964 matches
-
fluviului: chiar și un fel de arcă ce pare a se odihni pe fundul apei încă din Antichitate. Din pricina nivelului scăzut al Dunării, nu mai trec camioanele, de aceea viața cea grozavă din orășel este pusă pe butuci și totul amorțește și atmosfera este de sfârșit de lume și aerul e de nerespirat, ce mai, în trei cuvinte - e de netrăit. De aceea cei trei vagabonzi vor s-o tundă din locul ăsta blestemat. Cheful cu șoferul francez sau turc sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Che s-a dezrădăcinat puțin și În prezența bătrînei astmatice din Chile. Și, În curînd, Încă o săgeată i se va Înfige În inimă, cînd se Împrietenește cu doi chilieni căsătoriți, muncitori comuniști care fuseseră hărțuiți În Baquedano. „Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă.“ Ca niște buni urmași ai lui San Martín, cei doi călători și-au Împărțit păturile cu ei. „A fost unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
alături cu un devotament exemplar, despre copiii lăsați În grija unui vecin binevoitor, despre călătoria lui zadarnică În căutare de lucru și despre tovarășii săi, dispăruți În chip misterios, despre care se spunea că sînt pe fundul mării. Cei doi, amorțiți de frig, strîngîndu-se În brațe noaptea, În deșert, erau o imagine vie a proletariatului din lumea Întreagă. Nu aveau nici măcar o amărîtă de pătură cu care să se acopere, așa că le-am dat una de-a noastră, iar eu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că nu e decît 12.30. O estimare cît de optimistă tot ne dădea cel puțin Încă cinci ore de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
incontestabil este că aici am găsit cea mai pură exprimare a celei mai puternice rase indigene din cele două Americi - neatinsă de o civilizație cuceritoare și plină de comori imense și evocatoare, păstrate Între pereții ei. PÎnă și zidurile au amorțit, plictisite de moarte de lipsa de viață dinăuntrul lor. Peisajul spectaculos ce Înconjoară fortăreața oferă un decor special, Îndemnîndu-i pe visători să rătăcească, de dragul lui, printre ruine; turiștii nord-americani, constrînși de felul lor practic de a privi lumea, sînt tentați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Criza mea de astm s-a Înrăutățit, cu toate că Îmi urmam dieta cu strictețe. Un alint care nu Însemna nimic, venit din partea acelei femei ușoare care s-a arătat Înțelegătoare cu starea mea fizică demnă de milă, mi-a răscolit amintirile amorțite din viața de dinainte de aceste aventuri. În acea noapte În care nu am putut să Închid un ochi din cauza țînțarilor m-am gîndit la Chichina, un vis Îndepărtat și neclar În acest moment, deși sfîrșitul lui, neobișnuit pentru o astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
povești, ci realitățile cele mai reale. Când te voi vedea, îți voi citi și scrisoarea lui Dinu - geamănă cu a ta, sosită în aceeași seară de Crăciun. Îți transcriu acum doar câteva crâmpeie: „Simt dintr-odată în mine un sens amorțit de mult, sensul de acțiune în echipă... Nu poate fi vorba decât de echipă pe bază de atitudine comună... mi se pare că trebuie să ne gândim și la ea.“ Oricât aș fi de lovit cu capul de pragul de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
celor de-acasă despre mare, nespunându-le însă nimic despre înec - am păstrat în secret foamea de carne a mării, la fel cum am trecut sub tăcere și foamea de carne a câmpurilor. Mi se părea că, dacă tac, frica amorțește în mine. Iar dacă vorbesc, se trezește din nou. și când am scris despre asta, am schimbat locul, închipuindu-mi niște lacuri glaciare undeva în munți, fiindcă sunt atât de sus, iar cerul e și mai aproape acolo. La zece
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ai, mă handicapatule, mergi de-a bușilea? Te-nveți să mergi? Mișcă dracului, stârpitură, că te zbor acuma! Mi-era teamă. Mi-era groază. Mă grăbeam cât puteam, de frică să nu mă lovească iar în zona coccisului care îmi amorțise de tot. Am ajuns în dreptul ușii, la prag. În partea aceea a clădirii fundația avea aproximativ douăzeci de centimetri înălțime peste care era fixată ușa cu respectivul prag de lemn, care te introducea în coridorul despre care am vorbit. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căscată, completamente fâstâcit și pierdut. Obosiți și flămânzi, marcați până-n străfundurile ființei noastre de modul barbar în care eram tratați de celebrul detectiv-psiholog, aspirant la Premiul Nobel, niște furnicături pe post de emisari îmi comunicau faptul că piciorul stâng a amorțit și că solicită de urgență sprijinul fratelui său. Cum acesta fusese deja grav avariat, și neputându-i veni în ajutor, stângul a capitulat și iată-mă prăvălit la dușumea, așteptând cu inima strânsă iminenta scurtare a părții superioare a corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
