4,800 matches
-
o stranie cazuistică încrucișat animalieră. Aici, cel puțin, mutația nu e la vedere. Oamenii și visele de maimuță (sunt titlurile predilecte ale celor mai multe poeme din Bonobo) nu se ating. Alternează doar, fiecare în coordonatele propriei lumi, concrete sau iluzorii. Această ambiguitate suplimentară furnizează cea de-a doua cale de acces: anume către o mărturie a spaimelor atavice, a convulsiilor arhetipale. Apocalipsa, la Manasia, e una interioară, iar protagoniștii ei nu sunt antropomorfi (decât în măsura în care, știm, maimuțele bonobo sunt suspect de apropiate
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
general de interacțiune umană. Aproape că nu există relație - fie că e vorba de cea dintre Cezar și fratele său, Flaviu, de relația celor doi cu părinții sau de aventurile sexuale ale protagonistului - care să nu îmbrace o notă de ambiguitate ireductibilă. Fiecare dintre personaje e, pe rând sau în același timp, victimă și călău, răpit și răpitor, într-un scenariu în care inocența nu e decât cealaltă față a cruzimii și a premeditării vinovate. Legătura ambiguă, mâloasă, grea de obsesii
Proza, pe invers by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3204_a_4529]
-
Senatorul PSD, Gabriela Firea, este de părere că din punct de vedere politic, ar fi o eroare gravă să păstrăm în continuare ambiguitățile actualei Constituții referitoare la dreptul președintelui de a numi premierul, fără a ține seama de rezultatul votului. Potrivit minutei încheiate în urma ședinței Curții Constituționale din 16 februarie, modificările aduse art.103 alin.(1) și (3) din Constituție, precum și completarea art.
Gabriela Firea: Nu-l obligați pe Președinte, prin Constituție, să facă politică partizană () [Corola-journal/Journalistic/32271_a_33596]
-
grupări politice, ba chiar să și acționeze în acest sens. Fără a cunoaște, în acest moment, motivarea deciziei Curții Constituționale, aș vrea să atrag atenția că, din punct de vedere politic, ar fi o eroare gravă să păstrăm în continuare ambiguitățile actualei Constituții în această materie. Dacă soluția propusă nu este cea mai fericită din punct de vedere juridic, să găsim alta, care să nu-i mai ofere președintelui tentația și ocazia de a se implica nemijlocit în negocieri partizane cu privire la
Gabriela Firea: Nu-l obligați pe Președinte, prin Constituție, să facă politică partizană () [Corola-journal/Journalistic/32271_a_33596]
-
gară albă, curată, mirosind a suferință” și, la final, „se simțea liber și fără niciun fel de obligații față de nimeni”. Doar șoferul de taxi pare același cu toți brancardierii, semn că Relu e fie mort, fie trăiește, fantomatic, printre infra-realități. Ambiguitatea, nu doar a identităților, cât a indeciziei vis-realitate, viață- moarte, oferă, la fel ca întregul volum, un evantai de interpretări. Este și intenția autorului-narator. Iar cititorul trebuie numaidecât să continue aventura pe cont propriu. E foarte interesant de urmărit la
Despărțiri în game diferite by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3011_a_4336]
-
E o ființă vie, cu tabieturi, interese și limitări. Povestea lui nu poate fi, în consecință, „adevărată” ori „completă”, dar personalitatea sa, crede James, merită tot interesul. O astfel de „realitate” distorsionată explorează și nuvela Daisy Miller/Daisy Miller, unde ambiguitatea se centrează pe o problemă culturală, ivită din însăși biografia prozatorului. În momentul în care James a decis să devină „supus al Coroanei Britanice” (1915), renunțînd astfel, benevol, la cetățenia americană, respectabila sa familie de peste Ocean (și, în primul rînd
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
