2,089 matches
-
Mă preling în singurătate încet, adânc... deschid drum picăturilor reci ale unui suflet nerostit, din mantie de nori întârziați fac coșciug amintirilor, declar război iluziilor din ochiul timpului și adorm spirala gândurilor rătăcite în abis de virtute. Șuier de vânt ancestral invadează spații cerebrale, își face loc prin labirint fluid, amestecă simțiri ascunse printre vise, mușcă perfid din lumină, fură culori pe care le pictează în formă de jerbe și le înfige dureros, încet, adânc... în pământ virgin, iar eu le
DECLAR RĂZBOI ILUZIILOR DIN OCHIUL TIMPULUI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372304_a_373633]
-
de vânt rece în ritmuri de Vivaldi gerul Bobotezei îmi îngheață cuvintele în aer când invoc primăvara din prag la capătul dinspre februarie Trei Ierarhi se-ntâlnesc în poetul din mine cu versuri încă nescrise. Fluturi de gheață fredonează armonii ancestrale în zbor, lupii le răspund pe mai multe voci, în cor. Și ninge, ninge fragil și sublim ca-ntr-o poveste de Frații Grimm și pe străzile tainice ale stărilor mele de spirit. Te-aș îmbrățișa dragă iarnă, până la dezintegrare
NINSOARE ÎN LUNA LUI GERAR de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372375_a_373704]
-
mă plimbe printre vise , Ori mă v-or prăștia-n povești ; Și cum ,și cănd , de ce, și dacă , Voi reuși puțin a "fi" Nu"a avea" ,voi răde printre picuri calzi de sănge Și lacrimi voi amesteca în ploi , Căzute-n ancestrale timpuri , fie pe nuferi ,fie pe noroi;... Și de v-a fi să mă lovească crivăț , Dinspre apus ,sau zeii morți , Nici nu voi băga de seamă Că-s cu stafia ta la porți ; Iubi-mă -voi ,cu ea , sau
SUFLET CĂLĂTOR de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372381_a_373710]
-
Gura-ți dulce ca o fragă Mă topește, îmi dă fiori. Ochii-ți verzi, mirific, ard, Trupul cald, sfios, mă-mbie... Poate-i doar o amăgire, Vara asta de smarald. Peste noi prăvale cerul Roi de stele, vis veral, Peisajul ancestral Îmi amplifică misterul. Vis păgân... Stelele salbă, Dulce-a verii dimineață Te îmbie, te răsfață, Să faci dragoste în iarbă. Te privesc uimit, viril... Vrei și tu!... Nu-mi vine-a crede!... Paradisul ne dezmiardă, Ne înlănțuie tiptil. Ne aruncă
VIS DE VARĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372439_a_373768]
-
reprezentat nimic, au fost ființe gregare, gelatinoase, fără personalitate, cu capul plecat altora, iar celălalt - românii au fost părinți ai civilizației, genii, dar fără noroc. Dintre exagerările postdecembriste ale globaliștilor, Ioan Aurel Pop a evidențiat: niminicia românilor, miturile naționaliste, xenofobia ancestrală a românilor, pe Mihai Viteazul - Ceaușescu avant la lettre, Avram Iancu - erou sau criminal - „dar ce război nu a avut și victime”, a adăugat rectorul. În cealaltă extremă există jurnaliști care spun că istoria s-a născut la Carpați și
SCRISUL ISTORIC SPRE CANON, IDEOLOGIE ȘI TEZISM.ISTORICUL ROMÂN ÎNTRE CONȘTIINȚĂ, UCRONIE ȘI ISTORIE CONTRAFACTUALĂ.STUDIU DR DR.IONUȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372497_a_373826]
-
de veacuri prin Carpați Și dorul si-a cioplit cuvintele pe creste Cum iubirea trece de la părinți în frați. De atâta dor zăpezile cern poeme în brazde Și cuvintele lui se fac stele pe cer de ape, Paginile, în clipe ancestrale, ne sunt gazde, Și, pe neștiute vin din veșnicie să se-adape. Îmi este dor de Eminescu pe înserate Când îi citesc versul pe genunchi de iubită, Construiesc din metafore cu migală palate Și alături de el cad iarăși în ispită
EMINESCU, CA VEŞNICIA CERULUI... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372822_a_374151]
-
