5,855 matches
-
de San Martín de Valdeiglesias; nici de minunata Împrejurare că localul avea o ușă dosnică dând Într-o poiată mare, și de acolo În altă stradă: procedeu foarte util de fofilare și de evitare a vizitei alguazililor, poterașilor, creditorilor, poeților, amicilor În căutare de bani și a altor soiuri de nepoftiți. În ce-l privește pe Diego Alatriste, masa pe care i-o rezerva Caridad Lebrijana lângă ușă era comodă și Însorită; uneori, stăpâna localului Îi trimetea de la bucătărie o plăcintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe băiatul de treisprezece ani Íñigo Balboa, toate astea Însemnau un spectacol fascinant și o foarte interesantă școală a vieții. V-am mai povestit că atât don Francisco, cât și Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, Dómine Pérez, spițerul Fadrique și ceilalți amici ai căpitanului obișnuiau să frecventeze taverna, antrenându-se În lungi discuții despre politică, teatru, poezie sau femei, fără a neglija urmărirea atentă, documentată, a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
nici de Góngora. Apoi se Îndreptă, cu mersul acela al lui șontorog din cauza picioarelor strâmbe - așa le avea de mic, ceea ce nu-l Împiedica să fie un om sprinten și un spadasin de temut -, spre masă, unde luă loc alături de amici. Acolo Întinse mâna după ulciorul cel mai apropiat. Dă-mi, nu fi avar, A lui Bachus licoare de cleștar Îi zise lui Juan Vicuña. După cum v-am mai spus, acesta era un fost sergent cavalerist, foarte puternic și corpolent, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un aer preocupat. Ori de câte ori vreun comesean de-al lui avea probleme, Dómine Pérez trebuia să se pună chezaș pentru el Înaintea autorității, ca om al Bisericii ce era. Ba Îi mai și absolvea de păcate din când În când pe amicii lui, sub conditione, fără ca ei să i-o fi cerut. Pe șest, zicea căpitanul. Mai puțin alunecos decât majoritatea membrilor ordinului său, Dómine se credea adeseori obligat să aplaneze conflicte. Era un om care trăise și văzuse multe, bun teolog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
amintirea spaimei de pe fața palidă a tânărului care nu dorea câtuși de puțin să se bată cu necunoscutul acela cu mustață țanțoșă, ochi Înghețați deschiși la culoare și aspect amenințător; dar care s-a văzut silit să scoată spada fiindcă amicii lui și doamnele Îl priveau. Fără altă introducere, căpitanul Îi străpunsese gâtul cu o lovitură simplă descriind un cerc Întreg, pe când tinerelul Încă Încerca să se așeze grațios În gardă cu picioarele flexionate și brațul Întins, străduindu-se cu disperare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi, ci răbdător. Cum ți se pare? Álvaro de la Marca Îl privi Întrebător pe Alatriste, care abia dacă zâmbea, amuzat și prudent, ferindu-se să se pronunțe. Bun, recunosc, nu-s Lope, pe legea mea. Și-mi Închipui că și amicul tău, Quevedo, ar strâmba din nas; dar, fiind vorba de versuri de-ale mele, nu-s chiar de lepădat. Dacă o să le vezi circulând pe ici pe colo În fițuici anonime, vei ști de cine sunt... În sfârșit - contele bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pot Închipui. Partea bună a fost că, atâta timp cât au existat speranțe de nuntă, englezii au aplicat un fel de armistițiu În Îndeletnicirea lor de căpetenie: aceea de a ne scoate din minți atacându-ne galioanele din Indii, cu pirații, corsarii, amicii lor olandezi și mama dracului care i-a fătat; așa că la ceva tot a servit povestea aia. Neascultând de povețele contelui de Guadalmedina, căpitanul Alatriste nici n-a fugit din Madrid, nici n-a vrut să se ascundă de nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
publicului s-a revărsat În aplauze și În urale și s-a vorbit de Întâmplarea aceea luni În șir, atât În proză cât și În versuri: Calderón, Hurtado de Mendoza, Alarcón, Vélez de Guevara, Rojas, Saavedra Fajardo, ba chiar și amicul nostru, don Francisco de Quevedo, și toți cei de la Curte capabili să Înmoaie o pană În cerneală au chemat muzele În ajutor ca să imortalizeze aventura și să-l lingușească pe monarh, comparându-l când cu Jupiter aruncând fulgerul, când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fi găurit pielea englezului În noaptea cea de pomină, În pofida scrupulelor lui și a bărbăției și devotamentului dovedite de blestematul de eretic. Dar cine ar fi crezut că lucrurile se vor petrece așa? Oricum, cineva tot l-a mătrășit pe amicul Villiers, ceva mai târziu și În propria-i țară: când un ofițer puritan, pe nume Felton, pare-se la Îndemnul unei anume milady de Winter, l-a lăsat rece căptușindu-l cu mai multe lovituri de pumnal În vintre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