modul ei neconvențional de a comunica intrigă comunitatea de americani din jurul lui Frederick (comunitate stabilită în Europa de mult timp), care (mai ales prin glasul doamnei Costello, mătușa lui Winterbourne) începe să o stigmatizeze pe Daisy. Treptat, Winterbourne intră în ambiguitate. Este Daisy Miller o ingenuă refractară la conformismul societății înalte de pe Bătrînul Continent sau, dimpotrivă, o femeie superficială, deschisă compromisului etic și chiar viețuirii promiscue? Dilema atinge punctul culminant la Roma, unde Winterbourne - obsedat de domnișoara Miller - o urmărește, într-
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
nesemnificativ și aparent fără consecințe virginitatea. Fapt ce pare un sport banal în grupul de prietene (des potes) de aceeași vârstă în care e integrată. Un gest necalculat al unei colege, un sărut pe buze care posedă întreg potențialul de ambiguitate posibil generează o apropiere succedată de o respingere. Această respingere o aruncă într-o adevărată criză identitară pe Adèle și, însoțită de prietenul și confidentul ei, care este gay, frecventează un bar pentru gay. E o formă de cunoaștere, o
Emanuelle, Adèle etc. by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3037_a_4362]
-
vreme poemul există, s-ar zice că s-au întâlnit deja. Și că acel cândva nu e nici atât de îndepărtat, nici atât de sumbru pe cât am putea crede în primă instanță. Al doilea poem continuă și cultivă, cu alte instrumente, aceeași ambiguitate. Dacă așteptarea din final e sau nu una cu iz tragic sau una, pur și simplu, „biotopică”, nu vom afla niciodată: „Iarba nu-și expune gândurile,/ nu comentează,/ nu bârfește./ De aceea ea crește/ așteptând în liniște,/ domestic,/ cosașii” (p.
Saturnalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3050_a_4375]
-
o conducea Eugen Barbu. În urma unei recenzii, datorată lui Ovidiu Papadima, în întregime negativă, la cartea sa, Eminescu și Schopenhauer 1, Liviu Rusu trimite revistei „Luceafărul” o amplă și convingătoare replică, în care demonstrează netemeinicia unor aserțiuni și spulberă toate ambiguitățile și falsurile aparținând exigentului critic literar. Epistola aceasta relevă cu luciditate, încă o dată, spiritul justițiar, anularea unor afirmații complet eronate, imensa cultură germană, acumulată sistematic, în anii de studii, și o lectură din cele mai profunde și mai bogate. Cluj
Întregiri la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4547_a_5872]
-
sprijină o astfel de supoziție, de la Dombey and Son/Dombey și fiul (un veritabil debut al realismului psihologic în Europa, unde personajul încetează să mai fie, bogumilic, bun sau rău și devine, în acord cu rigorile umanității, o entitate expusă ambiguităților și contradicțiilor etice), pînă la Bleak House/Casa umbrelor (parabola sofisticată nu doar a unui sistem juridico-social supus corupției, ci a unui întreg mentalism pernicios ce se hrănește, morbid, din propria sa maladie). De asemenea, Great Expectations/ Marile speranțe introduce
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
mi se pare un gen prea scurt, care-mi dă permanent senzația că nu-ți lasă timp de nimic; totul se reduce la relatarea unei întâmplări, în cel mai bun caz. Eu vreau ca textele să fie ambigue, iar pentru ca ambiguitatea să fie efectivă, e nevoie de întindere. LVR: Sentimentul care străbate textele tale - și, de ce nu, și romanele tale - este, în pofida cruzimii, iubirea. Așa simt eu. Dar e mai degrabă vorba de o iubire tensionată, chiar distorsionată, fie că este
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
acestora. Dacă la un moment dat se susține că un sâmbure de anti-utopie de află și în utopiile medievale, aș spune că analizele pe contra-utopiile „clasice” confirmă paradoxul invers: și anti-utopiile conțin uneori un sâmbure de utopie. În orice caz, ambiguitatea lor lasă loc unor interpretări multiple, care dezechilibrează raportul dual utopie /antiutopie. Foarte interesante analizele pe texte mai puțin cunoscute de secol XVII, dar iarăși, cu unele interpretări simplificatoare în spirit dualist, spre exemplu, la Margaret Cavendish, cu a sa