Dalida, adică într-un teritoriu cu un bogat istoric al asimilării de-a lumgul timpului al feluritelor etnii venite de pretutindeni, așa cum e Franța. Trăim parcă într-o istorie care își ucide istoria, cu o identitate pierdută, undeva, în trunchiul ancestral al facerii sale, motiv pentru care cu greu se mai poate înfiripa acum un elogiu al toleranței și bunei conviețuiri. Societatea constant traumatizată de azi e sclava narațiunilor defăimătoare despre propriul său tipar unic de a fi. De aceea, capacitatea
MODELUL HIPERREALITĂŢII MULTIPLE ŞI CRIZA DE IDENTITATE A MESAJULUI TRANSMIS de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372816_a_374145]
-
care dorea să fie ceea ce condiția lui umană îl separa prin conștiință de semeni într-un timp, ca element novice vieții de a accede în vârf, de a putea vedea haosul ca nivel superior al creației. Satul își crea, prin ancestral, istoria de fiecare zi și își forma lumea pe care o împărțea în vechi și nou. Noul avea obligația să respecte cu strictețe tradiția, cine se încumeta, prin propria-i voință, să o anuleze ca fapt existențial, își pierdea identitatea
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
fel ca și ei acum la rostuirea destinelor. Cât dispreț și câtă fandoseală în dorința de a exista acoperit de rău. Ceea ce am expus, în rândurile de mai sus, nu sunt decât urmări ale unor fenomene existențiale ale unui fost ancestral, o lume a lumii cercului care se învârtește în timpul teluric sub secunda cosmică, care definește viața ca însemn petrecut ca rost sesizabil. Mulți se vor fi așezat, dintre înaintașii celor înțelepți, să caute înțelesul a ceea ce se consideră că viața
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
firesc și s-a apropiat amestecului nesecat de fabulous și fantastic. Două concepte care au dat sens nou vieții omului legat de creație și care, aparent, păreau să fie înrudite ca sistem perfecționat și bine definit scopului existențial al omului ancestral. Ele îi dădeau rost ca îndemn la neînțeles, îl ordonau și îl făceau să își cunoască limitele, un bun simț rânduit lumii satului de însăși comunitatea, care agrea neînțelesul ca mod de viață comunitar. 2. Expozeu despre însemn ca rost
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
primise cu mult entuziasm, încât m-a uimit fericirea cu care le răsfoia. Le-a așezat pe o măsuță în apropierea patului său, unde, parcă din adâncuri pâlpâia lumina unei lămpi cu gaz. În casa ciobanului pătrunsesem într-o lume ancestrală. Când ne-am așezat la masă am putut observa în detaliu modul de organizare a casei cu două odăi și cu un pod cât toată casa, plin cu lemne de foc și cu alimente de iarnă, puse la uscat. Acolo
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
schimbările care sunt inevitabile unei societăți, ca a noastră, ce se află într-o continuă evoluție. Ne vom aduce însă aminte cu drag atunci când vom auzi urarea de Anul Nou, rostindu-se versurile tainice ale Plugușorului nostru, moștenit din vremuri ancestrale și purtat din generație în generație, în frumoasa limbă românească și vom analiza tăcuți cum a evoluat aceasta de-a lungul timpului care trece parcă pe lângă noi fără să ne dăm seama. De modul cum încercăm să-l conservăm, ferindu
CERCETARE REALIZATĂ ÎN ANUL 1996, LA AZILUL DE BĂTRÂNI DIN COMUNA SMEENI, JUDEŢUL BUZĂU de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372735_a_374064]
-
of family confidences of Goruni village Abstract It was a law of life that people should appoint in a time meant, natural of the union of man and woman, to build a house of thoroughness, of sense, delivered after all ancestral traditions. The place was searched, it was hallowed, the rectangle-shaped outline of the house was traced, and then began the bringing of the necessary for the lift. Nothing was missing from the new house to be necessary and not be
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
