2,825 matches
-
liderul face cunoscut subordonaților săi ceea ce așteaptă de la ei și le indică modul în care trebuie să-și îndeplinească sarcinile; accentul e pus pe activitățile formale - planificare, organizare și control. Stilul este adecvat cazurilor în care sarcina subordonaților este nestructurată, ambiguă (factor de mediu), subordonații simt că nu se pricep la ceea ce au de făcut sau preferă să li se spună ce au de făcut (caracteristică a membrilor). Stilul suportiv definește un lider prietenos și abordabil, preocupat de bunăstarea subordonaților săi
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
la esența lucrurilor, mi se pare necesar să modificăm serios Însuși felul În care vorbim despre cărți și chiar cuvintele folosite pentru a le evoca. Fidel tezei generale a acestui eseu, care reclamă ca noțiunea de carte citită să fie ambiguă, voi indica de acum Înainte Într-o notă de subsol, În formă prescurtată, pentru toate cărțile pe care le citez sau le comentez, gradul În care le cunosc eu Însumi. Această serie de indicații, ce vor fi explicitate treptat, e
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
adversarii hotărâți ai lecturii, atât e de dificil să nu citești niciodată. Un caz mai frecvent este cel al cititorului care nu-și interzice cărțile, dar se mulțumește să le răsfoiască. Personajul lui Musil este de altminteri Într-o poziție ambiguă, pentru că, dacă se ferește să deschidă cărțile, el este totuși, așa cum am văzut, interesat de titluri și de cuprins și schițează astfel, fie că vrea sau nu, o primă răsfoire a lucrării. Să răsfoim cărțile fără a le citi cu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
găsească pe altcineva decât pe Valéry, care se străduiește pe Întreg parcursul intervenției sale să nu Îi aducă nici un omagiu. Într-adevăr, discursul lui Valéry constă Într-un șir interminabil de perfidii la adresa predecesorului său, urmând principiul reiterat al complimentului ambiguu: Publicul i-a purtat o recunoștință infinită ilustrului meu predecesor pentru faptul de a-i fi dat senzația unei oaze. Opera sa nu uimea decât Într-un fel blând și agreabil prin contrastul Înviorător dintre o manieră atât de măsurată
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
legată mai Întâi de ansamblul concepției sale asupra literaturii, care ține de ceea ce el numește, după Aristotel și după alții, o poetică. Valéry are grijă, Înainte de toate, să degajeze legile generale ale literaturii. Din acest moment poziția fiecărui text devine ambiguă, pentru că el poate, desigur, să servească drept exemplu punctual pentru elaborarea poeticii respective, dar este În același timp și ceea ce e oportun să lăsăm deoparte pentru a obține o privire de ansamblu. Am putea astfel să fim de acord cu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
este constrâns să-l Împiedice pe camaradul său să fie prea explicit, de teamă ca Înlocuirea manuscriselor să nu fie dată În vileag de reacțiile prezentatorului , este, Într-adevăr, esențial ca majoritatea discuțiilor prilejuite de emisiune să fie cât mai ambigue cu putință, una dintre soluții constând În a vorbi despre altceva decât despre text, mai precis despre autori sau despre următorul volum. O altă posibilitate de care se folosește Gastinel constă În a face În așa fel Încât conversația să
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
puțin un obiect, ci o consecință. Într-adevăr, cartea nu rămâne insensibilă la ceea ce se spune despre ea, ci se modifică, inclusiv În timpul unei conversații. Această mobilitate a textului este cea de-a doua mare stare de nesiguranță a spațiului ambiguu al bibliotecii virtuale. Se adaugă celei pe care tocmai am studiat-o - cea cu privire la cunoașterea reală a cărților de către persoanele care vorbesc despre ele - și este un element decisiv În definirea strategiilor de adoptat. Acestea din urmă vor fi cu
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
adevărata relație nu stă În cele două personaje ale cărții, ci În cuplul „cititorilor” săi. Or, aceștia vor comunica mult mai bine cu cât cartea le va da mai puține informații și le va pune la dispoziție un obiect mai ambiguu. Cărțile interioare ale fiecăruia vor avea o oarece șansă să se lege unele de alte pentru un scurt timp tocmai cu acest preț, ca În timpul dilatat din O zi fără sfârșit. Hotărăște, astfel, În privința oricărei cărți scoase Întâmplător la iveală
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
mișcarea umană. Se face, astfel, referire la trei variante posibile: • Activități fizice; • Activități motrice; • Activități corporale. Distinsul autor consideră termenul de fizic ca având prea „multe similitudini” (pag.28). Referindu-se la termenul motric, acesta este considerat „ca având conotații ambigue, dacă nu se specifică a cui motricitate și de ce fel este aceasta” (pag.28). În cele din urmă, se recomandă utilizarea termenului de corporal, considerând-se că acesta este cel mai cuprinzător.Ar putea părea anodin subiectul în discuție, dar
