974 matches
-
responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile În țară și care sînt dificil de realizat În exil, comunicarea limitîndu-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a Întîlnirilor noastre. Cred că a veni În grup Înseamnă a-ți asuma riscurile grupului, a comunica, a converti Întîlnirea. Or, noi nu ne Întîlnim decît după ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Kirk este tratația oferită la Întîlnirile lui Ceaușescu: dacă la Început pe masă se găseau bomboane de ciocolată și un suc „dulce, grețos”, În ultimii ani bomboanele nu mai apăreau decît În cazul unor vizitatori străini importanți. Deși istoria anecdotică este extrem de importantă și poate scoate la suprafață dimensiuni subtile ale unor evenimente, insert-urile acestea „de atmosferă” sînt Într-o proporție suficient de redusă pentru a nu acoperi tema principală a lucrării și a nu arunca În senzaționalism diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
limbajului prozaic sau amestecul de limbaje cu o structură diferită: limbajul presei, al reflecției directe, limbajul eminamente oral etc. potrivit conținutului ce se caută pe sine. O trăsătură comună a multor poezii este caracterul lor epic, semnalând uneori chiar prezența anecdoticului. Combină uneori liricul cu epicul. Rezultatele obținute de poet în domeniul lirismului de tip baladesc, fără a fi remarcabile, merită totuși a fi relevate, deoarece vădesc în creația lui Labiș pe un bun mânuitor al uneltelor poetice, versul lui câștigând
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
dădea dovadă, caracterul său volubil, cuceritor. Prietenia se încheagă astfel, firile diferite atrăgându-se și completându-se reciproc. Tocmai aceste diferențe au stârnit controverse și discuții, mulți susținând faptul că cei doi se numeau prieteni doar din considerente bahice și anecdotice.* Un motiv ar fi lungile lor peregrinări la Bolta Rece sau pe la alte cârciumi din Iași, unde se pierdeau în discuții, amintiri și meditații. George Panu surprinde ineditul și inefabilul acestei relații în cartea sa Amintiri de la „ Junimea” din Iași
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
aibă 17 etaje, saloane de spitalizare de 1, 2 și 3 paturi și multiple dotări care constituiau premiere tehnice pentru un spital din România la acea dată (de ex. bloc operator cu instalații de aerisire cu flux laminar). Cu caracter anecdotic menționăm că la ultimul etaj era prevăzută o clinică de psihiatrie. Decizia conducerii statului din acel moment de a se muta în Palatul Cotroceni și cutremurul din 4 martie 1977, care a surprins spitalul într-o etapă avansată de construcție
Asistența urgențelor chirurgicale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
concret”. Lucrarea are funcția unui principiu organizator, în condițiile în care literatura românească de specialitate este presarată cu lucrări de polularizare, fiind în ultimă instanță un semn al maturității științifice în domeniul psihosociologiei din România. Chiar dacă autorul - după o expunere anecdotică în care analizează rolul transmiterii semnalelor nonverbale de natură sexuală în cuplu - afirmă cu umor, într-o paranteză, că „rândurile acestea nu ar trebui citite de copiii sub 16 ani decât cu acordul părinților... Păcat că s-a instituit o
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
nume... Moștenitori ai unei adevărate arte a compromisului, facem din morală un joc în plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Problema spinoasă a nopților" și în "Câinele de lângă pod", cu ele poemele vor îmbrăca mai departe, tot mai pronunțat, formula dezbaterii etice. "Nevoia de cercuri" se caracterizează, ca și "Aventurile lirice", prin entuziasm și dăruire într-o formulă diversă: jocul anecdotic, burlescul, grotescul, sarcasmul ascunzând intensități afective. Stările nelămurite și stările limită vor constitui fluxul atitudinii poetice specifică ulterior și creației lui Marin Sorescu. "Haideți la biliard!/ Când lucrurile/ încetează să mai aibă un înțeles,/ o legătură,/ mă duc să joc
