2,199 matches
-
Series, 7/1984, University of Alberta; „Action Research as Theory of the Unique: From Pedagogic Thoughtfulness to Pedagogic Tactfulness”, Curriculum Praxis Series, 32/1984, University of Alberta; The Tone of Teaching, Scholastic-TAB Publications, Richmond Hill, 1986; „By the Light of Anecdote”, Phenomenology + Pedagogy, 7/1989, pp. 232-256. 109. M. Greene, „Cognition, Consciousness, and Curriculum”, în W. Pinar (ed.), Heightened Consciousness, Cultural Revolution, and Curriculum Theory, McCutchan Publishing, Berkeley, 1974, pp. 69-84. 110. G. Willis, „A Reconceptualist Perspective on Curriculum Evaluation”, Journal
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Boston, 1960. 122.Van Manen, „Practicing Phenomenological Writing”, ed. cit., p. 69. 123. Pinar et al., op. cit., p. 407. 124. Van Manen, „Practicing Phenomenological Writing”, ed. cit., p. 69. 125. Ibidem. 126. Ibidem. Dar și în By the Light of Anecdote (1989) van Manen a adus lămuriri în acest sens. 127. R. Burch, „On Phenomenology and Its Practices”, Phenomenology + Pedagogy, 7/1989, pp. 187-217. 128. Vezi traducerea românească a cărții lui F.D.E. Schleiermacher Hermeneutica (traducere N. Rîmbu), Polirom, Iași, 2001. 129
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eds.), Value Conficts and Curriculum Issues: Issues from Research and Experience, McCutchan Publishing, Berkeley. Tyler, R. (1987), „Charles Hubbard Judd: As I Came to Know Him”, Teaching Education, 1 (1), pp. 19-24. van Manen, M. (1984a), „By the Light of Anecdote”, Phenomenology + Pedagogy, 7, pp. 232-256. van Manen, M. (1984b), „Practicing Phenomenological Writing”, Phenomenology + Pedagogy, 2 (1), pp. 36-69. van Manen, M. (1989), „Doing” Phenomenological Research and Writing, Curriculum Praxis Monograph Series, Monograph No. 7. van Manen, M. (1991), The Tact
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
simți în prezent - indiferența este imposibilă. Apoi sunt două categorii de oameni: cei ce fac istorie și cei ce se folosesc de ea - primii sunt deja morți. Apropo de rescrierea istoriei - acum vreo 25 de ani mă distram spunând o anecdotă: „Imaginați-vă sărbătoarea din 23 august peste o sută de ani și că urmașii urmașilor noștri, sătui de paradă și explicațiile comuniste ale actului de importanță națională, o transformă în zi de doliu național. Bocetul nației devine plin de ocară
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Voinescu II, va fi studiat la Odessa. Din rusește a tradus mai multe manuale și regulamente ostășești, precum și Elemente de creștinească învățătură sau Prescurtarea Istoriii Sfinte și catihizmul pe scurt (1852). Din franceză transpune, în 1842, un „buchet” de cinci „anecdote istorice” (O curtizană, Portfeiul, Întoarcerea recrutului, Între două etape, Tâlharul de la Waterloo), un „romanț” (Marcel, 1845) și, pentru întâia oară în românește, Corina sau Italia (1846) de M-me de Staël. În prefața la Corina sau Italia, constatând insuficiența limbii literare
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
limbă uniformă, corectă, dar nefirească în ambianța rustică, balansează între exclamațiile de melodramă și pedanteria cazonă. Cu această piesă colonelul V. nu-și trădează, de fapt, adevărata vocație. SCRIERI: Recrutul răscumpărat, București, 1942. Traduceri: [Autori neidentificați], Buchetul coprinzător a cinci anecdote istorice..., București, 1842, Marcel, București, 1845; M-me de Staël, Corina sau Italia, București, 1846; ed. 2, I-II, București, 1856-1857. Repere bibliografice: D.G. [Dimitrie Gusti], „Recrutul răscumpărat”, „Albina românească”, 1845, 85; Trifu, Cronica, 181-182; Constantin Rezachevici, Valeriu Stan, Memoriile istorice
