39,601 matches
-
sau zona crepusculară dintre permis și interzis, dintre legitim și excentric, dintre normal și bizar. Și această lecție mi-a rămas de atunci permanent în minte. Cînd am descoperit dragostea, nu mai eram un ageamiu." Amos Oz. Osemintele tatălui Chipuri, amintiri, relatări cvasi-autobiografice, culturi diferite, același tip de emoție. Traducerea lui Alice Georgescu din Urvashi Butalia ne introduce tot în imaginea pregnantă a tatălui, a unui alt tip de inițiere, de ritual, de strădanii de a depăși prejudecăți - fata care participă
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11619_a_12944]
-
eseu despre superficialitatea lui Apollinaire. Superficialitate fecunda, necesară chiar unui animator. Iar Apollinaire este un animator de geniu și, în cadrul literaturii franceze, Animatorul prin excelență. E greu de trăit lângă flacăra lui Mallarmé sau Rimbaud; dar căldură trebuie transmisă... * în amintirea criticului, azi, duminică, în a doua jumătate a lui aprilie, - luna în care s-a și născut - încerc să traduc, cu bietul meu meșteșug poetic, deprins în îndepărtată adolescență și anevoie păstrat până în prezentul încărcat de ani, - Le chat, (Pisică
Apollinaire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11653_a_12978]
-
în cercuri concentrice de prezent devenit trecut, și cu un sentiment dominant de mare, copleșitoare nostalgie. E surprinzător că o poezie scrisă pînă la 33 de ani poate conține și sintetiza atîta tristețe matură, punînd experiențe, totuși, recente, sub semnul amintirii și al lacrimii. Abia ieșit din Facultate, profesorul stagiar A.M. suspină după vremea studenției; și abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
abia scăpat de teribila navetă profesională, pare să o regrete liric. Într-o generație ce se definește prin ironie și spirit ludic, Alexandru Mușina se dovedește, dacă îi crăpăm pojghița de sarcasm verbal, un mare sentimental; un autor dominat de amintiri și copleșit, cu toată mobilitatea sa intelectuală, de afecte. Două exemple, în registre diferite, dar într-o aceeași diagramă a unei tristeți... iremediabile: "Și noi am călătorit cu Budila-Express,/ Și noi am văzut fețele stoarse, ca niște cîrpe ajunse/ La
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
în această cheie. Cât despre cealaltă latură a autorului Jurnalului de Călătorie al unui Filosof, cea pitoresc-temperamentală, ea a constituit de asemeni subiectul multor legende și colportaje mai mult sau mai puțin binevoitoare, din care o succintă mostră o oferă amintirile lui Nicolaus Sombart, apărute și în traducere românească. Diplomatului și istoricului elvețian Carl J. Burckhardt (1891-1974), autorul monumentalului studiu monografic despre Richelieu, i se datorează consemnarea, extrem de prețioasă prin realism și obiectivitate, a câtorva întâlniri semnificative cu Hermann Keyserling, pe
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
Intra la câte un pacient, iar eu, un puști la vremea aceea, îl așteptam în tovărășia birjarului, domnul Bobuleț. Vorbeam despre cai și despre cât de bine trebuie hrăniți, despre mânji, despre prețurile de pe piață... nu mă îndoiesc că din amintirile astea mi-a venit cheful brusc de a face în seara aceea o plimbare cu trăsura. O plimbare prin pădurea cufundată în noapte, vegheată doar de luna învăluită în nori... Până la urmă, ne-am urcat trei inși; cu pas domol
Noaptea din Dumbravă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/11658_a_12983]
-
fenomenului literar i se pot atribui unele aprecieri - cum să zicem? - lejere, prea lejere: "D. R. Popescu - poate cel mai apropiat scriitor - prin destin, de Liviu Rebreanu". Ca și: "Mircea Micu e cel mai indicat să scrie o carte de amintiri despre Casa Scriitorilor". Mai mult decît naturala discuție în jurul compromisurilor indenegabile, săvîrșite, din păcate, de unii dintre marii creatori ai răstimpului interbelic (care, în pofida lor, să spunem răspicat, rămîn stîlpi de susținere ai literaturii noastre --nimeni n-a cerut "demolarea
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
