8,737 matches
-
fost cel care s-a ocupat de acest aspect în ginecologia ieșeană. GH. PLĂCINȚEANU (1894-1982) * extern, intern al Spitalului Sf. Spiridon; * a participat la campania din 1916, a fost detașat la Chișinău unde optează pentru obstetrică și ginecologie; * preparator la anatomie (Fr. Reiner); * specializare în chirurgie la Berlin; * șef lucrări în clinica profesorului Hortolomei; * medic primar la Bârlad din l925 (8 ani); * specializare în Franța; * din 1934 lucrează in chirurgie și maternitate (prof. Zaharescu Karaman); * a fost implicat în construirea Spitalului
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
an, cartea sa "Despre înțelepciune" este condamnată, iar în 1606, pusă la index. PIERRE GASSENDI (1592-1655) Ocupă posturi de educator, până la profesor de teologie și filosofie, de la vârste foarte tinere. Se declară adversar al lui Aristotel, Descartes. Are preocupări științifice (anatomie, astronomie). Este vegetarian și antialcoolic, are o constituție firavă (ca a lui Epicur) somatică și psihică. Îi admiră pe Montaigne și Charron. Prietenia pentru Epicur este declarată în "Tratatul despre filosofia lui Epicur". Practică prietenia ca pe o etică și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
pornind de la acestea începe să cerceteze". Nicolai Hartmann Cele mai mari descoperiri medicale ale mileniului al II-lea Secolul XIX Secolul XX Secolul XVIII Secolul XVII Secolul XVI Șansa favorizează mințile pregătite". Louis Pasteur Sursă: Science and technology (referința 41) Anatomia umană Andreas Vesalius (1514-1564) Cu privire la structura corpului uman De Humani Corporis Fabrica, Libri Septem, o lucrare monumentală, scrisă în șapte cărți de către anatomistul belgian Andreas Vesalius în 1543, va aduce medicinii un dar prețios: pentru prima dată, anatomia umană se
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
referința 41) Anatomia umană Andreas Vesalius (1514-1564) Cu privire la structura corpului uman De Humani Corporis Fabrica, Libri Septem, o lucrare monumentală, scrisă în șapte cărți de către anatomistul belgian Andreas Vesalius în 1543, va aduce medicinii un dar prețios: pentru prima dată, anatomia umană se baza pe o disecție minuțioasă și pe observații, oferind practicienilor o înțelegere cât mai corectă a structurii corpului uman. "De Humani Corporis Fabrica" (1543), primul atlas al corpului omenesc. Circulația sângelui William Harvey (1578-1657) Exercitatio Anatomica de Motu
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
adevăruri științifice care au creat o nouă relație între forma și funcționalitatea organelor. Dar tehnologia medicală înseamnă, în primul rând, aparatură, materiale, tehnici care s-au perfecționat într-un ritm rapid, ajungându-se la o mai completă semiologie bazate pe anatomie, fiziologie și fiziopatologie. Însă atât timp cât raționamentul medical se bazează numai pe datele oferite de tehnică, pentru clinicieni se creează o adevărată dependență de tehnologia medicală care oferă, la rândul ei, medicului practician mijloacele necesare pentru explorarea cu date științifice cel
[Corola-publishinghouse/Science/1506_a_2804]
-
în cazul nostru aptitudinea numerică și inteligența ca aptitudine generală. De asemeni, aceeași aptitudine de grup poate fi implicată în constituirea mai multor aptitudini complexe (capacitatea de reprezentare spațială poate interveni în aptitudinea pentru arhitectură, pentru mecanică sau chiar pentru anatomie). Diferența ar consta mai curând în perspectiva din care sunt grupate aptitudinile. Din perspectiva psihologului care se ghidează după structura funcțiilor psihice, se disting aptitudinile generale și de grup. Din perspectiva consilierului de orientare școlară și profesională, care se orientează
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
a timpului În Europa Occidentală, dedicându-se studiului, cercetării și practicării medicinei, În principal a medicinei preventive și În particular a epidemiologiei 16. După Încheierea studiilor la Viena, Moldovan a lucrat timp de doi ani ca asistent la Institutul de Anatomie Patologică din Praga, unde a obținut și titlul de Doctor În Educație, În 1906. El s-a Întors apoi În Viena, unde a lucrat mai Întâi ca medic militar Într-o garnizoană din oraș și după aceea ca asistent la
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a publicat manuale de sociologie ce se bucurau de aprobarea noului regim, datorită felului În care autorul lor Îmbrățișase noul discurs normativ marxist-leninist80. Un alt promotor de notorietate al eugeniei În Regat a fost Francisc Rainer, antropologul și specialistul În anatomie care a construit, practic, de unul singur, pornind de la zero, secția de antropologie a școlii Facultății de Medicină din București. Francisc Rainer este bine cunoscut datorită colecției sale de cranii și schelete umane, față de care faimosul antropolog francez Eugène Pittard
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