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
de cuviință să își extindă preocupările și asupra vieții politice a românilor regățeni, pe care o satirizează adesea (Alarmă ș.a.). De altfel, se tipăresc și texte ale unor scriitori de dincolo de Carpați (N. N. Șoimescu, C. Munteanu-Râmnic ș.a.). Pe lângă foarte numeroase anecdote versificate compuse în genul lui Th. D. Speranția, mai ales de Aron Boca Velchereanu, N. A. Bogdan și Petre Dulfu, apar și schițe cu un umor de calitate (Civilizație la sate), unele iscălite de I. I. Schiopul. Ce și cum trebuie
VULTURUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290673_a_292002]
-
declarat avangardistă. Inițial eclectică, tipărește versuri tradiționaliste (Virgil Gheorghiu, Symonis, Teodor Scarlat, Vremuri vechi, Decor nocturn, Haliduna, Al. Raicu, Pace), alături de câteva proze banale, o traducere după Alfred de Musset (S-apropie sfârșitul) semnată de Teodor Scarlat, epigrame, cugetări și anecdote. Face notă aparte Ion Simionescu, prezent în sumar cu articolul de etnografie În casa unui dac. Abia după restructurarea din vara anului 1931 V. devine exclusivistă, exprimându-și crezul modernist în materiale speciale și în articole de direcție. Schimbarea orientării
VRAJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290649_a_291978]
-
dobrogean, formulat în registru agreabil, burlesc, satiric, monden sau intimist, o scriere, în parte, deschizătoare de drum pentru o publicistică turistică. Sunt observate orașul, oamenii (localnicii și vilegiaturiștii), comunitățile etnice, mentalitățile, obiceiurile, „folclorul” și tabieturile vilegiaturii, flirtul etc., asezonate cu anecdote de „culoare”, cu umor și melancolie. Caracteristică pentru dramaturgia lui Ș. este combinarea meșteșugului teatrului bulevardier cu cedarea față de comandamentele extraliterare, impuse politic, ale artei de propagandă, pe coordonatele realismului socialist. Limitele talentului dramaturgic sunt vădite și, deși recurge la
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
Pe de altă parte, stilul este un amestec de provincialisme greoaie și supărătoare și de metafore îndrăznețe, vizând frecvent paradoxul. Fraza, adesea ritmată, e construită armonios. Volumul Cântece voinicești despre zile din bătrâni (1870) cuprinde balade de factură populară, iar Anecdote poporane (1893) se bazează pe șarjarea limbajului, în timp ce Romeo (1873), Horea (1885), Avram Iancu, regele Carpaților (1891) sunt încercări de roman istoric. Se adaugă o amplă epopee, Ștefaniada (1925), și o piesă cu subiect istoric, Avram Iancu (1924). Un merit
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
Cântece voinicești despre zile din bătrâni, Bârlad, 1870; Fundament de filosofie, Iași, 1871; Romeo, Iași, 1873; Estetica, I-II, Iași, 1874-1887; Decebal, Craiova, 1882; Tinerețea lui Ștefan cel Mare, Iași, 1882; Horea, Iași, 1885; Avram Iancu, regele Carpaților, Iași, 1891; Anecdote poporane, I, București, 1893; Reforma metoadelor în știință și practică și teoria consecutismului universal, București, 1895; Frumusețea liniară și frumusețea omului, Iași, 1896; Ortografia corectată, față de erorile Academiei Române, București, 1915; Mama Tudora, București, 1915; Maica starița, București, 1920; Avram Iancu
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
erorile criticului (între ele, aceea etern citată despre Camil Baltazar) și îi minimalizează monografia despre Titu Maiorescu. Nu se poate susține că talentul lui E. Lovinescu se reduce în Memorii la faptul că este „capabil [...] de a nara cu haz anecdote auzite sau trăite”. Înainte de toate, E. Lovinescu este în Memorii un moralist de prim ordin. Procedeul de a scoate la lumină injustițiile critice nu mai funcționează însă în capitolele rezervate lui G. Călinescu sau lui G. Ibrăileanu. Nicolae Labiș este
