2,503 matches
-
de asemenea superficiale. E vorba de romane (semi)populare, cu pretenții de elevație și rafinament, în fond kitsch, fie și moderat. Marcate de o înclinație spre consemnarea unui anumit hedonism erotic, ele pun în scenă povești de dragoste sau aventuri amoroase, consumate în medii „moderne” și „mondene” ale citadinismului anilor ’60-’70. Personajele, care lucrează în institute de proiectări ori sunt balerine, pictori, gazetari etc., se preocupă de vestimentație, de confortul lor domestic și de amenajarea rafinată a locuinței, dau - sau
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
care o duce, bovarizează. Lâncezeala, insuportabilă pentru o fire pasională, o face disponibilă aventurii. Încât, prezența seducătorului Angelo Deliu dezlănțuie frenezia erotică a impetuoasei grecoaice. O siluetă feminină de farmec exotic este ciocolatia Evantia, fiica lui Nicola. Și în furoarea amoroasă a Penelopei, și în romantica idilă dintre Evantia și sensibilul locotenent Neagu, se percepe vibrația difuză a irealizabilului, bucuria, extazul fiind săgetate de rele prevestiri. Plătind prețul irecuperabil al candorii, fata cade în brațele experte ale lui Deliu. Un păcat
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
minuție biografia, ținta ultimă a documentaristului, tentat câteodată de romanțări, fiind aceea de a reconstitui „viața de basm” a altor timpuri. Înclinat spre portretistică, manifestând aptitudini de memorialist, B. lasă să pătrundă în contribuțiile lui episoade de aventură, mister, intrigi amoroase, baluri, dueluri. Unele studii tind să ia o turnură romanescă. De altfel, cărturarul a și compus, în rusește, între 1953 și 1956, un roman, Ultimul om de prisos, rămas netipărit. Medalioanele de scriitori (C. Stamati-Ciurea, Al. Donici, I. Sârbu, Dimitrie
BEZVICONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285716_a_287045]
-
regina Cristina s-a dedicat problemelor statului, dar odată cu sosirea carismaticului trimis special al Spaniei, Don Antonio Pimentel de Prado, treburile imperiului au fost lăsate pe locul al doilea. Cei doi au fost acuzați că ar fi avut o relație amoroasă, lucru dezmințit de către Regina. În realitate, Cristina plănuia de ceva timp să abdice, mai ales că trăia într-o țară protestanta, iar convingerile sale profund catolice nu corespundeau intereselor imperiului. Deoarece avea nevoie de sprijinul regelui Spaniei, Cristina a început
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de 29 de ani nu era simplă deloc, fiind supusă mereu comentariilor malițioase ale clasei nobiliare italienești, atitudine ostilă ce a determinat-o să părăsească Romă. În anul 1656 o regăsim în Franța, șocând din nou Europa prin relația să amoroasă cu cardinalul Dezio Azzolino. Moare în 1689, la vârsta de 63 de ani, si este una dintre puținele femei din lume înmormântate în catedrală Sfanțul Petru. Comportamentul masculin, considerat anormal pentru cele timpuri, a condus la mai multe dispute între
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
mult situația, Carr s-a îndrăgostit de Contesă de Essex, cu care s-a și căsătorit, cheltuielile de nuntă fiind suportate de rege. Infidelitatea contelui nu s-a rezumat numai la noua soție și la rege. Cea mai notabilă relație amoroasă a avut-o cu scriitorul Thomas Overbury, căruia i-a împărtășit o serie din secretele de stat pe care le deținea, datorită funcției și relațiilor sale cu regele. Iacob, aflând prin intermediul spionilor de la curte despre aventurile lui Carr, a ordonat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
terasa verde de frică, jurându-și că nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țărânilor care se duceau la târg, si care credeau că se află într-o escapada amoroasă. Se simte total întinerita în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamnă de companie!»"<footnote idem, p. 159: "Vers six heures du matin, en février, îl fait encore nuit. Dans le chateau du Blois, tout dort. Noul
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
de fecioară în ritm de charleston (1935). O suită de afectuoase evocări se înșiruie în Mitif, poetul florilor (1929), toate privindu-l pe Dimitre Anghel, conturat ca un personaj capricios, cu reacții nevrotice, trăind în febre și expus mereu derivei amoroase. Cărticica lui C. e mărturia unei accentuate vocații de prieten. SCRIERI: Les Juifs roumains, Paris, 1903; Cu cine?, București, 1914; Mitif, poetul florilor, București, 1929; Cuvinte despre Jean Jaurès, București, [1934]; Mărturisiri de fecioară în ritm de charleston, București, 1935
CLARNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286293_a_287622]
-