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
ospățul vorbelor inimile și auzurile celor ce vor ospăta sufletește". Așadar, printr-o formulare alegorică explicitată, se imaginează un micro-scenariu, propunîndu-se o fertilă echivalare de semnificații din registrul culinar-trupesc și, respectiv, moral-pneumatic; efectul artistic, dincolo de cel persuasiv, reiese tocmai din ambiguitatea lexico-semantică pe care Antim, abil mînuitor al cuvintelor, știe s-o exploateze: astfel, substantivul "ospăț" și verbul "a îndulci" sînt utilizate cu profit literar, mijlocind mecanismul alegoric. Poate cea mai frecventă strategie prin care se urmărește impresionarea ascultătorilor este legată
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
siguranță însă că, autorul, scriind-o, într-o cameră luxoasă, ori la masa lui de brad a schițat un surâs, gândindu-se că cei cărora le e adresată muzica lui nu vor înțelege totul, ci doar ceva; adică tocmai această ambiguitate pe care n-a prea dorit-o nimeni în timpul vieții autorului. Au preferat să-l sacrifice mai întâi, să-l crucifice, ca pe Iisus în timpul vieții, ca să-i facă apoi o legendă care, laudativă ori denigratoare, e la fel de meschină. Iubitorii
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
vieții politice, va fi o imensă plăcere să-l descopere aici ca extraordinar scriitor: Tainele inimei a apărut în Lettre în 1999, Fundația în 2000 (o tulburătoare poveste despre travestiurile postdecembriste și visele de celebritate ale jurnalistului dintotdeauna), în 2001 Ambiguitățile unui aristocrat din convingere - o poveste de doar două pagini în care o femeie - vampir (politica?) concentrează semnificațiile unui întreg roman. Tot în Lettre a apărut mai întîi un fragment din fantasticul volum de proză al Adrianei Bittel, întîlniri la
"Lettre internationale" la 10 ani by Luminița Marcu () [Corola-journal/Imaginative/15198_a_16523]
-
lipicioasă meduză ca o inimă însângerată pulsând în dezordine ca un monstru uriaș. Iar oamenii zice-vor: ce despărțire urâtă ca un mușuroi ca un oraș oceanic după apocalipticul tzunami! Fă ceva - îmi spune noua iubită - și pune capăt acestei ambiguități! Dar eu continui să mor vizibil în fiecare zi, în fiecare oră în fiecare secundă crezând ca și vechii greci în destinul câștigului din pierderea lucrului de pierdut supus astfel măreției pierzaniei și golului absolut continui să mor vizibil cu
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
public românesc cîmpul lexical al profesiei didactice. Termenul profesor e, desigur, cel preferat în cele mai diferite tipuri de texte: pentru că este neutru din punct de vedere stilistic, lipsit de conotații pozitive sau negative. Singurul său dezavantaj e o anumită ambiguitate între sensul generic și cel specializat, între numele profesiei și cel al funcției: profesorul e ,cel care îi învață pe alții", dar și, în ierarhiile meseriei, o treaptă distinctă (profesor față de învățător, profesor față de conferențiar etc.). Din punct de vedere
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
sensul generic și cel specializat, între numele profesiei și cel al funcției: profesorul e ,cel care îi învață pe alții", dar și, în ierarhiile meseriei, o treaptă distinctă (profesor față de învățător, profesor față de conferențiar etc.). Din punct de vedere ierarhic-administrativ, ambiguitatea se evită prin alegerea altui termen generic, sintagma cadru didactic. Aceasta e totuși prea marcată de apartenența la un anume stil birocratic, oficial, greu de adaptat unor situații de comunicare mai puțin formale. Limbajul jurnalistic actual a preferat o altă
