1,343 matches
-
curgerea orelor. Trei zile fără sfârșit. Să le asculte pălăvrăgelile, să umple golul amar al acestor ani, să-i pună să povestească ce se Întâmplase În viețile lor. Să Încerce să umple golul care Îi separase, să șteargă depărtarea, să amuțească durerea. Avea să-i Împuște duminica, Înainte de a-i duce la ea. Dar nu Îi era permis. Fiecare clipă, fiecare cuvânt pe care i-l spuneau, fiecare promisiune pe care i-o smulgeau - totul Îi sfâșia câte-o bucată din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
răni). Ea hotărâse de mult că eu aveam să învăț de la ea ceea ce ea învățase de la moașa Inna. Am stat acolo, sup copacul sacru, până când Zilpa s-a ridicat, a suspinat și a plecat. Am stat până când la corturi au amuțit toate zgomotele și toate luminile s-au stins. Am stat până când luna, în primul pătrar, s-a ridicat sus deasupra crengilor sub care stăteam și singurul sunet care se mai auzea era behăitul slab al vreunei oi. Atunci Rahela s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am dat peste un râu foarte mare. Tata spusese la un moment dat că aveam să trecem o apă mare, dar nu mă gândisem prea mult la asta. Când am ajuns însă în vârful dealului de unde se vedea fluviul, am amuțit. Nu mai văzusem niciodată atâta apă și nici unul dintre noi nu mai văzuse, în afară de Iacob și de Inna. Fluviul nu era așa de lat în vadul pe unde aveam să-l trecem, sau să-L trecem, cum zicea Zilpa. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întrebat tata. Pe cine acuzi, bătrân nebun? Te-am slujit douăzeci de ani fără plată, fără măcar să fiu respectat pentru asta. N-a existat nici un hoț în acest loc până când n-ai apărut tu să ne tulburi liniștea. Laban a amuțit la auzul tonului lui Iacob. - Datorită mie ai o bătrânețe ferită de nevoi, a mai zis Iacob. Ți-am fost cel mai devotat servitor. N-am luat nimic din ce nu era al meu. Nu am nimic aici în afară de ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ne despărțiserăm. Era cu o jumătate de cap mai înaltă decât mine și nu mai era nevoie să-și strângă hainele pe ea ca să i se vadă sânii. Când am văzut și centura care arăta că era deja femeie, am amuțit. Intrase în cortul roșu! Nu mai era copil, ci femeie. Mi-am simțit obrajii dogorind de invidie, în timp ce ai ei s-au înroșit de mândrie. Aveam zeci de întrebări să-i pun despre ceremonia ei și dacă lumea era diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Zabulon, Ahava, a dansat cu pântecul ei gravid pe ritmul bătăilor din palme. Am râs până când m-au durut fălcile. Am zâmbit până când m-a durut fața. Era bine să fii femeie! Apoi Rahela a adus terafim-ul și toată lumea a amuțit. Zeii casei rămăseseră ascunși până în acel moment. Deși eram mică când îi văzusem ultima oară, mi-i aminteam ca pe niște vechi prieteni: mama gravidă, zeița cu șerpi în păr, cel care era și femeie și bărbat, cu pieptul ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
astea trebuie lămurite de la bun început, pentru că minciuna minciună naște, și atunci mama a început să râdă zicând, desigur, dumneavoastră doar sunteți prietenii adevărului, și atunci cel scund s-a răstit la mama să-și țină gura, și mama a amuțit, iar cel cărunt s-a pus în fața mea, întrebându-mă, tu, băiete, tot mai crezi că noi suntem colegii lui taică-tu, și atunci eu n-am mai zis nimic, dar am simțit cum mi se răcește trupul ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
fiului ei. - Trebuie să pleci, și cît mai repede cu putință. Părăsește insula asta și ia-o și pe Marie cu tine. Dacă n-o faci pentru ea, fă-o pentru tine și pentru mine. Te rog... Jeanne tresări și amuți pe dată. Din prag, fiica ei o țintuia dur cu privirea. Se Întrebă de cît timp intrase. - Te rog, mamă, nu te Întrerupe din pricina mea... Vocea neutră a Mariei Îi frînse inima. - Nu judeca după cîteva vorbe pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