doua zi de dimineață, fiecare la casa lui și Domnul cu ei cu toți. Am zis ceva mai Înainte că don Francisco de Quevedo frecventa cu plăcere treptele de la San Felipe; și În multe din plimbările lui era Însoțit de amici ca Licențiatul Calzas, Juan Vicuña sau căpitanul Alatriste. Simpatia lui față de stăpânul meu asculta, Între altele, și de o rațiune practică: poetul era mereu amestecat În tot felul de dispute, mergând de la gelozii și vorbe grele până la păruieli, cu mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
don Francisco se preumbla de colo-colo cu căpitanul Alatriste. Chestiunea s-a rezolvat În doi timpi și trei mișcări la căderea nopții, În clinchet de oțeluri, În spatele Îngrăditurii călugărilor Recoleți, de o asemenea manieră Încât atât presupusul Încornorat cât și amicul lui, după ce și-au vindecat tăieturile primite imparțial, s-au apucat de citit proză și n-au mai pus mâna pe un sonet În tot restul vieții lor. În dimineața aceea, pe treptele de la San Felipe, tema conversației generale era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de baștină, se uita la noi de parcă s-ar fi Întrebat În ce fel de societate nimerise. — Cu permisiunea domniilor voastre... dădu să spună, timid, ridicându-și degetul arătător mânjit cu vopsea. Dar nimeni nu-l luă În seamă. În pofida recomandării amicului său Fonseca, don Francisco de Quevedo nu uita că tânărul pictor executase, abia sosit la Madrid, un portret al lui Luis de Góngora, și deși n-avea nimic Împotriva flăcăului, Înțelegea să-l facă să-și plătească păcatul cu câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de seamă se pun chezași pentru dumneata, zise În sfârșit. Tânărul Guadalmedina, de exemplu. Sau don Francisco de Quevedo, care atât de ciudat a conjugat ieri diateza activă; deși Quevedo În egală măsură le este de folos și le dăunează amicilor lui, În funcție de succesele și dizgrațiile sale... Favoritul făcu o pauză lungă și semnificativă. De asemenea, pare-se că și nou-numitul duce de Buckingham crede că Îți este dator cu ceva... Marcă o altă pauză, mai lungă decât cea dinainte. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
puțină ordine pe birou. După aceea, scoțând o sticlă de lichior și umplând două pahare, vechiul coleg de școală îl întrebă ce se întâmplase cu el în ultimii cinci ani - adică nu chiar în ultimii cinci ani, se corectă zâmbind amicul, și făcu un gest cu mâna prin aer, ci de vreun an și ceva, de când încetase să mai lucreze la ziarul lui Lumânărescu, unde scria niște articole foarte bune. Bart îi destăinui, fără să intre mult în amănunte, cum ajunsese
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
fapt bine dacă reușise singur să șteargă putina din țară, spre a-și face pierdute urmele prin misteriosul Orient, plin de fundamentaliști puși pe fapte mari și de ură viscerală între seminții în fond înrudite, sau fusese făcut scăpat de către amicii binevoitori cu funcții de răspundere în structurile câtorva ministere. Până la urmă, plictisit și iritat că nu reușea să dea articolului turnura gazetărească perfectă, care ar fi putut să-l mulțumească, Bart aruncă într-un colț al biroului hârtiile trase la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
elevilor și al dascălilor lor, calculatoare plantate cu ghiotura acolo unde încă nu ajunsese invenția lui Edison etc. etc. ... Bănuiala, neacoperită cu probe concludente, zicea tot știrea de presă, era că generosul capitalist băștinaș își împărțise frățește fondurile primite cu amicii săi din acel minister. Asta era știrea. Mai mult nici nu trebuia. Mană cerească pentru un jurnalist de investigație, liber și independent... Dar, ca să-și completeze documentarea preliminară, Bart continuă să citească destul de numeroasele comentarii ivite sârguincios după știrea propriu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
imprimantă știrea de presă și comentariile adiacente și, luând un pix cu roșu, încadră într-un chenar vizibil comentariul incriminator. În acel moment, ușa biroului se deschise și patronul își făcu radios apariția. Se întorcea de la cununia civilă a unor amici de familie. Văzându-l, Bart dădu să bage hârtiile într-un sertar, dar șeful îl opri, curios. Ei, ce-avem noi aici? Iar un accident în lanț pe Autostrada Soarelui? se interesă el, apucând grăbit hârtiile. Bart schiță un zâmbet
