1,151 matches
-
ai conducerii albaneze. Ca și membrii ei de origine turcă, acești albanezi erau dezgustați de regimul lui Abdul Hamid al II-lea, care nu numai că nu se sinchisea de revendicările albanezilor, dar era și evident incapabil să rezolve situația anarhică din Macedonia. Cooperarea era bazată pe o neînțelegere fundamentală. Liderii albanezii se așteptau ca, după ce cauza lor avea să fie victorioasă, CUP-ul să fie de acord cu autonomia lor. În iulie 1908, cînd revolta a reușit, au fost organizate
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aflați sub ocupație, autoritățile Axei nu au încercat să administreze întreaga țară: aproximativ două treimi din teritoriu și jumătate din populație nu se aflau efectiv sub autoritatea administrației centrale. Ca și în statele vecine, și aici a apărut o situație anarhică, în special în zonele de munte, care a creat un cadru favorabil organizării mișcărilor de rezistență. Aici, ca peste tot, cele mai puternice forțe erau dirijate de comuniști. Partidul Comunist nu jucase în perioada antebelică un rol major în viața
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
întoarsă. Chiar dacă războiul nu se terminase, chiar dacă nu fusese eliberat încă întreg teritoriul național, Franța trăiește, în această vară a anului 1944, un anotimp violent 129. Violent este șuvoiul de resentimente, de ură reprimată care țâșnește deodată. Violentă este epurarea anarhică și spontană care se abate pretutindeni în țară asupra colaboraționiștilor, reali sau presupuși. Violentă este de asemenea incandescența senzuală a acelor zile de vară. Violentă este bucuria de a trăi, regăsită în sfârșit. Interzise sub regimul Vichy, balurile sunt acum
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
determinat, ca ?i valori spirituale specifice. Trecerea de la un tip de societate la altul (de la sistemul feudal la sistemul industrial, �n Occident, de exemplu) se face prin violen??, prin �nfruntarea claselor antagoniste. Cu toate acestea, conflictele sociale nu s�nt anarhice; ele se supun unor legi generale care �mping omenirea s? evolueze �n sensul cre?terii capacit??ilor ei de interven?ie asupra naturii ?i societ??îi. Noi putem spune, �n principiu, c? �n momentul �n care sistemul feudal ?i teologic
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
pragmatic al păstrării privilegiilor sau al accesului la aceste privilegii nu va putea alimenta, pe termen lung, o cultură politică. Dacă aceste comportamente care dirijează formele de democrație, jucîndu-se cu instituțiile, se instituie, România se va îndrepta spre o descompunere anarhică marcată de rivalitățile interne între clientele politice dispuse pe spații regionale. Statul, care nu mai este decît în serviciul unora, pierde din credibilitate. Acest stat nu este statul cetățenilor. Vidul poate fi umplut printr-o supralicitare naționalistă care ar ține
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
politici ruse care folosește neînțelegerile pentru a-și stabili hegemonia. Incapacitatea de a propune un proiect și o ordine guvernamentală acceptabilă arată starea de criză în administrarea de către otomani a propriilor provincii. Barbara Jelavich insistă asupra acestei stări de lucruri anarhice care face posibile toate întâmplările neprevăzute, care îi sprijină pe ruși pentru că dăunează turcilor și pentru că primii dezorganizează sau conduc spre folosul lor. Mai mult de douăzeci de ani de lupte, apoi repetatele hărțuieli în jurul forturilor Dunării controlate de turci
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
destabilizarea regimului românesc. Rolul jucat de Budapesta permite un dublu amestec, al Estului și al Vestului. Dezbaterea româno-ungară ajunge în sarcina CSCE. În acești ani, 1987-1989, interogațiile URSS-ului, care încearcă o modernizare autoritară lăsînd să se desfășoare o liberalizare anarhică, întîlnește prin evocarea comună a unui nou umanism, preocupările promotorilor dreptului din Vest. În Ungaria, dezbaterea asupra unui sistem pluripartit rămîne deschisă în perioada iernii 1988-1989. Conservatorismul autoritar al Bucureștiului nu poate repara breșa astfel deschisă. Ungurii din România fug
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
zilnic, pe cele mai importante artere și care nu iritau pe pasagerii mijloacelor de transport sau pe pietonii grăbiți. Mi-a înfățișat atunci tradiția revoluționară a Parisului, mi-a prezentat cartierele pulsatoare, mi-a expus o teorie a convertirii mulțimilor anarhice în grupări moderne, dar păstrînd multe dintre vechile caracteristici. Mi-a amintit de istoria construirii bulevardului Haussmann, în locul străduțelor întortochiate care protejau mișcările de stradă, m-a purtat în jurul pieței Bastiliei, mi-a prezentat locurile din care porneau coloanele de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