publice. Ne putem căsători mîine. Mărită-te cu mine. Cutioara roșie apăru ca prin farmec În mîna lui. O deschise. Cele două verighete scînteiară. - Nu. Deși fusese slab, cu toții avură impresia că strigătul se repercutase pînă la capătul digului. Acordeonul amuțise. Oaspeții plecaseră pentru a-i lăsa să-și pună lucrurile la punct În cadrul familiei. Conștientă de privirile părinților ei, ale lui Anne și ale lui Christian, Marie Îngăimă: - Voiam doar să spun că nu e momentul. - Și cam cînd crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În timp ce mă privește, expresia Freyei se transformă în groaza cea mai pură. N-au apărut ? Iisuse Hristoase, ce nemernici. N-au putut, măcar o dată în viață, să se gândească în primul rând la tine, și nu la futangii ăia de... Amuțește, cu respirația tăiată. Scuze. Știu. Sunt familia ta. Mă rog. Freya și mama nu sunt chiar topite una după alta. — Nu contează, spun, ridicând din umeri cu ușoară tristețe. Serios. Am o căruță de materiale de citit până mâine oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-i blochez intrarea. — E aproape unu și cinci, o aud că rostește, pe un ton tăios. Și îmi amintesc că te-am rugat foarte clar să... În clipa în care ajunge în pragul ușii de la bucătărie și se uită înăuntru, amuțește încet și îi cade fața de uimire. Mă întorc și îi urmăresc privirea, în timp ce trece în revistă șirul nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vine să cred ce aud. — Aha. Încerc să zâmbesc; să-mi iau un ton natural, ca și cum nu e nici o problemă. Ei, asta e. Nu face nimic. — Charlotte e foarte ocupată acum... tocmai zugrăvim dormitoarele... nu e un moment prea fericit... Amuțește, de parcă abia așteaptă să termine această conversație. Și, deodată, am revelația. Nu e vorba de nici o Charlotte. Totul e doar o minciună gogonată. Pur și simplu, nu vrea să mă aflu în preajma lui. Ca și cum necazul meu ar fi contagios ; ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
erau niște adevărați sclavagiști ! Vei vedea că noi suntem mult mai rezonabili ! Zâmbește larg. Așa, acum am să te las singură puțin timp, ca să apuci să citești cu atenție documentul înainte de a-l semna. — L-am citit deja în mare... Amuțesc în clipa în care Eddie ridică o mână, dezaprobator. — Samantha, Samantha, Samantha, spune pe un ton protector de unchi, scuturând din cap. Am să-ți dau un sfat care îți va prinde foarte bine în viață. Întotdeauna citește documentele juridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Iris e atât de uluită că simt că-mi iau foc obrajii. N-am făcut niciodată ore de gospodărie la școală, îi explic. Așa că nu am învățat niciodată să gătesc. — Dar nu se poate ca mama ta... sau bunica ta... Amuțește în clipa în care eu clatin din cap. Nimeni ? Îmi mușc buza. Iris expiră adânc, de parcă acum ar înțelege cu adevărat situația. — Deci nu știi să gătești absolut nimic. Și ce le-ai promis soților Geiger că le gătești ? O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
blondă, zic alarmată. Nu sunt prea sigură că... — Ți-ar sta bine. Începe să-mi perieze părul. — Dacă nu e foarte blond, zic iute. Să nu fie... știți ce vreau să zic, culoarea aia falsă, de curvă, blondul ăla platinat.. Amuțesc brusc în clipa în care îmi dau seama că atât ea, cât și Trish, au părul blond platinat și o culoare falsă, de curvă. — Sau... îhm.. Înghit în sec, incapabilă să ridic privirea. Cum credeți. Merg pe mâna dumneavoastră. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
seamă ! Să n-o băgăm în seamă ? Îmi pare rău, dar eu n-am de gând să fac asta cu Trish uitându-se ca la spectacol. Mă uit tulburată spre Nathaniel, care pare la fel de uluit ca și mine. — Oare să... amuțesc, neștiind ce vreau de fapt să propun. — Nu-i așa că e o noapte superbă de vară ? sare Trish, de dragul conversației. — Superbă, îi răspunde Nathaniel politicos. Privirile ni se întâlnesc și simt că m-apucă un râs isteric. E un dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Știi, am simțit eu că e ceva în neregulă. Am încercat să-ți trimit un e-mail pe website-ul tău de la Carter Spink. Însă pagina ta nu mai era. — Pe bune ? Mi se strânge ușor inima. — Și atunci m-am gândit... Amuțește