CERCETAREA ŞTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ŞI SPORTULU. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
atrage atenția asupra sensurilor extrem de variate ale „limbajului tăcerii”, la care aceștia recurg atât de frecvent (de exemplu, tăcerea cuminte, supusă, ascultătoare; tăcerea Încruntată, tensionată, amenințătoare; tăcerea inhibată; tăcerea complicitară; tăcerea ironică, dezaprobatoare, disprețuitoare; tăcerea meditativă, filosofică; tăcerea derutantă, voit ambiguă etc.). Μ Ideea care contrazice o altă idee, devenită consacrată, chiar dacă pe moment nu o poate infirma, va impune totuși respect, deoarece exprimă curajul unui nou Început În gândire. Μ Despre omul care Înțelege să facă sacrificii supreme pentru apărarea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
istoric este definitiv depășit, dar, cel puțin, el trebuie cu siguranță să fie redefinit și să depășească acel caracter strict de „manevră politică”. Așadar, o formă de luptă întârziată cu disperare și una deosebit de avansată. Dar, tocmai în aceste condiții ambigue, contradictorii, frustrante, lipsite de glorie, odioase, omul de cultură trebuie să se implice în lupta politică, uitând de ura maniheistă pentru tot Răul, ură ce plasa pe poziții adverse ortodoxia față de ortodoxie. 28 martie 1974. Previziunea victoriei la „referendum”1tc
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
compromis care nu lăsa niciodată să se înțeleagă dacă aceste enciclice reprezentau un progres sau un regres față de cele ale papei Ioan al XXIII-lea. Un Papă profund impulsiv și sincer cum este Paul al VI-lea începuse să apară ambiguu și nesincer prin definiție. Acum a răbufnit brusc toată sinceritatea sa, cu o claritate aproape scandaloasă. Cum și de ce? Nu este greu de răspuns: pentru prima dată Paul al VI-lea a făcut ceea ce făcea în mod normal Ioan al
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Valcarenghi a fost și este voit ireverențios: așadar nu este, în linii mari, capabil să facă micul joc al fugii în ambiguitate prin ireverență. Se înfățișează gol în fața noastră, la fel ca regele său. Își povestește acțiunile huliganice și deci ambigue (în acest caz, nu confer a priori vreo conotație negativă nici termenului de „huliganism”, nici celui de „ambiguitate”), în maniera elementară a unui „suflet simplu”. Propriile sale acțiuni huliganice în stilul lui Marinetti - de o grosolănie tipică psihologiilor tinere ale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
puțin începând din secolul al XVII-lea și îndeosebi în ultimele decenii. În orice caz, relația dintre vânzătorul ambulant de la Porta Portese și cumpărătorul cult se arată a fi întru totul tipică: este vorba despre cumpărarea-vânzarea unui bun de proveniență ambiguă. Pungașul napolitan va fi rămas cu siguranță convins că l-a „tras pe sfoară” pe cumpărătorul „fraier” care se interesează de „hârțoage vechi”; iar cumpărătorul va fi rămas satisfăcut atât de achiziția excepțională, cât și de faptul că s-a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Teatrul de Păpuși (în materie de mitografie), dar care însă nu se socotește „inferioară” imensei culturi a Statului; dimpotrivă, se prezintă cu o agresivitate violentă drept o cultură alternativă și concurentă. Tăcerea este însă pe cât de elocventă, pe atât de ambiguă. Elocvența (tăcerii) și ambiguitatea caracterizează romanul lui Sciortino. Elocvența este carolingiană în străfundul său, dar este umanistă, de-a dreptul iluministă, în stratul istoric. Împotriva Statului, marea armă, cea adevărată și cumplită, este tăcerea; dar nici cu această „elocvență a
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
am scris eu despre această problemă. Este limpede că s-a conformat simplificării pe care niște imbecili lași și periculoși - printre care, evident, se numără și unii prieteni de-ai săi - au făcut-o acelor scrieri ale mele. Această simplificare ambiguă - care, fără îndoială, are față de mine o matrice rasistă - avusese la început o oarecare răspândire; dar firește că nu putea decât să fie sufocată din naștere și nu putea să-și găsească loc decât în mediile și în textele cele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că proiectele nu au beneficiat de suficient suport local - este considerată ca fiind nesatisfăcătoare, deoarece această condiție nu a fost dominantă pentru toate locațiile. Potrivit autoarei, a existat sprijin local, Însă „funcționarii guvernamentali au formulat totuși niște obiective atât de ambigue, Încât eșecul a fost sigur de la Început, Într-o anumită măsură” (p. 91). În consecință, Derthick construiește o altă explicație și ajunge la concluzia că „programul terenurilor excedentare a eșuat pe de o parte din cauza faptului că guvernul federal a
