1,125 matches
-
putea păstra În nici un vas e, negreșit, o recunoaștere plină de tristețe. N-are rost să ne amăgim că În felul acesta vom lăsa loc viitorului să Înflorească iar bucuria va găsi cuibul gol. Ulise a Înțeles, se pare, că amnezia nu este numai o boală a trecutului, ci și a viitorului. Ea ne golește nu numai de trecut, de amintiri, cum credem În mod obișnuit, ci În egală măsură și de viitor, uitînd ce-am sperat. Ah, iluzia că fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
rănile lui Oedip sîngerează În noi sau deloc. Contrar aparențelor, a nu uita Înseamnă a contesta moartea. Probabil, nu Întîmplător apele Lethei separă la greci Infernul pe partea Vieții, așa cum Styxul Îl separă pe partea Morții. Un Sisif lovit de amnezie nu mai așteaptă nimic de la muntele său. El Își Împinge stînca fără să mai spere nimic pentru că nu-și mai amintește nimic. O apatie de acest gen trebuie că era Întipărită pe fețele puținilor locuitori care, În perioada de disoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
impune la Prometeu este disprețul său față de zei. Așa cum la arbuștii prăfoși de pe dîmbul din spatele casei impune faptul că nu iau culoarea pietrei. Pedepsit de zei, „pentru că a iubit prea mult oamenii”, cum zice Eschil, titanul trebuia să știe că amnezia are aspectul stîncii; și că măreția lui stă În curajul de a-și Înfrunta, cu același orgoliu cu care a furat focul, greața dureroasă pe care o simte În timp ce vulturul Îi sfîșie carnea. Să nu ne lăsăm derutați de reprezentările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lasă să plece nestingheriți... Apoi, dintr-odată, amintirile. Anteu renaște odată cu memoria. Zeii dorm În stînci, În nisipul și apa mării. Trîntindu-se la pămînt, În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să mă Întorc, să ating trupul mamei mele Geea și mă simt Întărit și-mi recapăt Încrederea În puterile mele. Nimeni nu mă va birui cîtă vreme nu mă va face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
bietului Marcu Vancea. , dar sigiliul înfrângerii îl purtau deja cu toții, poate, nu doar fantoma celui abia plecat dintre ei... Văduva mamă soacră nu izbutea să-i regăsească vocea și vorbele, pierdută în apatia serii sângerii, ca într-o mult așteptată amnezie. Doar mirele se dovedea activ în exces... dirijând bucătăreasa, aranjând scaunul soției, mângâind mâna mamei, zâmbind surorii și fratelui, grijuliu să umple tăcerea cu vorbe și gesturi, perorând voios și competent despre viitorul său serviciu la reputatul industriaș neamț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
operații la creier, acum 9 ani? Chirurgul ăla faimos și sâsâit atinsese nervul de la care i s-a tras nenorocirea. Euforie! Euforie, cu tendință spre calambur, așa numeau boala tâmpiții ăia de doctori și chiar asta era. Continuă veselie, totală amnezie. Un circuit special, destul să-l atingă bisturiul că începem să fim în paradis, ca omul viitorului... Cutreiera toată ziua străzile, vorbea cu toată lumea, intra oriunde, cinematografe, magazine, stații de pompieri, băi publice, frizerii, oriunde. Cunoscut de toți, o vedetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Popa!), În care abia la final am aflat că un rol important fusese jucat, În seara premierei, de către sufleur! Mai e cunoscut faptul că unii actori nu intră-n scenă dacă nu văd În colțul ei, persoana destinată să acopere amneziile interpreților. Și iarăși se știe că atunci cînd sufleurul uită textul pe undeva, ori acesta dispare, intră-n scenă cu un alt text, doar spre a nu panica histrionii. Eram, de mult, pe cînd se filma serialul tv Mușatinii, În
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Spre deliciul meu, Davey vine după mine. Se sprijină cu cotul de peretele despărțitor dintre living și bucătărie; acesta e atât de scund încât îi simt răsuflarea în ceafă în timp ce desfac o sticlă și-mi torn o doză sănătoasă de amnezie. —Bine, hai să încercăm și altfel, spune. Mă gândesc că cei de la AA te-ar putea ajuta. Cred că formele de dependență sunt diverse, dar simptomele sunt aceleași pentru toți. Vrei să vii cu mine mâine? Îl privesc mirată. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