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
ca un pagur de cochilia-i, totuși, de-mprumut, de-o casă și de-o bibliotecă: ,să uit de mine pe un pervaz însorit, citind despre magia numerelor și ordinea cosmosului. Să dansez o seară cu Paul de Man (prefer ambiguitatea aproape greșită a englezei, Dancing Paul de Man), pentru că nu se poate numi, simplu, ,lectură", această fericită locuire a cărților. Pentru noii ei beneficiari, îmi dau seama, e semnul clar că eu sînt ,din vremurile celelalte", ale ,vechiului NEC". Și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11106_a_12431]
-
natură să expliciteze comportamentul unui personaj eminamente nevrotic și totuși în multe direcții contributiv cu mare folos. Cum am mai subliniat, nu ordinul personal este prevalent în raportul meu direct sau indirect cu Frunzetti, ci cel fenomenal, caracterizat printr-o ambiguitate care se sustrage bănuielii dacă nu este impusă atenției prin dezvăluirea echivocului. La atâtea amănunte fie-mi deci îngăduit să mai adaug unul, cu deosebire semnificativ: Frunzetti a fost foarte încântat de capitolul pe care i l-am dedicat în
Însemnări pe marginea volumului lui Mihai Pelin "Deceniul prăbușirilor (1940-1950)" (II) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11100_a_12425]
-
siluetele ieșite din aerul epocii, dar se adaptează, treptat, la ficționalizarea lor, respectând marcajele prozatorului. Balansul între cele două medii (istoric și prozastic) structurează întreg romanul La belle Roumaine, centrat pe o figură feminină enigmatică și profitând la maximum de ambiguitatea sa existențială. Proza începe, în ordine cronologică răsturnată, cu episoadele pariziene din viața frumoasei românce, continuă cu preludiul ei berlinez și se încheie printr-o legare a tuturor firelor compoziționale, completând cu o precizie matematică spațiile albe lăsate, intenționat, în
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
un adjuvant indispensabil, preferând să-și destructureze lumea ficțională abia conturată, în loc de a o construi și omogeniza. Vedem în paginile cărții - de un curat postmodernism - numeroase aparteuri, glisări de perspectivă, scene reluate din unghiuri și la momente diferite, relativizări și ambiguități voite. Lipsesc, în schimb, personajele pline, adâncite caracterologic, autonome prin fondul și expresivitatea lor. Meritoriu sub mai multe aspecte, La belle Roumaine nu e totuși romanul vieții lui Dumitru }epeneag, nici la propriu, nici la figurat.
Oameni din Est by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11137_a_12462]
-
egal fascism este o o axioma, o teorie ce nu trebuie demonstrată. Dar, intelectualul public "uită" că Vintilă Horia este condamnat pentru crime de război. În fapt, el nu recunoaște instituțiile care după război au judecat criminali de război. Această ambiguitate memorialistica, cu avantajarea valorii naționale în dauna valorii umaniste, promovată prin discursul public al elitei intelectuale cu influență, nu face decât să rostogolească bulgarele de zăpadă al memoriei publice ce actualizează extremismul de dreapta interbelic. Mesajele s-au preluat și
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
din genocid, a fost reținută cu titlu canonic în istoriografia oficială. Neexistând genocid potrivit acestei perspective, crimele nu pot fi împotriva umanității, ci crime de război (tipuri diferite de infracțiune). Un punct vulnerabil al cărții în discuția cu privire la memoricid este ambiguitatea asupra naturii reparațiilor pe care restabilirea distincțiilor și a proprietăților termenilor le-ar aduce în termeni de justiție. Cu alte cuvinte, nu este deloc clar la ce se referă autorul când vorbește despre "proces": judiciar (penal? civil?) ? Moral-istoric? Iată un
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]