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
noi. Colaborează la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Astra” ș.a. A mai semnat S. Bălănescu și Arina Velovan. Volumele lui P. - trei dintre cele cinci sunt antologii - conțin versuri de cea mai diversă factură: poezie epică, șarje, balade, anecdote, epigrame, parabole, poezie cu rimă, poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
mai ales în rândul celor cu un nivel de cultură modest. Au publicat, alături de Simion Pocreanu și de cei doi redactori, Constantin Almăjanu, Șt. Albu, A. Roxim, Th. D. Speranția. Se tipăresc doine din Maramureș culese de I. S. Bădescu, anecdote versificate, articole despre reprezentanții Școlii Ardelene sau despre scriitori români. Câteva traduceri de basme germane se adaugă materialului literar original. R.Z.
PRIVIGHETOAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289027_a_290356]
-
astfel, sub influența politică a familiei bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin pana, uneori inspirată, a lui Iulian Grozescu, satira capătă un sens mai general. Schițele, anecdotele, versurile satirice critică politicianismul, parvenitismul. Hazul nu lipsește, deși referirile frecvente la evenimente nesemnificative, cu răsunet local, fac astăzi textele mai greu de înțeles. R.Z.
PRICULICIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]
-
Povestirile despre Vlad Țepeș, larg răspîndite în Europa Centrală și de Sud-Est, își au sorgintea în creațiile folclorice din Țara Românească privitoare la domnul român, creații al căror ecou s-a răsfrânt în spațiul din sudul Dunării și în Transilvania. Anecdotele populare reunesc o serie de mărturii și fapte reale, alături de motive folclorice universale, adaptate figurii lui Vlad Țepeș, și de câteva povestiri tendențioase. Ele sunt prelucrate și dezvoltate original în două scrieri literar-istorice (una germană, alta slavonă), ce reflectă viziuni
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
au fost integrate în aceeași perioadă în cronica austriacului Thomas Ebendorfer, în comentariile lui Enea Silvio Piccolomini (Papa Pius II), au fost folosite de legatul papal Nicolae de Modrussa și prelucrate în versuri în poemul lui Michael Beheim. Mai târziu anecdotele despre Vlad Țepeș sunt receptate de scrierile istoriografice ale lui Filippo Buonaccorsi-Callimachus și mai ales de cronica lui Antonio Bonfini, de unde pasajul trece în cosmografia lui Sebastian Münster și în prelucrarea cehă a acesteia, datorată lui Jan din Puchow. Cronica
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
și elemente legendare despre Vlad Țepeș. Versiunea slavonă, ulterioară celei germane, având cu aceasta o serie de elemente anecdotice comune, dar cu episoade mai dezvoltate literar, se deosebește prin optica favorabilă în care este așezat domnul român. Textul slavon îmbină anecdote de sursă folclorică și înregistrări de fapte sau situații istorice precise - luarea lui Vlad Țepeș ca prizonier, eliberarea lui, ultima sa domnie, informații despre familia și moartea acestuia. Varianta slavonă nu s-a păstrat în redacția originală, ci, ca rezultat
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
vechi probabil decât celelalte două versiuni, povestirile românești despre Vlad Țepeș s-au transmis doar pe cale orală, prezența lor, identificabilă ca sursă de inspirație, fiind atestată și prin recente cercetări de folclor în satele argeșene învecinate reședinței voievodale de la Poienari. Anecdotele despre Vlad Țepeș au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