opune elitei, aristocrației. Mulțime înseamnă lumea întreagă, eu, voi, fiecare dintre noi. De îndată ce sînt împreună oamenii, fără nici o distincție, alcătuiesc masa. Pe de altă parte, ceea ce a fost considerată a fi criminalitatea maselor nu este decît o iluzie. Violente și anarhice, masele cad ușor pradă mîniei distructive. Le vedem acum, laolaltă, dărîmă, distrug, linșează, comit fapte la care nici un individ, separat considerat, n-ar îndrăzni să se gîndească. Iar Le Bon nu ezită să le impute un rol eminamente negativ în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și tehnicile să o schimbe văzînd cu ochii. Psihologia mulțimilor trebuie să își adapteze noțiunile la acest efect și să țină mereu seama de el. Tarde merge pe calea deschisă de Le Bon. Pleacă și el de la mulțimi, grupuri spontane, anarhice și naturale, un dat general al vieții sociale. Numai că lui i se pare că acestea ar fi mai puțin importante decît mulțimile artificiale, organizate și disciplinate, pe care le observăm cam peste tot, cum ar fi de pildă partidele
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de Sfinții Părinți și de Sinoadele Ecumenice, cu alte cuvinte Evanghelia trăită firesc în comunitatea de iubire a Ecclesiei. O ramură esențială a creștinismului este Ortodoxia, dominată de caracterul sinodal, în defavoarea primatului papal: nu autoritatea infailibilă a Papei, nici libertatea anarhică a individului, ci puterea sobornicității este primordială, întrucât formularea învățăturii christice se face în Ortodoxie prin sinoade, pornindu-se de la principiul absolut just că adevărul creștin, chiar când este vorba de înțelegerea cuvântului lui Hristos, e de natură conciliară, și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
mai mult decât favorabilă și fără restricțiile sechelare impuse de medicația alopatică. Diagnostic: NEPHROLITHIASIS XII.13. TUMORILE MALIGNE Cancerul este o tumoră cu o evoluție malignă, ce netratată la timp se dezvoltă progresiv producând moartea bolnavilor. Tumora crește prin înmulțirea anarhică a celulelor invadând țesuturile învecinate, vasele sanguine și limfatice, teaca nervilor. Metastazarea constă în apariția la distanță de tumora primitivă a unei alte tumori fiice (sau mai multe) asemănătoare cu prima. Căile de progresare pot fi: limfatice, sanguine sau prin
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
în combaterea noilor erezii ce expuneau unitatea creștinilor. Intrând în istoria tetrarhiei în timpul războiului civil de preluare puterii și eliminare a pretendenților la tronul imperial, Constantin s-a apropiat de creștinism într-un moment în care abia ieșit din criza anarhică avea să se cufunde în cea teologică. Convocarea primului conciliu ecumenic la Niceea (325) pentru unitatea Bisericii, în vederea restabilirii unității doctrinare și pastorale, urmărea stabilizarea acesteia și consolidarea statului, prin exilarea elementelor ostile păcii romane. În secolul IV creștinismul depășea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
330-397) ne spune că, carpocrațienii, au fost numiți și soldați, pentru că rândurile lor s-au îngroșat prin înrolarea dezertorilor și a foștilor soldați; negau nașterea lui Cristos dintr-o Fecioară. Dintr-un fragment din Apologia lui Iustin aflăm că doctrinele anarhice ale gnosticismului ar fi influențat o bună parte a creștinilor care luptau sub arme, deoarece, în scrisoarea trimisă senatului, după victoria asupra germanilor și sarmaților din anul 172, împăratul Marcus Aurelius (161-180) spunea că soldații creștinii, din legiunile sale, nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
arme să presteze jurământul, a răspuns că nu poate jura întrucât este creștin, suscitând stupoarea și incredulitatea în mijlocul tovarășilor de luptă, care nu mai asistaseră la asemenea atitudini sacrilege, crezând inițial că ar fi fost o farsă. În plină perioadă anarhică (235-284), voind să verifice loialitatea soldaților săi, Decius (249-251), fără să fi întâmpinat printre aceștia cazuri de indisciplină evidentă, care să-i fi dat vreun motiv anume, a început o persecuție cruntă împotriva soldaților creștini, acționând cu fermitate și prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
mai ales armata imperială zguduită în stabilitatea și unitatea sa de omogeneitatea pietismului creștin. În cadrul acestor atacuri susținute, maniheii nu și-au dat pace niciodată: după persecuția violentă suferită sub domnia lui Dioclețian (284-305), au continuat să-și răspândească doctrinele anarhice cu fervoarea de mai înainte. Măsurile legislative din secolul următor, ne vorbesc despre nemulțumirea lor de a zgudui forța armatei imperiale din exterior; pentru a o lovi mult mai eficient s-au înrolat. O altă serie de decrete destul de severe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Pomponius și Rufus (17 p.Chr.); 3) Vespasian (69-79) cu prilejul șederii sale la Alexandria (69 p.Chr.) și mai apoi, în anul 74, la Roma, a alungat pe astrologii și filozofii cinici, care deveniseră dăunători statului prin învățarea doctrinelor anarhice; 4) Antoninus Pius (138-161) a poruncit să fie executați vrăjitorii pentru că, prin arta lor mârșavă, tulburau liniștea publică și puterea poporului roman; 5) Marcus Aurelius în timpul răscoalei lui Avidius Cassius (175 p.Chr.) a exilat în insula Sirianului un mag
