1,230 matches
-
prea dezastruoase în activitatea revoluționară... Așa că, prin tăcerea mea, i-am dat de înțeles că da, face parte. - Și pe bunicul meu îl chema tot Onofrei, anunță, cu veselie, dascălul de construcții metalice și-l bătu pe Sinistrat, cu admirație amuzată, cu palma peste spate. Era și un bunic pe cinste și se numea și Onofrei. 376 DANIEL BĂNULESCU - "Animalul din Organizația voastră de Tineret a ieșit, de pe data de 20, afară, cu recamierul și cămășoiul de noapte în mijlocul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în casa ei, ea neînțelegând nici ce se întâmpla și nici de ce. De data aceasta, fetița nu mai este însă Sara, ci sora ei mai mică, în vreme ce naratoarea se numără printre cei care înțeleg evenimentul, așa că își poate aminti întâmplarea amuzată (râde când îl povestește). Sora ei avea 4 ani, cam tot atât cât avea și Sara când a trecut prin experiența morții surorii sale. „A văzut cum împachetam practic toată casa și a crezut că ea va fi lăsată la
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
nu mai muri atât, își întoarse fața Cosmina și se aplecă, pentru a nimeri cu firimiturile chiar în dreptul porumbelului rotat. Papi râse, bătând din palme. — Fată, tu te-ai îndrăgostit ! Cum Cosmina nu reacționă nici vehement, ca altă dată, nici amuzată ca de o glumă, Papi o luă de braț, șoptindu-i : — Cine e ? Îl cunosc ? Cum să-l cunoști ? spuse Cosmina. Nici măcar eu nu-l cunosc... — Te pomenești că te-ai îndrăgostit de vreunul din filme... Așa se întâmplă cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
explicați ? Ciudat, într-adevăr, nu era obișnuită să pună întrebări, mai ales într-un loc ca ăsta, cu atât mai puțin polițistul era deprins să răspundă. El își ridică, de aceea, sprânceana, dar zâmbi, totodată, semn că era mai degrabă amuzat decât intrigat. — Vedeți, doamnă, pe-aici suntem obișnuiți să-i cunoaștem noi pe alții și mai puțin să ne cunoască alții pe noi... De-aia nu prea știu ce să vă spun. Poate că ați uitat... Când ați fost ultima
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înțelesese că înlăuntrul ei lucrurile erau mult mai grave. Îi trebuiră câteva săptămâni pentru ca, atingându-și umerii și obrazul, să reintre în propriul trup. Și mult mai mult timp ca să se reîntâlnească cu imaginea ei din oglindă. — Ce faci ? pufni, amuzată. Bărbatul se ștergea întruna pe covorașul din vestibul, privindu-și, din când în când, tălpile găurite și continuând apăsat. — Ai să stai toată ziua acolo ? — Nu vreau să fac deranj... spuse el, în timp ce se lăsa dus spre ușa bucătăriei. — O să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mic, în prelungire, lipit de buze. Alo, spuse către interlocutorul imaginar, sunt io, Chisăliță, m-auzi ? Ei, asta-i bună, cum care Chisăliță ? Băiatu’ ăla înalt și frumos... Ridică privirile spre Pârnaie, care se uita la el cu un aer amuzat. Șopti, făcând cu ochiul : ăla nu mă vede, că e la telefon. Ca și cum aș vorbi de după perete. — Te simte după glas, bâzdâganie, las-o baltă, pufni Pârnaie. Piticii vorbesc altfel decât noi, ăștilalți. Stai să mă cocoț pe taburetul ăsta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca și ei, strigă. Râdeam când îți număram firele albe din claia aia nespălată. Da’ firele albe îți cresc direct din creier, ți-a albit creierul, tataie ! Dacă nu cumva s-a și netezit... Maca îi aruncă o căutătură jumate amuzată, jumate intrigată. — Boșorogule ! îi aruncă ea, încurajată. Nu ești în stare de nimic ! Doar să te pârțâi, ca ruginitura aia de motocicletă pe care abia dacă ești în stare s-o încaleci... Asta era mai mult decât putea îndura Maca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pasiunii sale. Fiind singur cu Sultana, Ioanide, imprudent, observîndu-i fixitatea rătăcită a privirilor, nu fu în stare să-și învingă obișnuința și bătu ușor cu mâna obrazul fetei, care, deloc scandalizată, stătu într-o crispată așteptare. Atunci Ioanide, mai mult amuzat, petrecu mâna peste mijlocul ei, ceea ce avu drept efect o năprasnică reacție din partea Sultanei. Aceasta, anticipând, se lăsă cu ochii închiși în brațele lui Ioanide, consternat de prea repedele succes și profitând de el din decență. Fata îl căută și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proiect, că puțin îi pasă de lume, toată greutatea era de a găsi un bun sculptor care să-i facă statuia plastică precum a Venerei cu delfin din Muzeul Național din Roma. G. Călinescu - Dar ar fi un scandal, hohoti amuzată madam Valsamaky-Farfara, care însă era receptivă la ideile cele mai înaintate. - Nu cred, continuase Ioanide într-un stil pe jumătate himeric, pe jumătate pozitiv, că va fi vreun scandal. Nudul nu va avea nici cap, nici mâini, ca și Venera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