la infinit, rezervele stomacale. "Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi" (David, 22:1) Ba da. Ne lipseau încă două picioare, lână, coadă, coarne și uger. În rest... După ce mestecam boabele alea tari până ne dureau și ne amorțeau și dinții, și fălcile, încât zăpăceam de oboseală inclusiv pe marele sternocleidomastoidian, înghițeam, în sfârșit, compoziția rezultată care era de fapt un fel de terci semicrud alcătuit din făină de porumb cu tot cu tărâțe. O anumită undă gustativă o imprima acestuia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
grade. Asta am văzut cînd am ajuns acasă și mi-am luat-o. Pînă acasă, în autocar, avusesem niște frisoane groaznice, care se lăsaseră cu o criză de spasmo filie de toată frumusețea, prima din viață : mai întîi mi-au amorțit degetele, am făcut ceea ce în lim baj medical se numește „mînă de mamoș“, apoi brațele cu totul și, în cele din urmă, picioarele. Nu știam despre ce era vorba și m-am speriat foarte tare. Ioana mi-a oferit o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
duminici am expus din nou alături de artiști din parc având ocazia să discut diferite lucruri legate de artă. Timpul a trecut destul de repede, iarna se pregătea de ducă, lăsându-i loc primăverii să se instaleze, încălzindu-ne trupurile ce fuseseră amorțite de frigul ce trecuse. Îmi pregătisem trei lucrări dintre care una era nouă, icoana „Sfântul Ilie”, pe care o realizasem pe parcursul lunii februarie, prezentându-mă astfel la ședința asociației. Trebuie să recunosc că aveam emoții destul de mari, fiind ceva nou
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fi plăcut să o cumpăr.” , schițând un gest de regret. Am zâmbit ușor, privind-o, spunându-mi în sinea mea, că nu e sănătoasă, ce crede ea că o dădeam cu câțiva lei, ridicându-mă în același timp că îmi amorțiseră picioarele. Apropiindu-mă de o colegă de breaslă ce expunea în dreapta mea, îi povestesc pe scurt mica întâmplare cu cumpărătorul ce dorea să-mi ia lucrarea. Colega mea pe care o cunoșteam doar de câteva ceasuri, fiind în apropierea mea
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
7½; la 8 fără un sfert masa, și apoi așteptarea pachetului plin cu... decepții. Și acum, noi două, numai noi două. Când vor termina cu șoptitul alături în sufragerie, cu boncănitul în bucătărie, cu intrările în bae și [...], când vor amorți toate zgomotele casei, eu voi privi nostalgic, cu lacrimi, odaia ta, în care intru pios; după ce-ți voi scrie mă voi prăbuși în somn, care uneori e adânc și fără deșteptări, alteori frânturat (sic) și fantastic; eu niciodată nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
gânduri În gura unui imaginar prieten englez : „Crezi că putem lăsa liberi și nepedepsiți pe cei care distrug cu băuturi otrăvitoare, zi cu zi și oră cu oră, puterea și sănătatea unui bun și folositor muncitor, Îi tâmpesc mintea, Îi amorțesc simțurile până-l reduc În stare de dobitocie, enervându-l până la delirium tremens, și-i fac o viață de suferințe și dureri, de o mie de ori mai rea decât moartea ? Noi nu putem răbda să fie societatea noastră esploatată
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și un elefant într-o secundă, articulez tare și spre urechea lui Alfonso. Discutăm despre cazuri de-ale lui Miguel, îmi arata poze cu tratamente, apoi revenim lângă pacient, unde Miguel apucă un clește de extracție. „Nu cred că a amorțit încă, mai simt dintele” îmi șoptește Alfonso. Zice că mai doare încă, cred că trebuie să mai punem niște anestezic. „Punem, punem, că doar trebuie să-l amorțim. Auzi dom’le, nu-ți face probleme, că n-o să simți nimica