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
pe Sara, fiica lui Raguel din Acbatana. Manualul... consemnează scrupulos manevrele grație cărora viața e manipulată în așa fel încât să capete o respectabilă aparență livrescă. Atitudinea față de acest tip de modelare - pe care tot autorul o sugerează personajelor - rămâne ambiguă. Exhibată pe de o parte, este compromisă pe de alta. De undeva, din culise, autorul se amuză pe seama personajului său, care se chinuiește cum poate ca totul să arate „ca la carte”. Spre deosebire de romane, unde anumite certitudini ale realului sunt
AGOPIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285200_a_286529]
-
Michael Doyle: o relație formală sau informală În care un stat controlează suveranitatea politică a unei alte societăți. Similitudinea cu celelalte două imperii rezidă, În ochii lui Kuzio, În aceea că despărțirea de imperiu s-a realizat Într-o atmosferă ambiguă În toate cele trei cazuri, diferența dintre metropolă și colonie nefiind clar delimitată, iar moștenirea lăsată manifestîndu-se printr-o relație dificilă și apropiată cu fosta metropolă. (Kuzio nu neagă impactul puternic pe care imperiul l-a avut asupra tuturor celorlalte
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
perspective, Ceaușescu este pus la punct. Dar nu atît de repede: poate părea surprinzător că, În ciuda dovezilor de rea-credință arătate de Ceaușescu, În ciuda Înrăutățirii dramatice a situației din România, clauza națiunii celei mai favorizate a fost ridicată, În Împrejurări destul de ambigue, de-abia În 1988. Din mărturia lui Kirk reiese că amînarea unei reacții ferme din partea americanilor s-a datorat În principal dorinței de a păstra un mijloc - cît de neînsemnat - de coerciție asupra Bucureștiului. Într-adevăr, În felul acesta s-
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
la fel ca și în poezie, textele din anii ’50-’60 sunt marcate de scăderile decurgând din compromisurile specifice epocii. O mențiune specială merită Ucigașul și floarea (1970), un „antiroman aleatoriu și polițist în urmărirea ideii”, un fel de parabolă ambiguă, cu instrumentar radical modernist. E o narațiune de aparență absurdă, urmuziană, etalând, după cum semnala Mircea Iorgulescu, „o zeflemea sarcastică în marginea unor lucruri foarte grave: războiul, umilirea individului, tehnocrația și esența umană” ca expresie a „unei exasperări existențiale, transpuse cu
MAIORESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287963_a_289292]
-
Scenele din viața universitară clujeană au culoarea autenticității și valoare de document. Pe cont propriu este o carte de autoficțiune cu statut incert, în ultimă analiză un fel de jurnal neconvențional, dar jurnal totuși, destinat publicării și lucrat literar. Statutul ambiguu al acestui volum - care a dat prozatorului prilejul unei controverse cu Adrian Marino - este indicat explicit: nici roman, nici jurnal, nici antijurnal. Cronologia notațiilor nu este menționată, nici riguros respectată. Cartea e construită pe mai multe niveluri: există un jurnal
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
M. este iubirea, cea care ar trebui să strălucească veșnic, iubire concentrată nu în inimă, nici în sămânța ce moare pentru ca lumea să se reînnoiască. În această poezie incantatorie, realul și imaginarul, livrescul și vizionarul se împerechează într-un cântec ambiguu, de creație și moarte. „Poezia astfel înțeleasă, sub semnul saturnian al adâncimii, densității și obscurității, devine o continuă căutare și întrebare după origini, sym-pathizând cele ce sunt și reunindu-le într-un centru deopotrivă iradiant și absorbitor, a cărui energie
MARCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288008_a_289337]
-
devreme/ Ca și cum n-a fost tăiată bine/ Și să nu se zbată singur/ Stau să treacă moartea-n el prin mine” (Pasărea tăiată). Poemele, în linia unui expresionism întunecat, au uneori o expresivitate frustă, alteori o simplitate și o ingenuitate ambiguă, de joc de copii. Structura este adesea narativă, dar narațiunea nu este decât veșmântul unei alegorii, al cărei sens rămâne obscur sau poate fi doar unul din semnele neliniștitoare ale absurdului. Al doilea volum, Către Ieronim (1970), marchează evoluția spre
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
funest - devine substanța poeziei. Unele poeme aparțin tot universului rural, dar nota distinctivă o dau poemele cu Ieronim, care se plasează mai degrabă sub semnul unui romantism maudit, eminescian (Strigoii, Gemenii) sau poesc (Lenore). O muzicalitate halucinată, aluzii livrești, jocul ambiguu al persoanelor lirice camuflează angoasa erotic-tanatică într-un ceremonial al rostirii. Exprimarea frustă a emoției este substituită de un ritual verbal straniu, somnolent sau agresiv: „Patul meu, Ieronim, cu stâlpi negri împrejmuit este,/ Din greșeală m-am culcat în el
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]