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ne spun nimic sau poate prea puțin despre creștinismul soldaților, iar aluzia lui Celsus în Verbum Vero (178-180 p.Chr.) despre absenteismul lor de la îndatoririlor militare și civile este generică, făcând cel mult o evaluare negativă față de atitudinile de tip anarhic, mărturisite de Tatianus și mai apoi de Hipolit. Ulterior, Origene nici nu și-a mai pus problema serviciului militar pentru creștini, asumând o poziție imprecisă și indicând lipsa de relevanță a chestiunii pentru el și adversarul său păgân. Izvoarele literare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o situație care se menține până în prezent (Banks 1985; Hoffman 1987). Doar unele din aceste abordări (neorealismul fiind de departe cea mai importantă a se vedea Capitolul 3 în volumul de față) continuă să privească sistemul internațional ca un domeniu "anarhic" unic care poate fi analizat în mod izolat față de evoluțiile sociale și economice în interiorul societăților și între societăți. Influența celorlalte discipline și domenii înrudite este acum pronunțată în sfera relațiilor internaționale și multe curente din Relațiile Internaționale neagă faptul că
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de vedere, războiul era văzut ca un fenomen care putea fi eradicat creând regimuri liberale, în primul caz, și instituind forme de guvernare socialiste, în al doilea. Conform cercetătorilor celui de-al treilea nivel de analiză, războiul era produsul naturii anarhice a politicii internaționale și al competiției nesfârșite pentru putere și securitate. Waltz susținea preeminența celei de-a "treia imagini a politicii internaționale", care sublinia că războiul este inevitabil în contextul anarhiei (susținând în același timp că și celelalte două niveluri
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
mondiale (a se vedea Buzan și Little 2001). Cu cât analistul vede politica internațională ca o zonă de competiție și conflict, cu atât este mai puternică tendința de a o vedea ca diferită de alte domenii academice. Aici, caracterul său anarhic este văzut adesea ca separând studiul relațiilor internaționale de alte științe sociale, iar relevanța conceptelor și ideilor preluate din alte discipline se presupune că este limitată. Am mai întâlnit această temă în lucrarea lui Wight (1966), Why is there no
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
umane. Constructivismul, analizat de Christian Reus-Smit în Capitolul 8, a apărut ca o provocare serioasă pentru perspectivele ortodoxe în domeniu, în special pentru teoriile care presupun că unele din interesele statelor sunt o consecință a plasării acestora într-un context anarhic. Într-o critică renumită a acestor abordări, Alexander Wendt (1992), susținea că "anarhia este ceea ce statele o fac să fie". Ideea era că anarhia este construită social, că este modelată de credințele și atitudinile statelor; nu este o structură imuabilă
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
anarhie" (1979:61). Unele dintre aceste diferențe vor face obiectul următoarelor subsecțiuni. "Ierarhia implică relații de suprași subordonare între părțile unui sistem, ceea ce duce la diferențierea acestora" (1979:93). Să ne gândim la separația puterilor legislativă, executivă și judecătorească. Ordinile anarhice, însă, au prea puțină diferențiere funcțională. Fiecare unitate trebuie "să se pună într-o poziție în care să fie capabilă să aibă grijă de ea însăși din moment ce nu se poate baza pe nimeni altcineva pentru aceasta" (1979:107). Diferențele dintre
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
de capacitate, nu de funcții (1979:96). "Politica la nivel național constă în unități diferențiate care execută funcții specifice. Politica internațională constă în unități identice care întreprind același tip de activități" (1979:97). Dacă toate tipurile de ordine internațională sunt anarhice, și dacă aceasta implică o diferențiere funcțională minimală, atunci structurile politice internaționale diferă doar în ceea ce privește distribuția capacităților. Ele sunt definite de evoluția schimbătoare a marilor puteri. La modul abstract, ordinile internaționale variază în funcție de numărul marilor puteri. Echilibrarea Concluzia teoretică centrală
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
caz, conflictul nu survine din cauza vreunui defect specific al actorilor. Ei sunt într-adevăr egoiști, dar nu neapărat rău-intenționați. Departe de a-și dori conflictul, amândoi preferă în fapt cooperarea. Nu sunt nici ignoranți nici prost informați. Într-un mediu anarhic, chiar și cei capabili să-și gestioneze năzuințele de câștig și glorie sunt constrânși de teamă să-i trateze pe toți ceilalți ca inamici. Anarhia poate învinge chiar și cele mai bune intenții ale noastre pe care realiștii oricum le
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]