o parte din pământ, În condițiile unui regim eugenic. Unele studii ulterioare ale lui Moldovan și o scrisoare deschisă către Ion Mihalache, președintele Partidului Național-Țărănesc, semnată de unul din adepții ideilor lui Moldovan, Francisc Rainer, cunoscutul antropolog și profesor de anatomie al Facultății de Medicină din București, dezvăluie Întrucâtva poziția eugenistă asupra acestui aspect important, dar neexplicitat, al criticii pe care autorul o aduce reformei agrare 48. Ca și În cazul altor măsuri de redistribuire a resurselor economice naționale, Moldovan urmează
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
O dovadă a calității programului erau nu doar programa ambițioasă, ci și renumele profesorilor ce predau În cadrul școlii, printre care se numărau personalități proeminente ale elitei intelectuale române. Astfel de nume erau Mircea Vulcănescu (economie), Henri Stahl (sociologie), Francis Rainer (anatomie), Sabin Manuilă (demografie), Gheorghe Banu (puericultură) și Eugeniu Botez (drept civil). Unii dintre ei erau adepți convinși ai eugeniei. Iuliu Moldovan și Dimitrie Gusti erau membri ai conducerii școlii 79. Unii dintre profesorii mai tineri fuseseră beneficiari ai unor burse
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
până după terminarea liceului, În timpul educației universitare. O astfel de propunere nu avea nici un precedent În România. La acel moment, noțiunile de biologie se predau numai În liceu, iar materialul de studiu includea mai degrabă subiecte de botanică, zoologie și anatomie decât teme de igienă personală, sănătate publică și ereditate umană. Obiectivul eugeniștilor era, astfel, foarte ambițios, dar explicabil În logica dorinței adepților eugeniei de a familiariza studenții cu o paradigmă științifică ce reprezenta o școală de gândire a cărei autoritate
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
educație extrem de cuprinzătoare și permanent revizuită, astfel Încât să Își poată Îndeplini rolul de elită responsabilă. Eforturile reformiste ale eugeniștilor erau concentrate În câteva arii principale: 1) introducerea cursurilor de medicină preventivă și igienă În programa universitară printre cursurile fundamentale, alături de anatomie și patologie; 2) crearea unor specializări mai avansate pentru studenții din ultimii ani de studiu; 3) infuzarea printre studenții la medicină a unui sentiment mai profund de responsabilitate socială. Astfel de propuneri au fost dezbătute de-a lungul anilor ’20
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
dau, fiecare cu bestiariul său, lecții oamenilor invitându-i să prefere calea imitării naturii în locul sirenelor culturii și ale artificiului. Peștele masturbator, șoricelul amator de firimituri, scrumbia târâtă în lesă, broasca în apa înghețată îi învață pe oameni ce este anatomia, frugalitatea, determinarea, puterea de a le îndura; pisica din castel, zborul din floare în floare al albinelor, cel al rândunelelor, balena și peștișorul oferă tot atâtea teme de meditație asupra apropierii dintre animale și oameni, asupra determinismului și a necesității
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
oare este făcut numai din materie? Este animat de un principiu spiritual: un suflet imaterial sau material? Coruptibil sau incoruptibil? Dezinteresul mărturisit al filosofului pentru problemele științifice exclude existența în opera lui a unei fiziologii, a unei patologii, a unei anatomii sau a unei medicine care ne-ar permite o abordare mai serioasă a chestiunii. Când unele texte vorbesc de egalitatea tuturor plăcerilor, de absența de diferențe între plăcerile trupului și cele ale spiritului, când un altul ne asigură de superioritatea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează, atomii cugetă. Și aceste procese complexe iau naștere sub învelișul unei ființe reductibile la numele ei. Identitatea unui filosof coincide foarte exact cu fiziologia, cu biologia, cu anatomia lui. Ce știm despre acest trup filosofic? Starea lui precară, fragilitatea lui, faptul că nu a cunoscut niciodată în viața lui ceea ce Nietzsche numește Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Este cazul sexualității, pe care Lucrețiu n-o condamnă în sine, ci numai dacă impietează asupra seninătății înțeleptului. Pindar avea dreptate când ne îndemna să devenim ceeea ce suntem. în fața unei fiziologii, a unui cosmos, a unei biologii, a unei anatomii și a tuturor determinismelor posibile și imaginabile, individul dispune de o singură soluție: să consimtă la ceea ce-l face să fie ceea ce este. Libertatea lui se rezumă la a voi ceea ce se întâmplă sau chiar la a îndrăgi orice epifanie
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a omului și a problemelor sale de viață, vor deveni fundamente de bază pentru asistența socială domenii științifice aplicative precum psihologia socială și sociologia, antropologia și lingvistica, psihologia și pedagogia, politicile sociale și politologia, cultura organizațiilor și managementul, medicina și anatomia, filosofia și etica, dreptul și economia etc. Având în vedere complexitatea problemelor sociale și a impactului lor asupra bunăstării persoanelor/grupurilor/comunităților, asistența socială implică cu necesitate precizări teoretice privind tipologia riscurilor, precum și modele de soluționare a lor într-un