ÎN LITERATURA ROMÂNĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 234 din 22 august 2011 Toate Articolele Autorului Motivul icoanei în literatura română Se spune că românul din toate timpurile a fost creștin. În astfel de condiții, din vremuri ancestrale el a încercat să-și exteriorizeze acest sentiment, desenând și cioplind în piatră reprezentări imagistice sugerând divinitatea, mai ales în peșteri, ce se constituiau în adevărate lăcașuri de cult. Însă tradiția spune că Evanghelistul Luca ar fi pictat primele trei
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371190_a_372519]
-
cu copilul în brațe care istovit de atâta drum a murit.Femeia nebună de durere, observă această nenorocire chiar în fața icoanei sfinte. Era, deja, nebună și blestema icoana. Mai târziu Ion Pillat în poezia “ Sfârșit de toamnă“ vorbește de icoana ancestrală ce străbate veacurile:” Icoana tăinuită ce farmec straniu are!/ Tăcută o șterge veacul, dar tot mai blândă pare/ Cu fața ei asemeni iubirii ce-a trecut.“ Mihai Sadoveanu în”Baltagul “ se subliniază faptul că Victoria înainte de a pleca să-l
MOTIVUL ICOANEI ÎN LITERATURA ROMÂNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 234 din 22 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371190_a_372519]
-
dintre zenit și nadirul privirii, s-a hotărât să ne ofere “bucuria inimii” sale, într-un mănunchi înmiresmat de poeme scăldate-n rouă primăvăratică stând abia să se reverse în tumult din încăperile sufletești. Tumult de zvonuri telurice, zămislind ecouri ancestrale. Dorința mărturisită “să fiu primăvară-n toate” - și, mai mult decât atât: “Floarea vieții, parfumată cu idile și povești!” are darul de a preface totul în nestemate și-ți induce o stare de „beție de primăvară” cu adieri de salcâm
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
Acasa > Cultural > Spiritual > SIMFONIA IUBIRII Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 860 din 09 mai 2013 Toate Articolele Autorului Chemarea ancestrală a Iubirii a existat dinainte ca noi să ne naștem. Mi se pare firesc, altfel n-am fi apărut, nu? Când un copil apare pe lume...vine cu sămânța iubirii în inimă. Și iubirea crește odată cu el. Legenda iubirii spune
SIMFONIA IUBIRII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344752_a_346081]
-
succedă și culminează în desfășurarea dramatică pe care o numim stigmatica. Ceea ce în anii adolescenței Ligiei era inflamabil în metafore că într-un „ delir controlat”, subtextual, s-a deschis în românele ei că o ramificare semantica pe verticală unui arbore ancestral, revigurat de aerul tare al Libertății de exprimare și de confesiune. În ambele române, personajele - cheie sunt urmărite de implacabilul unui determinism ateu, în care instanța divină intervine pedepsitor- justițiar și uneori iertător. În vidul tenebros al ateismului, entitatea umană
UN ITINERAR AL VIETII SI CARTII CRESTINE de EUGEN EVU, ACADEMICIAN, MEMBRU AL USR DIN ROMANIA în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344928_a_346257]
-
profesorii coreeni de la Catedra de limbă română din cadrul Universității de Studii Străine, Hankuk, mi-au prilejuit însă revelația unui univers poetic inedit, de o sensibilitate aparte, în care trăirile umane sunt estompate până la surdină, venind ca un ecou din timpuri ancestrale și contopindu-se cu relieful învăluit de cețurile opalescente ce învăluie perpetuu peisajul coreean, conferindu-i o aură de mister. Aici frumosul nu este ostentativ, este indus prin armonia forțelor care dau viața. Ying și Yang. Aș fi vrut să
CONSUL LA AMBASADA ROMANIEI DIN CANBERRA de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344937_a_346266]
-