al meu însumi, pentru că mă vâram în pielea tuturor și jucam fără a ști unde ajung. Am simțit o palmă pe ceafă. Nu era nimeni. Mihai îmi spunea, după secole de la această întâmplare, că umblam fără țintă, sufeream de o amnezie ciudată, nu știam cine sunt, orașul mi se părea străin, părinții-profesorii-colegii îmi erau cunoscuți, dar străini, nu realizam ce mai căutam eu printre ei, cine m-a adus acolo și de cât timp. Orbisem temporar. Nu mai vedeam pe Any
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
n-am fost un crai, Azi multe fete îmi cedează! (Desigur, locul în tramvai). Cuplu asimetric Bunic i-ar putea fi, deși Perechea lor are un rost: Ea-i floarea celei ce va fi, El umbra celui ce a fost... Amnezie Că uit i-un lucru stabilit, Dar și motivul l-am uitat: Pentru că sunt îndrăgostit Sau mai degrabă...sclerozat? După nuntă Primește mirele în dar Și evidența c-a fost fată: Cerșaful alb curat-murdar, Mireasa cea murdar... curată! Erată Frumoaselor
NICOLAE PEIU by NICOLAE PEIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83943_a_85268]
-
și obiecte inutile, a venit rândul bibliotecii, cu rafturi curbate de încărcătură pe trei rânduri. Scoțând din spate volumele de teorie literară, pentru a le dărui unei doctorande, am găsit în Mimesis-ul prăfuit un carnet din septembrie-decembrie 1982, scăpat prin amnezie de autodafé. După un sfert de veac, am găsit în paginile alea și amănunte cotidiene care ar putea avea oarece relevanță (?). Femeia care le notează are 36 de ani și locuiește împreună cu părinții vârstnici, soțul și băiatul Tomi, proaspăt școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mai aduci aminte? - Ce? Care momente? Nu... - Dar mai știi momentul când te-am suit în pat? Pe ăsta cu siguranță că ți-l amintești! - Șerban, oprește-te. Tu vrei să spui, de fapt, că eu am pierderi de memorie, amnezie adică?! Șerban tăcu. Deși el conștientizase lucrul acesta teribil încă din primele clipe, simțea că efectiv nu i în stare să-i vestească asta și Victoriei. Tot astfel, el încerca să-și păstreze mama liniștită. - Doamne ferește! Șerban, nu îmi aduc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prea repede la Penelopa pe care o lasă să-și țeasă pânza și să-și verifice fidelitatea. Nu întîmplător orbirea lui Polifem are loc spre începutul călătoriei. Planta aducătoare de uitare, oferită de lotofagi, nu i-a convenit hoinarului deoarece amnezia i-ar fi luat orice bucurie a întîrzierii. Mânia zeului mării reprezenta o soluție mai bună, îi asigura un lung șir de aventuri palpitante. Cu magiciana Circe are timp să capete un nou fiu, iar după ce stă de vorbă cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cum pentru aceasta trebuia să uite toate evenimentele conexe ale existenței sale, le uită și pe acestea de asemenea. Din copilărie era destinat preoției. Toate astea trebuiau să dispară, în așa fel încât amintirea crimei să fie alungată pe vecie. Amnezia era ușoară pentru un sistem nervos omenesc. Sub hipnoză se poate produce cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu o ușurință aproape alarmantă. Dar hipnoza nu este necesară. Întâlnești un individ care-ți displace și, foarte repede, nu-ți vei mai putea aminti numele său. Ți se întâmplă ceva neplăcut, vei uita întâmplarea ca pe un vis urât. Amnezia este cea mai bună metodă pentru a scăpa de realitate. Dar are forme diverse și una dintre ele, cel puțin, este devastatoare. Nu poți uita amintirile și experiența unei vieți întregi rămânând adult. Și Secoh trebuia să uite toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
capătul magazinului pornografic, camera distrusă din Carraway... — De ce? am întrebat eu. De ce a făcut-o? Unde e motivația? La telefon spunea tot timpul că eu l-am distrus. Cum aș fi putut s-o fac. Mi-am amintit. Chiar în ciuda amneziilor și a tuturor celorlalte Mi-am amintit. Martin a rămas pe gânduri. Am simțit căldura simpatiei pentru tipul ăsta în clipa când mi-a spus: — Cred că a fost doar un pretext. Nu i-ai făcut niciodată nimic. — Zău. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu mai are nimic sfânt, Nici în Împărăția Cerului, nici pe Pământ. Sărbători Când sărăcia, ca o molimă, se-ntinde Și pe tot mai mulți români cuprinde, Apropierea Sărbătorilor nu e motiv de bucurie, Pentru că aduc noi griji și insomnie. Amnezie Iarna, care de mult ne-a invadat, Cu delicatese hibernale ne-a tratat. Trecerea timpului o lasă rece... Își face de cap și... uită să mai plece. De mult Când familia mi-o întemeiam Și cu lipsurile din greu luptam