au influențat în secolul următor paginile consacrate domniei acestuia în Letopisețul cantacuzinesc, iar mai târziu oferă motive de inspirație pentru Țiganiada, epopeea lui Ion Budai-Deleanu. Povestirile sunt prelucrate de Petre Ispirescu în Viața și faptele lui Vlad-Vodă Țepeș, una dintre anecdote servește drept punct de plecare în piesa Praznicul calicilor de Mihail Sorbul, după cum imaginea voievodului este evocată după alte câteva decenii în „tragedia populară” A treia țeapă de Marin Sorescu. Vlad Țepeș din povestirea germană devine în romanul Contele Dracula
POVESTIRE DESPRE DRACULA VOIEVOD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
N. Burlănescu-Alin, Basil Gheorghiu ș.a. Proză semnează Neli Cornea, H. Coșoi, Constantin Muche Blond, D. Karnabatt, G. N. David, Nestor Ionescu. Apar traduceri din Heinrich Heine, Maxim Gorki, Jean Richepin, Catulle Mendès, Alexis Bouvier. Revista mai conține epigrame, maxime, cugetări, anecdote, curiozități. Alți colaboratori: G. Tutoveanu, I. Duca, Const. S. Stoenescu, T. A. Teodoru. A.P.
PROVINCIA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289052_a_290381]
-
PUBLICĂRILE UNUI GRUP DE IUBITORI AI LITERATUREI ȘI AI ȘTIINȚEI, revistă apărută la Ploiești în aprilie 1898. Susținătorul material al publicației pare să fie Victor Bilciurescu. El este prezent cu versuri, cu anecdote versificate și cu un articol în care face istoricul cercului literar de la „Revista nouă”. O poezie a lui N. Nicoleanu, pe care Al. Macedonski i-o trimisese lui Bilciurescu pentru a fi publicată, dă prilejul unui studiu asupra celor trei
PUBLICARILE UNUI GRUP DE IUBITORI AI LITERATUREI SI AI STIINŢEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289060_a_290389]
-
Amintiri despre Mihail Sebastian). P. mai cuprinde anchete teatrale, o cronică a revistelor în cadrul unei rubrici intitulate „Cărți și reviste”, alături de cronica teatrală, cinematografică, plastică, muzicală, cât și un număr mare de știri politice, artistice, culturale, sportive, informații medicale, reflecții, anecdote, epigrame. Alți colaboratori: Ionel Sârbu, Nicolae Bocșa, Teofil Lianu, Vasile Dobrian, Mircea Popovici, Pimen Constantinescu, Ion Apostol Popescu, Mihai Spiridonică, Victor Jurcă, D. Hinoveanu. M.W.
PROVINCIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289053_a_290382]
-
Volumele de amintiri, Reminiscentie din anul 1860 (1897) și Notițe despre întâmplările contemporane (1913), cuprind date despre viața politică și socială a Transilvaniei și sunt scrise într-o limbă cursivă și vioaie. Autor a numeroase versuri, P. prefera satira și anecdota în versuri, specii pe care le-a cultivat cu stăruință. Volumul său de „imitațiuni” (1900) este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe. Ceva mai reușite sunt poemele didactice (Mărul, 1883, Strugurii, 1898), cu
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
această grandilocvență a discursului poetic o reprezintă prelucrarea „în viziuni antinomice moderne” prezentă în Proverbele lui Solomon, carte apărută în 1996. Colaj versificat de cuvinte biblice de duh, de proverbe românești sau extrase din folclorul altor popoare, de snoave și anecdote, aceste stihuri ludic-moralizatoare lasă a se întrezări o posibilitate mai adecvată lirismului lui R., mizând pe umor, ironie și sarcasm dezabuzat: „Nu șovăi în viață, de ești bărbat întreg:/Bărbații șovăielnici doar firimituri culeg”; „...Iar dacă știi că nu știi
RACHICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]