și aud zgomote de agitație în fundal. Of, la naiba. A venit mașina să ne ia. Fii atentă, te mai sun curând... Stai ! spun repede. Freya, înainte să închizi, zi-mi și mie ce naiba i-ai spus lui Trish despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am nici cea mică idee ce oră e. Nu-mi pasă deloc cât e ceasul. Am pierdut orice noțiune a timpului. În cele din urmă, Nathaniel ridică ușor capul. Îmi sărută umărul, apoi zâmbește. — Ai gust de zmeură. — A fost... Amuțesc, aproape prea bulversată pentru a găsi cuvintele potrivite. Știi... în mod normal, eu... Mă apucă brusc un căscat uriaș și-mi duc mâna la gură. Acum vreau să dorm, vreo câteva zile. Nathaniel ridică o mână și începe să deseneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic. Mă întorc grăbită spre el, și-l văd cu fața spre mine. E îmbujorat și ușor stingher. Pare că nu i-a fost ușor să spună ce-a avut de spus. — ...și tu simți la fel, Samantha ? Tușește, apoi amuțește, așteptând să spun ceva. Îl fixez tâmp. Dacă simt la fel în legătură cu ce ? O, shit. La naiba. Oare tocmai a zis ceva din inimă și plin de înțelesuri ? Oare mi-a făcut vreun fel de declarație de dragoste ? Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
am spus ? Tu ce mai ești ? zice Trish, întorcându-se spre el cu ochii scoși din orbite. Un savant aeronautic de elită ? Un agent guvernamental secret ? — Poftim ? Nathaniel îmi aruncă o privire interogativă, dar nu reușesc să-i zâmbesc. — Nathaniel... Amuțesc, incapabilă să mai continui. Nathaniel se uită de la unul la altul și pe frunte îi apare o cută de neliniște, ce se adâncește tot mai tare. — Ce se întâmplă ? spune în cele din urmă. În viața mea n-am povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pot reprima un mic chicotit. Arată ca nuca-n perete. — Bine. Îi întind o tavă. Poți să m-ajuți să duc aperitivele. Pornim spre salon, cu tartele cu ciuperci și chiflele. Când intrăm în încăperea tapetată cu mătase albă, pălăvrăgeala amuțește brusc și paisprezece capete vopsite și lăcuite se întorc spre noi. Invitatele lui Trish sunt așezate în jurul mesei, bând șampanie, și fiecare dintre ele e îmbrăcată într-un taior în altă nuanță pastel. E ca și cum am fi intrat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cele din urmă. Am sentimentul oribil că o să facă implozie. — Mă simt ușor... confuză. Înghit în sec. Nu știu dacă am luat hotărârea corectă. Am nevoie de mai mult timp să mă gândesc... În clipa în care îi zăresc expresia, amuțesc. Vine la mine și aproape că-și lipește fața de a mea. Încă zâmbește, dar are ochii ieșiți din orbite și nările îi freamătă, albite de furie. Mă trag un pas înapoi, făcându-mă mică, dar mă apucă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mi-l distrugi ! — Asta e acum, că-ți distrug puloverul. Asta e unica ta problemă În momentul ăsta, nu ? — Dintotdeauna am urît ceasul ăsta al tău ! Dacă l-ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. SÎnt aproape la ușă. — Fuck ! Connor se uită În jur căutînd o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
asta e. Va trebui să te amesteci printre celelalte familii și ceilalți colegi. Uite. Albă ca Zăpada. Îmi trîntește În brațe o rochie absolut Înfiorătoare de nailon, cu mîneci bufante. Dar nu vreau să fiu Albă ca Zăpada... Încep, dar amuțesc brusc În clipa În care o văd pe Moira de la contabilitate cu un costum uriaș de gorilă În brațe. OK. Înșfac repede rochia. O să fiu Albă ca Zăpada. Mai am un pic și-mi vine să plîng. Superba mea rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Ce nu știi ? Se trage ușor Într-o parte și mă privește. — Șmecherii ! zic defensivă. Probabil că tu ai făcut sex cu miliarde de topmodele și de gimnaste, care știu tot soiul de... În clipa În care Îi zăresc expresia, amuțesc. Nu contează, zic iute. Nu contează. Uită ce-am zis. — Hai, că acuma m-ai făcut curios, spune Jack. La ce fel de șmecherii anume te referi ? De ce-o fi trebuit să-mi deschid gura asta tembelă ? De ce ? — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]