dășchis, privesc cât pot io dă liniștit cam cum stă chestia. Mandea nu mă aprind pentru un amărât dă firifiric. Io privesc, sug sifonu și, când Îmi pică la socoteală, salt ancora dintr-un foc. Matale o să râdeți când v-oi zice că să face anu că nu mai merg la Oboru dă Carne. Când m-or gini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
piept insigne și la șold pumnale, se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili, doi-trei locotenenți, doi-trei căpitani, care în loc să umble după fuste umblau după aventură?! Cam așa s-ar fi putut prezenta oricui toată afacerea. Dar Mihai Mihail era chiar directorul și inventatorul Serviciului. Iar Serviciul prin firea lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mergea direct la președintele băncii. Când îi anchetam pe re ferenți, pe administratorii de cont, cei în cauză spuneau: Da, am încălcat această procedură, dar când venea la mine la birou deputatul Bivolaru, cu președintele băncii, iar eu eram un amărât de referent, cum credeți că puteam refuza? După ce am terminat tot dosarul la începutul lui 1999, i-a ridicat și Parlamentul imunitatea. Și-atunci am putut să-l trimitem în judecată. Eu am vrut, ca procuror de caz, să-l
Preţul adevărului. Un procuror în luptă cu sistemul by Dan Tăpălagă, Daniel Morar () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1338_a_2715]
-
retrăgea roșă și grăbită de la geam. Costică se plecă și ridică de jos o piatră: un biet câne ogârjit, alb, coastele ieșite, intrase pe uliță, cu coada dintre picioare, și mușluia pe sub garduri. Era așa de umilit și așa de amărât - și vântul de-ar fi bătut, l-ar fi dat jos. Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ai putut să greșești așa... Ce-ai făcut tu, Haie? Fata întoarse capul fără putere, cu ochii aiuriți, c-o spaimă sălbatică năvălită în față. A doua zi Sanis, alungat de tânguirile și lacrimile femeii, porni la Pașcani, la rabin, amărât, fără să știe nimic. Se duse tropăind spre gară, molfăindu-și bucățica de pâne, și în sufletu-i întunecat abia acuma se lămurea o durere și creștea o nădejde. Iar în jurul fetei se adunară cele trei femei, cu vorba plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă cot. Faliboga descălecă repede și se alătură de flăcău, în gluga-i sură... Unde-ai fost? zise el scurt, și-l apucă de braț. Ia lasă-mă, bădică, răspunse necăjit Niță. Ce ai cu mine. Destul sunt eu de amărât ș-așa. Cum ai lăsat vitele și te-ai dus?... Dacă le-am lăsat, le-am lăsat cu regulă... —Măi, de mult am eu cu tine o socoteală, măi Lepădatule, ș-acuma m-ai găsit în toane bune!... Apoi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbîcsit și strîmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
exact ce însemna modernist în mintea lui, oricum nu m-am lăsat impresionat de gemetele Sandei, care îmi transmitea insatisfacția fondatorului - cu alte cuvinte, a omului cu fondurile. După numai patru numere, fondatorul Cretianu a hotărât să nu mai dea amărâții de dolari care-i dădea. Ce credeți că s-a întâmplat? Ei bine, revista a continuat, director responsabil în locul Sandei Stolojan a devenit Bertrand Sorlot, editorul, pe care l-am convins să preia toate cheltuielile revistei. De fapt, Eugen Ionescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
așa ceva! “Măăă, ce domn foroscos o mai fi și socializmul ăsta? Ce să aibă el cu mine și cu bieții mei căișori? Ce rău i-am făcut noi dumnealui?” și-a mai zis, în gând, nenea Fănică și-a plecat amărât spre casă. După vreo patru-cinci zile de neastâmpăr, nemâncare, nesomn și neviață și-a luat inima-n dinți și s-a dus la regiune. A întrebat acolo de Victor al lui Costică Dîrlea, un flăcău de la ei din sat, ajuns
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
tărâmul celălalt. Și asta e posibil, în somn, desigur! S-au mai văzut cazuri... tic-tac, tic-tac, tic-tac... ...“Vă salut cu profund respect, tovarășe profesor Zaharia” “Noroc, dragă. Da’ eu nu mai sunt de multișor profesor, nu știai? Acum sunt un amărât de pensionar.” “Ei, de ce spuneți asta? Pentru noi veți rămâne mereu profesor, un dascăl luminat și cu suflet mare...” “Ce vorbe frumoase! Mă măgulești, nu altceva” “Deloc, spun doar adevărul” “Ei, lasă, lasă...” “Ce mai faceți?” “Păi, am ieșit de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
capota Plymouth-ului. — Ignatius, copile, strigă doamna Reilly când deschise ușa. Ce ți s-a întâmplat? Arăți de parc-ai dat de ceasu’ morții. — Mi s-a închis valva în tramvai. — Doamne, intră repede înăuntru la căldură. Ignatius se târî amărât până în bucătărie și acolo căzu pe un scaun. — Șeful personalului de la compania de asigurări s-a purtat cu mine într-un mod insultător. — N-ai primit slujba? — Bineînțeles că n-am primit slujba. — Ce s-a-ntâmplat? — Aș prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
te gândești cân’ stai și trândăvești ascuns după afurisiții ăia de ochelari. — Eu trândăvesc? Pe dracu’! Să curăț scârnăvia asta de bordel nu-nsamnă să trândăvesc. Cine-i ăla care mătură și șterge toată mizeria pe care-o fac pe podea amărâții tăi de clienți? Că mi-i și milă de ei, săracii. Vin aici să mai petreacă, să-nece necazu-n băutură și s-aleg numa’ cu cuburi de gheață. Și dacă-i vorba să plătești, aș crede c-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Are dreptate, îl susținu din toată inima Darlene. — To’ te-ai lăsat de binefaceri pen’ cei orfani și nu vrai nici s-ajuți portaru’, poate dai ceva unei fete sărace care se chinuie să vândă apă chioară ca să ia un amărât de comision. Ce zici? (Jones văzuse pasărea zburătăcind în jurul scenei în timp ce Darlene se străduia să danseze. Nu văzuse în viața lui un spectacol mai deplorabil. Darlene și papagalul aveau toate calitățile necesare pentru a sabota localul.) Mai trebe pro’ abil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]