nu ascultase lectura poemului. În vara aceea împlinise cincisprezece ani... De ce se gândise oare la Președinte? Probabil că bărbatul acela frumos, impozant, cu mustață falnică și cu ochi mari și liniștiți a întruchipat brusc, prin vreun joc capricios al reveriei amoroase, prezența masculină prefigurată. Și ea a întrebat în rusește - parcă pentru a exprima mai clar misterul neliniștitor al acelei prezențe dorite în taină: „Și cu Félix Faure ce s-a întâmplat?” Charlotte mi-a aruncat o privire rapidă, colorată de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
copilăriei mele. „A murit în brațele iubitei lui...” Frumusețea tragică a acelor cuvinte m-a răscolit. O întreagă lume, cu totul nouă, a dat năvală asupra mea. De altfel, revelația aceea m-a frapat înainte de toate prin decorul ei: scena amoroasă și mortală se desfășurase la Élysée! În patul prezidențial! În vârful piramidei puterii, gloriei, celebrității mondene... Îmi imaginam un interior luxos, cu goblenuri, cu aurituri, cu șiruri de oglinzi. În mijlocul acelei splendori - un bărbat (președintele Republicii!) și o femeie, contopiți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Patru caractere foarte diferite, iubite sau urâte de populație, și care marcaseră fiecare o întreagă epocă din istoria imperiului. Însă toți aveau în comun o însușire: alături de ei, nu se putea concepe nici o prezență feminină și, cu atât mai puțin, amoroasă. Era cu mult mai ușor pentru noi să ni-l imaginăm pe Stalin în compania unui Churchill la Yalta sau a unui Mao la Moscova, decât să ni-l închipuim cu mama copiilor lui. „Președintele a murit în palatul Élysée
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea avea aerul unui mesaj cifrat, provenit dintr-un alt sistem solar. Charlotte s-a dus să caute în cufărul siberian câteva ziare din vremea aceea, sperând să ne poată arăta fotografia doamnei Steinheil. Iar eu, împotmolit în traducerea mea amoroasă franco-rusă, mi-am amintit de o replică pe care, într-o seară, o auzisem din gura unui chiulangiu deșirat, unul dintre colegii mei de clasă. Mergeam pe coridoarele întunecoase ale școlii, după un antrenament de halterofilie, singura materie în care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
labirinturile pline de praf, înțesate de cărți, se potriveau probabil cu o înclinație monahală, pe care o simte toată lumea la vârsta aceea. Cauți o evadare înainte de a fi înhățat de angrenajele vieții de adult, rămâi singur să-ți imaginezi aventurile amoroase ce vor urma. Așteptarea aceea, viața aceea de sihastru devine repede apăsătoare. De unde și colectivismul colcăitor și tribal al adolescenților, încercare febrilă de a juca, înainte de vreme, toate scenariile societății adulte. Rari sunt cei care, la treisprezece sau paisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
portretele generațiilor precedente, ne apare întotdeauna ca un semn de oarecare naivitate, de candoare spontană care le lipsește contemporanilor noștri și ne mișcă, inspirându-ne încredere. De fapt, eram mai ales uimit de precizia acelei coincidențe: lipsa mea de experiență amoroasă făcea apel tocmai la Femeie în general, o femeie încă lipsită de toate particularitățile carnale pe care dorința matură ar ști să le detecteze în trupul ei. Le contemplam cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pentru totdeauna iluzia mea franceză. Viața aceasta și-a manifestat repede principala ei însușire (pe care rutina zilelor ne împiedică să o vedem) - totala ei incredibilitate. Înainte, trăiam în cărți. Înaintam de la un personaj la altul, urmărind logica unei intrigi amoroase sau a unui război. Dar, într-o seară de martie, atât de călduță încât mătușa deschisese fereastra de la bucătărie, am înțeles că în viața aceasta nu exista nici o logică, nici o coerență. Și că, poate, doar moartea era previzibilă. În seara
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
le executau. Eram teribil de invidios pe viața lor. Se etala acolo, în soare, fără nici o pată de umbră. Forța lor, mirosul bărbătesc al trupurilor lor, tunicile lor pline de praf. Și, undeva, prezența tinerei roșcate, a adolescentei-femei, a promisiunii amoroase. Nu mai aveam decât o singură dorință: să pot, într-o zi, să mă smulg din turela unui tanc, să sar pe șenilele lui, apoi pe pământul moale și să merg cu un pas marcat de o plăcută oboseală spre
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pe deasupra și Președinte al Republicii, care murea pentru că făcuse prea mult dragoste - tabloul acesta le era de-ajuns ca să fie extaziați. „Tehnocrații” erau mai sensibili la peripețiile intrigii psihologice. Ei voiau să știe ce se întâmplase cu Marguerite după scandalul amoros. Vorbeam atunci despre misteriosul omor dublu din impasul Ronsin, despre îngrozitoarea dimineață de mai în care fuseseră descoperiți soțul lui Marguerite, strangulat cu șnurul de la intrare, soacra ei, sufocată și ea, dar cu propria ei proteză dentară... Nu uitam să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