act, o plachetă de versuri, o simfonie sau o manea, o pictură (sau măcar rama ei), o statuetă de ghips, făcută cu mîinile dv., fie și după ieșirea la pensie. Doar ați Ťcondusť cultura și arta în țara românească. Nu amintiri aproximative, scrise cu fundul în două luntre - speriat, poate, că pe cealaltă lume veți da nas în nas cu Arghezi, dar și cu Beniuc; cu Stancu, dar și cu Chișinevschi; cu regii României, dar și cu tătucu' Stalin. Sîntem la
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
ce luaseră celelalte, pătînd așa, din interior, imaginea unei "instituții". Și peste toate, lipsa de răbdare a unor oameni care, se vede, nu fac nimic și nici nu au perspective să facă, prea curînd, ceva. Sînt prizonierii unei singurătăți cu amintiri. Fiecare are obsesii, devenite mai mult niște inofensive dada, de la plaja pe terasa unui blockhaus de garsoniere la creșterea porumbeilor călători. Și fiecare încearcă să comunice, să-și spună un punct de vedere, chiar dacă nimeni dintre ceilalți n-are nevoie
Arta fugii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11647_a_12972]
-
adolescență mai departe, dar de o pendulare nici măcar nehotărâtă între două vârste, între chestiuni care fie nu s-au lămurit pe de-a-ntregul, fie abia acum încep să neliniștească. Două cărți vin imediat ca referință: Exuviile Simonei Popescu și Din amintirile unui Chelbasan de Ana-Maria Sandu. Deși formulele literare sunt diferite, poezia Iuliei Balcanaș le seamănă ca preocupare pentru tipul de sensibilitate al fetiței față cu lumea și cu propriile temeri, percepții și instincte. Poeme lucrate în detaliu, cu o țesătură
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
amestecate, insuficiente, ezitante ale tinerei poete căreia îi place să scrie despre toate, amestecând poeme biografiste cu altele expresioniste, onirice sau de-a dreptul suprarealiste (vezi Cerșetorul de duminică și poemul secvențial cu Alice), fie te lași purtat de fantasmele, amintirile, senzațiile copilăriei și de angoasele prezentului încercând să înțelegi neliniștile fetei-femeii în fața colii de scris "în care locuim cu toții". Poate părea excesivă, încărcată cu tropi lucrați în sine și uneori mai puțin în sensul poemului, dar poezia Iuliei Balcanaș nu
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
o obsesie pe care o alung și revine. Ca un bumerang. Corul, cu urme de toalete elegante topite în fel de fel de petice, mica orchestră evreiască - un acordeon, o vioară, un contrabas. Pleacă și vin, flux și reflux al amintirilor, al vinovățiilor. Îl urmăresc pe bătrînul acordeonist și întrezăresc cumva și versiunea lui asupra Holocaustului. Acordeonul se strînge. Viața este ca un pod îngust. Nu-ți fie frică să treci peste el" , spune unul din cîntecele interpretate în ivrit. "Mi-
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
însăși, cu trădările crunte, cu spaimele, cu un traseu istovitor prin repetițiile angoasante. Mereu de la capăt. Ca Sisif. Interviul este o formă de agresiune, de rememorare forțată, indusă, care se produce pe alte drumuri decît pe cele care circulă propriile amintiri. Interviul aici este o dislocare din sine. Monocordă, astfel este și interpretarea lui Marian Râlea din acest plan, albă. Toată relația asta este un fel de hărțuială rece, pragmatică, care naște, în pusee, întoarcerea lui Primo Levi către Infernul său
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
pe care istoriile literare pot miza, cum poate paria și istoria vieții private, dacă genul o să se mai poarte, din timpul întunecatului deceniu...De fapt, în fiecare crochiu, făcut cu rigoarea pe care le-o datorezi, îndeobște, cunoscuților, se amestecă amintiri de tinerețe și "încrucișări" de parcurs, judecăți regăsite, revizuite, confirmate, avînd, fiecare, farmecul micilor evenimente trăite "cu alții-n vileag/ tangent și-n zig-zag". Cartea lui Dumitru Chioaru e, în fond, o frumoasă poveste despre prieteniile literare, pe care fiece
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
față de eliptismele pe care le practica regizorul prin anii '90. Teza din spatele acestui lungmetraj nu e însă una nouă: Godard e critic la adresa mediului în care se manifestă: producția cinematografică. Are multe să îi reproșeze, de la secularizarea imaginii, la falsificarea amintirilor, până la statutul de simulacru á la Baudrillard. Oricum, până la urmă, era tot un film care merita să fie "deschidere de festival".