zise el; aici stau de obicei. Hangerliu îiîntoarse spatele, indiferent. . - Insulți un ofițer român, ai să-mi dai satisfacție pe caleaarmelor. Vă rog să-mi spuneți cu cine am onoarea! . Și-i aruncă o carte de vizită. Hangerliu se uită amuzat când la pseudoofițer, când la cartea de vizită, apoi cu mâna mătură cartonul de pe masă, înfundîndu-se, după obiceiul lui, în speteaza de pluș a banchetei și lăsîndu-se cu picioarele foarte jos, sub masă. . - Cine ești, mă? deveni intenționat trivial provocatorul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și din relatarea Angelei Valsamaky, cum că, odată, arhitectul, cu buzunarele pline de cireșe cărnoase culese dintr-un pom aflat lângă un mormânt, îi spusese: "Madam Farfara, am să-ți spun un secret: Am mâncat din bunica dumitale", asistența reține amuzată doar bizareria omului. Reflecția lui Ioanide ilustra grav ideea filozofică mai generală a interdependenței regnurilor, observată și de Șun: "Din lemn se fac leagănul și sicriul, și sângele nostru se scurge din nou în nimic prin vinele pomilor". Toată substanța
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
topesc toți handicapații către ceva mai sus pentru organele simțurilor lor, și sub brânza curgătoare se trezește apoi un lasă-mă-să-te-las general și cuțitele și furculițele nesatisfăcute, cu care ocazional se pot împunge singuri. PIANISTA (îi dă un pumn peste umăr amuzată): Nu vrei nicicum să renunți la întăritorul acoperământului tău, nu-i așa? Când dai peste un plastic cât de mic, atunci îl faci și mai mic, ca și cum prin natura lui căcăcioasă de frecuș micuț trebuie să ajungă oricum... pe viață
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
acțiuni și trecerea în etapa următoare; respectarea promisiunilor și adoptarea unei atitudini profesioniste în ceea ce spuneți și faceți. Umorul: a vedea lumea și propria persoană cu amuzament; a nu lua viața sau propria persoană prea în serios; a fi amuzant, amuzat și, uneori, chiar comic. Inteligența: a gândi și a munci în mod inteligent; a fi exact în tot ceea ce faci; a nu „reinventa roata”; a plănui înainte de a acționa; a lucra cu eficiență și a se concentra asupra calității mai
Managementul carierei. Ghid practic by Julie Jansen () [Corola-publishinghouse/Science/2058_a_3383]
-
spun că zgomotul va înceta în câteva minute. Nu încetează. Continuă. Și continuă. Și o ține așa mai mult de douăzeci de minute. Mulți alți clienți, care, fără îndoială, crezuseră ca și mine că se va termina repede, râd, probabil amuzați. Chinul nostru pare să se fi terminat. Îi fac semn chelnerului și enervat îi dau iar cardul Visa. Îmi dau seama că este același chelner cu cel de ieri. Da: încă o performanță din partea „chelnerului dispărut”. Zece minute mai târziu
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
Drieu e, În final, documentul unei exasperări: de ce, se Întreabă el, de ce nu se termină totul mai repede? Ce rost are această nesfârșită tergiversare, această tragere de timp? Mă privesc cu un ochi care nu mai e decât În parte amuzat, În acest final de viață. Am de multă vreme sentimentul sfârșitului, or, iată că se tărăgănează. Îmi privesc caracterul repetându-și trăsăturile obișnuite, fără să mai urmeze nici o consecință. Mai am Încă mici mișcări de timiditate care nu sunt decât
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
oferă, în sprijinul demersului de față, poetica romanului. Privită din punctul de vedere al decanonizării practicate de majoritatea romancierilor, parodia contribuie la înțelegerea evoluției literaturii prin eforturile pe care aceștia le fac pentru a inova negând, deseori chiar printr-o (amuzată) autonegare. În majoritatea cazurilor, opera cu pronunțat caracter parodic include o critică uneori vehementă, alteori destinsă a modelului parodiat (sau/ și o satirizare a unor realități extraliterare). Aceasta este dublată salvator fiindcă, în caz contrar, parodiștii ar putea fi acuzați