avea trăsăturile neutre care, în perindarea umană, trec neobservate. Părul ei roșcat-deschis lăsa să i se ghicească nuanța doar la lumina zilei. Sub proiectoarele de pe Munte sau în nimbul albăstrui al felinarelor părea pur și simplu blondă. Descoperisem practica aceea amoroasă doar de câteva zile. În furnicarul uman de pe pista de dans, vedeam formându-se grupuri - un vârtej de adolescenți lua naștere, zvârcolindu-se tot mai surescitat, și roia, plecând să se inițieze în ceea ce îmi părea când prostesc de simplu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-se cu o grabă hazlie cu palma peste gură. Sau, dintr-o dată, se smulgea de lângă mine, cu un aer jugnit, pentru a se lipi strâns de umărul meu o clipă mai târziu. Am ghicit că tovarășa mea juca o comedie amoroasă pregătită de multă vreme - un joc ce trebuia să-i demonstreze partenerului că ea nu era oricine. Dar, în beția ei, confunda urmarea acelor mici interludii. Iar eu, actor prost, rămâneam mut, subjugat de prezența feminimă deodată atât de accesibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tânăra dansatoare beată. Oare ghicea ea singură tulburarea mea? Cu siguranță. Fără să-și poată imagina prostituata văzută prin hublou sau tânăra roșcată de pe bacul vechi, ea identifica, pare-se, cu multă precizie cât de departe ajunsesem cu experiența mea amoroasă. Inconștient, prin întrebările mele, prin eschivări, prin indiferența prefăcută față de anumite teme delicate, prin tăcerile mele chiar, îi schițam portretul meu de ucenic amant. Dar nu-mi dădeam seama de asta, asemeni celui care uită că umbra lui transpune pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a recupera obiectele ce implică dezamăgire și de a compensa boala. 2.5. Tulburările psihosomatice Reacțiile psihosomatice apar în situațiile deosebit de stresante, de exemplu: amețeala ce urmează scăpării dintr-un pericol, scăderea apetitului în urma unei pierderi și chiar o bătaie amoroasă a inimii. Astfel de simptome dispar de obicei când dispare situația care a declanșat factorul excitant. Orice tip de individ poate trăi reacții psihosomatice. Evoluția emoțională greșită nu este nicidecum o condiție esențială (Beck, 1969). Tulburările psihosomatice au caractere diferite
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
împingîndu-l de-o parte) Fie oricum... LAIS Tu la mine vezi Corintul în oglindă, Vezi esența, cum am zice, cele bune, cele rele, Se citește și se joacă și părerile-ntre ele Se preschimbă... Se și cântă... {EminescuOpVIII 448} PSAMIS (amoros ) Se oftează. LAIS (întrerupînd ) Se și cască. Nu se poate din acestea liniștirea ta să nască? PSAMIS Da! Se cască-n loc de-a râde când încearcă persianul Să ne-arate isteția... LAIS Nu contest că el, sărmanul, E impertinent
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și mânie E că ce a fost odată nu mai poate ca să fie, E că acea fericire care-n mână ai avut-o Ai pierdut-o pentru tine dar și mie mi-ai pierdut-o. Cine știe dacă-n urmă amoroasa ta văpaie N-ar fi deșteptat în mine iar a inimei bătaie, {EminescuOpVIII 463} N-ar fi încălzit de-a pururi învălișul ei de gheață Pentru a schimba cu totul amărâta mea viață? CHALKIDIAS Da... Te-ai amăgit în mine
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pentru că nu și l-a făcut încă obiectiv. Fizionomia precisă a caracterului nu va putea dar să iasă aicea în față. Auzim într-adevăr afectul amorului și a amiciției dezinteresate, a sacrificiului mărinimos, a entuziasmului politic și religios, a durerei amoroase, a (suferinței) martiriului sublime, însă toate aceste elucubrațiuni nu sunt încă renăscute într-o esistinție individuală și purificate totodată până la espresiunea ideală. Numai costumul deosibește aicea între Romeo, Mortimer, Max Piccolomini, Don Carlos și între Principele stator[n]ic și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Loercke. Pentru a putea analiza controlul simpatiei prin prezentarea viziunii din interior în romanul de mai mare întindere, trebuie să observăm căror personaje le aparțin gîndurile și sentimentele reprezentate și dacă un personaj este favorizat cantitativ de către narator. Povestea triunghiului amoros a lui Margaret Drabble din The Needle's Eye (Ochiul acului) ilustrează acest lucru. Pînă aproape de finalul poveștii prezentarea lumii interioare se limitează la două sau trei personaje principale, soția înstrăinată de soțul său și prietenul și consultantul său juridic
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]