de ficțiune nonfictiv(!), la proiecția secvențială rapidă, amețitoare a mii de instantanee redându-mi personaje, portrete vii, mișcăndu-se în cele mai bizare mimici, gesturi și ipostaze. Deslușeam la început predominant trăsături antropoide ante-preistorice, apoi chipuri aproape umane, timpurii...De la precursorii ancestrali din vechimi atemporale, cu înfățișări sălbatice, de primate, la portretele vii paleontologice, neolitice și moderne, derularea imaginilor încetinea, sesizam decelerația, metamorfoza, modelarea... Așteptam „cuminte” încetinirea și oprirea rolei (!), a tamburului cinematic. Se oprea de fiecare dată, invariabil, la același unic
REVELAŢII INTERZISE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 548 din 01 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345791_a_347120]
-
familia lui s-a ciocnit atât de violent de o istorie vitregă care o va scoate definitiv din matca ei rurală. Comunismul cu colectivizarea lui forțată a avut un impact nefast asupra satelor românești și a dispersat o întreagă civilizație ancestrală și mai ales a reușit trista performanță de a distruge dragostea românului față de pământ. O ultimă, dar destul de palidă șansă ar fi ca tranziția, prin înrăutățirea vieții orășenilor cărora pensia drastic diminuată nu le mai ajunge să trăiască nici măcar la
CRONICĂ ION ROŞIORU LA ROMANUL „ÎNTOARCEREA”, AUTOR DUMITRU DĂNĂILĂ de TEO CABEL în ediţia nr. 836 din 15 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345886_a_347215]
-
Gura Teghii, un adevărat paradis, cum zicea Cioran despre Coasta Boacii, la care se gândea cu lacrimi în ochi chiar și atunci când se plimba pe Champ Elysee. Veronica Anton, căci acesta era numele ei, venise la oraș din pustiul acela ancestral, părăsind ținuturile natale, cu dealurile și pădurile ce înconjurau satul. Acolo își petrecuse copilăria, aducându-și aminte de apusurile de soare, pe care le urmărea nemișcată, în tăcere, cu bărbia pe genunchi, ca o micuță chinezoaică din filmele lui Caneto
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
vedere vru să-l spargă, i se păru că stătuse; ascultând mai atent, îi auzi secundele cum îi băteau în creier ca niște enorme ciocane, amplificate de boala de-astă iarnă, ce-l terorizase două săptămâni la pat; ce spaime ancestrale-l urmăreau? ce blestem din moș-strămoș se legase de el? -Cum e, domnule student? - vârî mam’zel Gretta capul pe ușă cu aceiași ochi de ciuvică - mi se pare mie că domnița de ieri ți-a sucit mințile! Era tare
EMINESCU ŞI VERONICA LA VIENA (CAP 3, 4) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347780_a_349109]
-
scriitoricească - își serbează uneori ziua (13 iunie, să se știe de prieteni!) pe patru roți, cearcă să-nțeleagă esența iubirii în poeme, în vreme ce Poezia/ încălțată cu sandale/ din pielea cerului/ și talpă din scoarță de tei/ agale/ venind din veacuri ancestrale/ se strecoară printre ei/ ca o femeie tânără/ și dornică de dragoste/ în mână cu o carte/ în mileniul viitor/ mai departe... Anca Florentina Popescueste chimistă de amintiri, iar în ceara clepsidrelor află haikuuri sau tocuri de 15, cadouri de
FLORIN GRIGORIU ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI 2014 de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347770_a_349099]
-
port în mine permanent un crez:/ Că țara mea pe glob o să rămână!“( “Întâlnire inter-arme,” din ciclul ”Flori ale recunoștinței “). Obsedat de profunzimea sentimentelor, de rădăcinile arhetipale ale locurilor natale, poetul face mereu trimiteri la simbolurile neamului nostru, sondând misterul ancestral și idealul clasic al românului, descoperind de sub mantia brazdelor istoria pentru a descifra filonul spiritual al prietenilor: “Când fulgi de nea veni-vor să se-aștearnă/ În Cluj, voi hoinări mai fericit,/ Intrând în sărbătorile de iarnă,/ Eu mă gândesc
ÎNTOARCEREA ACASĂ A POETULUI VASILE B. GĂDĂLIN CU POEZIA ÎN SUFLET de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1213 din 27 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347967_a_349296]