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
A. (2004b), „Bilet de intrare în Paradis”, în Actualitatea creștină, nr. 2, p. 11. Mucchielli, Al. (2002), Arta de a influența, Editura Polirom, Iași. Munteanu, C. (2003), „Despre clonare și nu numai”, în Învierea, iunie, p. 2. Mureșan, V. (2001-2002), „Anatomia globalizării”, în Deisis, nr. 10-11, pp. 42-45. Opriș, D., Opriș, M. (2003), Prevenirea și combaterea traficului de ființe umane. Ghid metodic pentru activitățile didactice desfășurate la orele de religie, Biroul din România al Organizației Internaționale pentru Migrație, București. Popescu, D.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
revelatoare este această frază-credo: „Poezia trebuie să oglindească în vers adevăruri pe care le cucerește deopotrivă muzica, pictura, arhitectura” (Revăzând manuscrisul). Lui G. Călinescu poetul i se pare manierist, „mai puțin preocupat de a reprezenta”, cât de a avea „paleta, anatomia, contururile lui”, pe scurt, „a găsi o deformațiune nouă a realității e pentru el a crea”. Imputarea surprinde, căci ce altceva decât deformații și îngroșări practică Modigliani, Braque ori Matisse în faza lor analitică, preexpresioniștii Van Gogh și Munch ori
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
azi. 1944-1964 (1965), volum scris în colaborare cu Dumitru Micu. Acestuia i-au urmat Lecturi infidele (1966) și Metamorfozele poeziei (1968). La scurt timp, Contradicția lui Maiorescu (1970) inaugurează o serie de studii monografice consacrate unor autori de prima mărime. Anatomia scrisului lui Titu Maiorescu întreprinsă de M. detectează o polaritate fondatoare: la o extremă - spiritul religios, afirmativ, edificator al ctitorului și deschizătorului de drum, la cealaltă - spiritul polemic lucid al contestatarului, care demolează metodic, netezind drumul celui dintâi. Conform opiniei
MANOLESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287990_a_289319]
-
el pe unul dintre cei mai avizați și mai sensibili comentatori. Textele trădează mai întâi pe degustătorul subțire. Într-o a doua instanță, plăcerea ingenuă a lecturii se convertește în luciditate analitică. Dincolo de diversitatea universurilor poetice cărora li se schițează anatomia - Ileana Mălăncioiu și Dan Laurențiu, Ștefan Aug. Doinaș, A.E. Baconsky și Victoria Ana Tăușan, Liviu Ioan Stoiciu, Mihai Ursachi sau Ioana Ieronim -, analiza se desfășoară în orizonturi de referință ample. Făcând înserieri inedite, depistând afinități contrastive, sugerând simetrii, I.
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
ajungând până la latino-americani. Demn de tot interesul este destinul tezei de doctorat a lui I., publicată mai întâi în traducere franceză la Heidelberg, cu titlul Les Débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco (1926-1940) (1989), și apărută în românește sub titlul Anatomia unei negații (1991). Principalele merite ale cărții - care fac din ea un reper fundamental în bibliografia exegezei ionesciene - sunt construcția coerentă și argumentația fără fisură a ceea ce trebuie numit cu franchețe eșecul exemplar al lui Eugen Ionescu pe terenul culturii
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
un reper fundamental în bibliografia exegezei ionesciene - sunt construcția coerentă și argumentația fără fisură a ceea ce trebuie numit cu franchețe eșecul exemplar al lui Eugen Ionescu pe terenul culturii române. Acesta este și motivul pentru care titlul românesc - incluzând vocabula anatomia - este mult mai adecvat decât cel francez, în măsura în care oferă cheia metodologică în care a operat autorul. Așadar, oricâte piese informative ar fi lipsit din puzzle în momentul în care I. își construia cartea, absențele sunt irelevante, ele putând fi completate
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
cunoscut atunci. I. a publicat și un incitant volum de memorii Copacul din câmpie (2003; Premiul ASPRO). SCRIERI: Romanul lecturii, București, 1976; Orizontul traducerii, București, 1981; Les Débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco (1926-1940), tr. Mirella Nedelco-Patureau, Heidelberg, 1989; ed. (Anatomia unei negații), București, 1991; Copacul din câmpie, Iași, 2003. Ediții: Eugen Ionescu, Teatru, I-II, pref. edit., București, 1970; Tudor Vianu, Opere, I, București, 1971 (în colaborare cu Sorin Alexandrescu și Matei Călinescu), II-III, București, 1972-1973 (în colaborare cu Matei
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]
-
II, 25-27; Ardeleanu, Mențiuni, 247-252; Marian Papahagi, Orizontul traducerii și orizonturile criticii, TR, 1981, 36; Grigurcu, Critici, 508-513; Adrian Marino, Când Eugène Ionesco debutează în România, JL, 1990, 34; Laurențiu Ulici, Un fiu al lecturii, RL, 1990, 7; Tania Radu, „Anatomia unei negații”, LAI, 1991, 4; Nicolae Manolescu, Portretul artistului la tinerețe, RL, 1991, 21; Constantin M. Popa, Spiritul negației, R, 1991, 5-6; Florin Manolescu, Înainte de Ionesco, LCF, 1991, 27; Gheorghe Grigurcu, Sub semnul libertății, VR, 1991, 10; Dicț. scriit. rom
IONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287582_a_288911]