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Părinții ei pregăteau de zor o nuntă ca-n povești, cu tot tacâmul, mai bine zis masa de nuntă avea să aibă pe puțin cinci sute de tacâmuri; toată floarea cea vestită a rudelor, prietenilor, colegilor și altor categorii de amici de prin nepieritorul Cartier al Primăverii urma să ia parte la festivitățile matrimoniale. La un moment dat se zvoni că însuși părintele patriei și al marelui partid care guvernase țara după Revoluție avea să fie prezent. Auzind de asta, Camelia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
care o desfășura Bartolomeu Andronic la „Investitorul” și prezența sa la emisiunile televizate nu trecuseră neobservate și îi conturaseră tot mai mult reputația unui bun profesionist și a unui om dotat cu excelente însușiri de formator de opinie, spre satisfacția amicului Doru Ionescu și, nu mai puțin, spre bucuria Cameliei. Pentru patronul „Investitorului” satisfacția era justificată de împrejurarea că tirajul ziarului aproape că se dublase, iar pentru Camelia bucuria era legată de faptul că avea astfel cu ce se lăuda în fața
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
clipe de gândire că nu-i cerea câtuși de puțin să scrie elogios despre primul ministru și despre cabinetul lui... Și eu am crezut așa mai demult, dar nu mai cred, îi mărturisise Bart cu aceeași franchețe. Mă rog, admisese amicul Doru ridicând din umeri, fiecare cu părerile lui! și-l lăsase singur în birou, să se ocupe de treburile redacționale presante. Aparițiile repetate în emisiunile Cameliei, unde se adunau mulți dintre veteranii mass mediei naționale, de la atoateștiutorul Nelu Coroiu, care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
plece, s-a uitat în coșul de hârtii, scuturându-l ușor... A răsturnat câteva foi de caiet făcute ghemotoc, acoperite, pe ambele fețe, c-un scris ascuțit și inegal. Le-a întins cu palma. — O scrisoare, cred... Probabil către un amic. — Putem să ne uităm și noi? a îndrăznit unul dintre foștii colegi ai lui G. Poate tocmai unuia dintre noi îi era adresată. Sergentul s-a codit nițel, apoi - din motive profesionale, probabil - a zis: — Am să v-o citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
are opțiuni, este în puterea mea: mă dovedesc destul de tiranic, dar sunt, îmi place să cred, un tiran luminat: îi ofer un cadru ambiant rezonabil. Așadar, Erika nu arată grozav, dar nici prea rău. O bătrână doamnă, vârsta se vede. Amicii - unii doar - zâmbesc, au companii moderne, sunt mai tineri. Totdeauna o găsesc acasă. Mă așteaptă fără să se manifeste: nimeni nu știe să-și ascundă mai bine sentimentele. Nici nu are, este perfectă. Statornicia ei îmi este suficientă. Uneori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
îl locuiește pe craiul cu operă sortită, de la bun început, focului. Și totuși, n-ar însemna aceasta să-l divizăm prea mult pe și-așa ciclotimicul Pașadia, atâta vreme cât, printr-o atentă adnotare a scrisorilor lui Mateiu, Barbu Cioculescu vede în amicul Montesquieu o parte a prototipului celui din urmă dintre Măgureni? De la același Bogdan-Pitești și de la metresa lui polonă, A.K., pornește secvența următoare a Investigațiilor lui Ion Vianu, în care, decriptând convenabil trei surse, cu instrumente fin psihanalitice, eseistul vede
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
armamentul. Ori, n-am văzut nicăieri chestia asta. Deci Armata n-a tras efectiv niciodată în oameni. Bine, or fi fost și excepții acum, că n-am fost eu peste tot. Dar Armata, ca chestie generală n-a tras. Erau amicii ăștia de la regiment și ne întâlneam și spuneau: 'Bă, dacă ne scoate, pe noi, pe voi, nimeni nu trage! Înghițim cartușele. Nu tragem. La revedere'. Deci opinia era clară în Armată în perioada aia”. Securitatea trăgea cu pistoale ascunse în
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
schimbe modul de a fi nici chiar având un motiv atât de îndreptățit și preferă să rămână ușor de recunoscut în ochii lor. Ovidiu Cotruș înțelege, însă, atitudinea lui Pirgu ca pe un mod de apărare: "Spectacolul de bufonerie oferit amicilor săi îl face să uite faptul că există moarte, că într-o zi va fi așezat în coșciug, și Ťun altulť va lua cuvântul, luându-și rămas bun de la cel răposat. Jucând pe mormântul tatălui său, el are sentimentul că
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]