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
a rupt neg destinul dar tot mă caut în rămășitele de cafea să te pierzi e mai ușor de la un timp respir o bătrânețe străină și dau înapoi copilăria când trec de colțul neîntoarcerii singurătatea iarăși mă trage la fund amnezia e ceva bun neg boala dar înghit pastile și aer e primul simptom care mă face să mă arunc de pe margini nu-mi schimb calul nici pe o jumătate de împărăție legați-mi ochii dacă cumva vi se pare că
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care o depui în slujba comerțului nostru de stat și cooperatist, salvând avutul poporului de furt și de risipă... Să ne trăiești, tovarășe Dumitrescu!... sfârși activistul, lovit din nou de amnezie, și săltându-se încă o dată peste masă îi scutură îndelung mâna lui Stelian, care îi atrase cu glas scăzut atenția că Teodorescu era, totuși, numele său. Ei, ce mai contează! dădu Ilici Vasile distrat din mână și înșfăcă repede de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că l-am auzit plîngînd ore În șir. Arthus Îmi interzicea să mă duc să-l Împac. Nu-i dădeam mereu ascultare. Bietul copil, nu e de mirare că a fost complet perturbat, avea coșmare, crize de somnambulism, crize de amnezie... Ce puteam eu face? Mă Îmbolnăvește doar cînd mă gîndesc din nou la toate astea. Se ridică și strînse ceștile, arătînd limpede că discuția durase destul. Fersen Îi mulțumi și Își luă rămas-bun. - Aș vrea să-i spun două vorbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se trase brusc Înapoi și se uită la ea Încrețindu-și fruntea. - Tu cine ești? Cine ești? Marie rămase uluită, apoi se Întoarse spre medic cu stupefacție. Acesta spuse că nu avusese cînd să le precizeze că Pierric suferea de amnezie, sechele probabile ale șocului. Fenomenul era reversibil, amintirile lui existau, colegul lui psihiatru practicase deja o scurtă ședință de hipnoză asupra lui, hipnoză care atestase acest lucru, dar Pierric nu izbutea să se conecteze la amintiri În mod conștient. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ca atunci, cu Gwen? Lovit, apoi amnezic de două ori la rînd e cam mult, nu crezi? susură Lucas Înainte ca Marie să preia ștafeta. - Mama mi-a povestit că atunci cînd erai copil aveai crize de somnambulism și de amnezie, ai putut ucide Într-o stare anormală, iar acum nu-ți mai amintești... - Nu e cu putință, nu e cu putință! Am impresia că-mi pierd mințile. - Nu te sfătuiesc să susții că ești nebun, Îl Întrerupse Marie, spitalul psihiatric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci încolo. Desigur, nu mai era nevoie să-l strige, dar nu-l putea detașa de fostul său nume, ori de câte ori se gândea la el. Și totuși, toată lumea îl numea dintr-o dată altfel, ca și cum ar fi fost cu toții cuprinși de o amnezie solemnă, în care numele lui de viu nu mai putea fi rostit. A dat pagina și a văzut poza străbunicului din ziua înmormântării. Zâmbea împăciuitor cu ochii închiși, relaxat, destins, învelit într-un lințoliu alb, strălucitor. Capul i se odihnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de unde Te-aș face fericită-n ziua ta. S-au împlinit fără să vrem destine Cu vise ce-n minciună ar posta, Aș vrea să mă topesc în sân la tine Să mi fii pe veci cadou de ziua ta. Amnezie Nu știu să-mi amintesc decât că doare, De parcă am ucis cândva o floare Ce mă ruga plângând, șoptind cuminte Să nu o rup, dar eu, gândeam fierbinte. Nu știu să-mi amintesc de-am scris vreodată Dar parcă am
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
plângând, șoptind cuminte Să nu o rup, dar eu, gândeam fierbinte. Nu știu să-mi amintesc de-am scris vreodată Dar parcă am iubit cândva o fată, Nu știu acum când scriu o poezie Eu cine sunt, ce-i aia amnezie? Nu știu de-am mai trăit în lumea asta De unde am venit de-mi trag năpasta, Poate că-n vene-mi curg doar jurăminte Ce le-am călcat pierzându-le în minte. Nu știu de unde-am rănile din suflet Suspine
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]