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ordinul, îi doare-n fund!315. Pe tot parcursul povestirii, percepția lui Ivan Denisovici a orientat deja simpatia cititorului spre deținuți, astfel încât apariția gardienilor ca centru de orientare nu poate modifica acest lucru, ea poate doar să provoace un zâmbet amuzat. Perspectiva personajului principal, Ivan Denisovici Șuhov, alternează în permanență cu perspectiva naratorului și, de asemenea, cu perspectiva care oglindește psihologia colectivă a deținuților. În general, atât percepția lui Ivan Denisovici, limitată, cât și percepția naratorului omniscient, strâns împletite, converg în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
dumneavoastră și dacă este așa vă rog să mă scuzați, acum am treabă în altă parte, la un furt de găini, s-au înmulțit hoții prin satul acesta în ultima vreme.” Ieși apoi iute ca din pușcă sub privirile noastre amuzate. Străinul se simțea acum parcă mult mai bine, descătușat cumva de o povară. Zise lui Murgoci: „Eu zic să mai aduci o sticlă ca să bem un păhărel cu toții”. După ce sticla fu pe masă, mi-am tras și eu scaunul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Elytis), ori sub acela al pământului. Individualități repetitive, mulți au scris în interiorul unui limbaj consacrat, stabilizat, impersonal, operând cu esențe gata-făcute; aceștia, numai continuatori, s-au topit netulburați în matca înaintașilor. La poetul Elegiilor, performant în cele mai variate partituri, amuzat să reorchestreze forme erodate, desuete ori obosite, să regândească arhitecturile moștenite, să re-liricizeze ceea ce căzuse în conceptualism, frapant e suflul inedit, intens novator, un limbaj presupunând implicare încordată; la el, starea de poezie, punct nodal al contrariilor, este în fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
constituie însăși rațiunea creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza lui Novalis că "basmul e oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii livrești (mod vizibil în toate volumele), discursul devine parabolă, punct de vedere, meditație, fabulă, scrisoare ori baladă; fluxul liric direct, firesc spontan, se vede concurat de pulsiuni cogitative, de reacții abstractizante
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un grup de copii care așteptau În fața muzeului Luvru, aliniați pe jos, sub un cer negru și ploios, supravegheați de profesori care se plimbau printre ei. Par prizonieri irakieni de război, spusese Faulques. Și Olvido rămăsese cu ochii la el, amuzată, Înainte să se apropie și să-l sărute pe obraz, un sărut sonor și puternic, și să-i spună că existau vânaturi care Îl marcau pe vânător pe viață. Da. Existau meteorologi care se uitau la cer și nu vedeau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
iubitule, uite, dacă ai de gînd să-ți schimbi cămașa, pantalonii și pantofii, te rog schimbă-ți și privirea, și gîndirea, și vorbirea... Pentru azi.. Te rog eu, da! Val: Ca de obicei, ești frumoasă, bună, tolerantă și monstruoasă... Irina: (amuzată) Monstruoasă fiind, bineînțeles, singurul compliment adevărat, nu? Val: Într-un fel da... Deci, spui tu, e cazul să-mi asortez gîndirea la o cravată oarecare, da? Irina: Da, iubire, așa cred eu. Val: În fond ai dreptate. În doi se
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
-l întîmpina, dar el lunecă pe lîngă ea, ca și cum n-ar cunoaște-o, apoi se apropie) El 1: Eu sînt. Ea 1: (care îl urmărise cu nedumerire) Știu că ești tu. El 1: (surprins și dezamăgit) Cum știi?! Ea 1: (amuzată, cu dragoste) Dar tu ce credeai! Doamne, ce copil ești! El 1: Degeaba rîzi. Eu cred că e bine așa. Îi mai derutăm. Ține pachetul ăsta. E cu manuscrise. (scoate de sub haină o bască și dintr-un buzunar o pereche
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ăla de cabaret... "pe femei trebuie să le iubești și să le ajuți, dar să nu-ți propui să le înțelegi... și mai ales să te înțeleagă..." Auzi la ce concluzie a putut să ajungă un gestionar de pulpe... Mona: (amuzată) Și pe mine în ce dilemă vrei să mă cocoți? Octav: Păi crezi că nu-i destul că ești cocoțată în mine...! Ce încurcătură, mai mare vrei? Mona, aș vrea să-ți spun că... îmi pare bine că ești... că
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
colectiv, că umblă și pe la alți cetățeni și duce propagandă împotriva înființării GAC. Le mai spunea oamenilor tatăl meu că vor ajunge să mănânce cu porția, „să poarte gamela la curea și lingura la ciubotă”, așa cum era în Rusia. Ascultam amuzată această expresie, spusă ironic de tatăl meu, nebănuind că ea va fi raportată securității și îi va aduce lui ani grei de temniță iar nouă ani grei de suferință. Pentru a înfăptui colectivizarea agriculturii, conducerea țării se baza pe oameni
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]