European și nu chiar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11681_a_13006]
-
în revistă toate scenariile posibile: "Dacă-mi era sorocit de soartă a muri în duel, destinul nu-l puteam ocoli, prin urmare se vede că-mi sosise veleatul și, ca atare, murind ucis în duel, în regiment rămînea despre mine amintirea unui erou, dacă nu a unui nebun. Întîmplător... dacă scap, eram egalul lui Mayendorf, iar dacă s-ar brodi ca să-l rănesc, sau să cadă el victima glontelui meu, îi luam locul, ș-atunci puteam să mă impun tuturor celor
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
cărții lui Vladimir Tismăneanu este acela că ea completează informația oficială, rezultată din consultarea unei foarte extinse bibliografii, cu date provenite din conversații ale autorului cu participanți la diverse evenimente pe care i-a cunoscut din familie și chiar cu amintiri ale unor discuții purtate cu părinții săi, cu oaspeți de seamă ai acestora sau cu vlăstarele unor lideri comuniști ai timpului, alături de care a copilărit în cartierul nomenclaturii. De aceea istoria sa are, pe alocuri, un caracter mai puțin convențional
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
mulți ani lumea intelectuală românească. Dacă în capitolul dedicat începuturilor mișcării socialiste în România sursele sunt pur livrești, iar stilul este cel al unui studiu clasic de istorie, pe măsură ce înaintăm în timp, situația se schimbă. Sursele bibliografice sînt dublate de amintiri, reflecții, relatări ale participanților la evenimente făcute autorului sau publicate sub formă de interviuri. Chiar dacă istoria curge ca o poveste, Vladimir Tismăneanu este întotdeauna lucid, vigilent, iar întrebările pe care și le pune sunt de cel mai mare interes pentru
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
cum ar simplifica cineva, un divorț în pragul bătrâneții. Ani la rând, m-am silit să-mi păstrez acea sumbră satisfacție, deși mă lipsisem de multe semne mnemotehnice cu acea ocazie. Fără sprijinul unor asemenea modeste cârje scrise (jurnale, agende), amintirile noastre pot fi, în ansamblu, demne de considerație, dar ele revin confuze, cu tente de idealizare, cronologic aproximative... În 1973, din Perugia unde petreceam, ca italienist, a doua bursă universitară de o lună (prima avusese loc cu un an înainte
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
del Corso sau vreun alt mare bulevard. Gazda mi-a citit și ea din poemele sale ; eram ca doi tineri literați încrezători în viitor și în ei înșiși - el, născut în 1909, eu - în 1939. Când pun pe hârtie aceste amintiri, am doi ani mai mult decât Gatto, pe atunci... Lunga noastră discuție-lectură s-a terminat cu sosirea iubitei sale, o doamnă foarte arătoasă, de o aristocratică prestanță, care ne-a dus la o trattoria din apropiere. Mario Luzi, nu avea
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
L'Approdo letterario ; firește, într-o selecție de vreo zece pagini de versuri precedate de nota Dvstră. Prietenul Righi muncește mult și aceasta e cauza că nu păstrează relația cu Dvstră ; dar nu există îndoială că vă păstrează o excelentă amintire ; pe care eu i-o voi împrospăta de îndată ce voi avea certitudinea de a vă publica versurile. Florența continuă să fie cea pe care ați văzut-o, în pofida crizei de guvern. Cele mai bune urări și spor la muncă de la al
Prieteni în Florența by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11684_a_13009]
-
Mihai Zamfir Titus Popovici ar fi împlinit 75 de ani. De la moartea lui au trecut însă mai bine de zece ani, iar praful s-a așternut peste amintirea scriitorului cu o viteză îngrozitoare. Din ce cauză? Talentul se poate distruge, adică autodistruge, în variate feluri, unul mai ciudat decît altul. O știm dintotdeauna, această realitate a fost codificată de Baudelaire, dar, din păcate, secolul XX a adăugat noi
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
valoare a tehnicilor narative. Ca orice autor hiper-lucid, Constantin Stan pune sub lupă toate nervurile textului, analizează chiar modul în care crește narațiunea cu instrumente care aparțin, mai degrabă unui critic semiotician decît unui prozator: "iar eu, încercînd să ordonez amintirile, poate chiar suprapun cele trei momente și acreditez un sens care nu este al întîmplărilor din chiar copilăria ta, ci acela pe care-l acreditezi povestirii despre copilăria ta, cu ajutorul unor cuvinte (ce-și găsesc locul în propoziții, propozițiile, după cum
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
fraze, frazele, după cum ne învață gramatologii literari, în construcții ample ce au înlănțuiri logice plăcute, convingătoare pentru cel care le parcurge)." (p. 9) La nivelul narațiunii, pensiunea doamnei Gerda joacă rolul unui fel de turn de control care dirijează zborul amintirilor naratorului din diverse momente ale existenței sale. Firește, un astfel de loc de întîlnire a oamenilor și a poveștilor de tot felul are, a priori, potențial epic. Fapt, recunoscut cu ironie postmodernă de autor: "Pensiunea este așadar foarte puțin epică
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
lumea avidă de schimbări din afară) către ora prînzului, cînd ușa se auzea scîrțîind (...) și un prim client intra cu timiditatea celui care știa că a venit prea dvreme" (pp. 34-35). Dar ea nu este decît locul de întîlnire al amintirilor naratorului, martorul mut și pretextul rememorării fragmentare a evoluției sale din primii ani ai copilăriei pînă la vîrsta deplinei maturități. Personajele și amintirile se amestecă, oameni care au reprezentat la un moment dat centrul existenței naratorului părăsesc, pe nesimțite, cadrul
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]