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pacient, unde Miguel apucă un clește de extracție. „Nu cred că a amorțit încă, mai simt dintele” îmi șoptește Alfonso. Zice că mai doare încă, cred că trebuie să mai punem niște anestezic. „Punem, punem, că doar trebuie să-l amorțim. Auzi dom’le, nu-ți face probleme, că n-o să simți nimica”. Țin o mână pe umărul lui Alfonso și îi povestesc cum pentru mine e fascinant mirosul coloniei pe care o folosește în diverse ritualuri, pentru că aduce un pic
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
Înclin să cred că ăsta este motivul pentru care există mulți șamani sau, în lumea vestică, asa-zișii lideri spirituali care fac business pe spinarea credulilor. De-a lungul procesului de cercetare spirituală în care am pornit, încerc să-mi amorțesc creierul pentru a putea trăi fiecare experiență cu inima deschisă; în mod evident însă, am nevoie de un instinct de conservare destul de puternic, care să-mi semnaleze situațiile în care nu vreau să mă bag sau măcar ieșirea cea mai
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
avea niște fotolii tip "strană", înguste și cu laterale înalte de lemn, model incomod pentru monumentalul cântăreț și ministru. Așa că la 5 minute după începerea spectacolului, Spiess îmi șoptește cu o mină "preocupată": "Vasilică, hai să plecăm ca mi-a amorțit fundul!". Al doilea moment a fost într-o după-amiază plină de soare, când mă aflam alături de Spiess în cocheta șalupă a primarului Veneției, oferită pentru o plimbare pe Canal Grande. Lume peste lume, soare, gondole... Și, prins de atmosferă, Excelența Sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Înfrângerile din primele zile. Dac) rușii organizeaz) o lovitur) de stat, au la dispoziție, pentru recrut)ri, un num)r mare de studenti furioși care au o preg)tire militar). Dincolo de asemenea schimb)ri persist) imagini ale unor or)șele amorțite pe malul Nilului și ale unor oameni subnutriți, bolnavi de bilharzioz). Lumea c)reia trebuie s)-i facem fâț) este o lume În care ceea ce a existat dintotdeauna a devenit intolerabil. Egiptul din imaginația mea este Egiptul lui Edward Lane
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
frumos lustruite și totuși incomode, mă uit la cunoscutele coloane groase de marmură și la pereții, atât de cunoscuți și ei, nezugrăviți în întregime, cu destule suprafețe albe, mă uit și încerc să ascult și simt cum picioarele mi-au amorțit și tot trupul mă doare. Când mi se pare că am ajuns la capătul răbdării, mă aplec spre tata și îi șoptesc că „nu mai pot”. El mă ceartă, tot în șoaptă, dar nu la modul „clasic”, îndemnându-mă, pur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
îi arată, până în ziua de azi, o fățișă ostilitate Alinei. Pentru că l-a dat, la „străini”! Le place mult, după cum am spus, să stea în brațele noastre, dar numai atunci când vor ei. Sunt foarte voluntari și, uneori, supărăcioși. Când îți amorțește piciorul sau brațul, sau trebuie, pur și simplu, să te scoli din fotoliu (căci nu poți sta totuși la infinit în el), oricât te-ai strădui să nu-l deranjezi prea tare, să-l depui repede și lin pe locul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fiindcă limita admisibilă nu e nici netă, nici etanșă. Cineva poate crede că nu a făcut pasul neîngăduit, ireparabil, se poate amăgi cu ideea că nu a trecut Rubiconul, pe care de fapt îl trecuse demult, deoarece uzura compromisurilor îi amorțise sensibilitatea la ele. Dar cine a fost în Italia a putut vedea că Rubiconul e un râu foarte mic, - se trece pe nesimțite. Constantin Noica pune ca test eliminatoriu pentru vocația filozofică trei distinguo-uri : între transcendent și transcendental, între intelect
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
vinete, harbuji gravi, cu burta umflată, struguri opalini, mineralizați, chipăruși, oameni cu ferăstraie sub braț, așteptând să fie chemați la tăiatul lemnelor, coșari din alte vremuri, țigănci hoațe, câini "comunitari", de pripas, adieri de pește, ciuperci cărnoase, gâște gălăgioase, găini amorțite de prostie, larmă, acordeoane, înjurături, veselie, bețivănie. Destul. Punct. Sunt înclinat spre o nepermisă visare. Sunt năpădit de sentimente și îmi vine greu să pricep altceva. De pildă, de ce mă întristez când văd copiii clăpăugi purtați de mână spre întâia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]