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lemnele,/ numele între tâlhari să i se lase". În "Cariatida", așa cum spune Ion Pop, în "Poezia unei generații", este propusă, în "ultimă instanță", o lecție, demonstrație de reabilitare a unor motive poetice compromise de o viziune simplificat idilică și superficial anecdotică a multor poeme pătrunse, atunci, înainte de vreme, în manualele școlare"1. Și în aceste poeme, domină tonul oracular, aura de legendă, cu incantații de bocete și blesteme, un limbaj familiar sau tehnic, păstrând însă doza de dramatism și de mit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
până scot scântei, astfel că ai sentimentul că te miști într-un univers incendiat în care flăcările te ating din când în când. Ultimul volum, "Megalitice", pătrunde și mai adânc în folclor. Poetul evocă datini și obiceiuri specifice satului. Cultivă anecdoticul cu scopul unor demonstrații morale abia perceptibile. O lume trecută prin metamorfoze, simboluri și analogii, cu scopul de a provoca reacția noastră față de tot ce nu se poate explica simplu și direct. Ion Gheorghe se întoarce în lumea lui Por
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
de câte ori te văd, îmi amintești prietenia care am avut-o cu moși-tu. Dar spune drept, este vreo asemănare între tine și el?; Foarte mare, domnule profesor, Mihai a fost un geniu și eu am facut armata la Geniu"61. Anecdotic, măi amintim în încheierea acestor câteva rânduri ce i le-am dedicat lui Victor Eminescu faptul că numele său a fost dat unui personaj dintr-o peliculă modestă (cum notă în cronică să din 23 martie 1942 "New York Times"), intitulată
Studenți români la Universitatea Liberă din Bruxelles (a doua jumătate a veacului al XIX-lea - prima parte a secolului al XX-lea) by Laurențiu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
umor că făcea parte din „hălăciuga academicăʺ N‐am întâlnit publicate versurile satirice în cele 23 numere ale Florilor Dalbe apărute în 1919, dar am găsit versuri de o sensibilitate aparte semnate de același Victor Ion Popa, naive și duios anecdotice, cum le numește Gruia Novac undeva, referindu‐se la Societatea Academia Bârlădeană. Iată, de exemplu, versurile cu titlul „M‐a cunoscutʺ: „Avea iubita un cățel; / Se gudura pe lângă mine, / Și‐l depărtam încetinel,/ Căci drept vorbind, e o ru șine
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
prozaică e investită, fără patos sau poză, cu semnificații ale interogației asupra rosturilor ultime, schițate cu nerv și curmate brusc. Colorată anecdotic, lirica lui P. este de regulă nonnarativă: vădește performanța obținerii unui maxim de conotație cu un minim de anecdotică și de narație. Ecouri din - sau omologii cu - poezia unor autori din generații mai vârstnice (atât de diferiți între ei, precum Tudor George, Mircea Ivănescu și Leonid Dimov) sunt perceptibile pe alocuri. De filiație dimoviană este, de pildă, amplul poem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
în unele cazuri. Privind mai atent, întrezăresc totuși o dificultate. Acest tip de conducător nu este doar ieșit din comun, el ne apare a fi de natură arhaică. Ai crede că este specific societăților de odinioară, deci de interes pur anecdotic pentru timpurile noastre. Nu vedem încă, în ciuda oricărei așteptări, că el se menține și se răspîndește? Nu se pune problema de a-i pune aureola vreunei virtuți care l-ar face imun la uzura istorică. Dar trebuie să acceptăm conducătorul
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Rândunica”, uneori semnând și cu pseudonimul I. C. Frunză. În nuvele, povestiri, schițe P. se străduiește - într-o măsură după modelul lui I. S. Turgheniev, din scrierile căruia și traduce în „Tribuna” - să lase în urmă făgașul prozei anecdotice, didacticiste, încercând un registru narativ axat pe atmosferă: Logofătul Matei (1887), Niță dragă (1888), Schițe (1893), La târg (1895). Acest ardelean, care poate extrage zolist „documente” din viața periferiei brașovene (Țica lui Coderiște), se simte în largul lui și când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288660_a_289989]
-
viziunii”, „asperitățile” limbajului, pe alocuri frust, violent, asociații insolite de cuvinte ori schimbări bruște de registru stilistic, „semnul notației proprii”, în opinia lui P. Constantinescu, apropie lirica lui B. de expresionism ori de suprarealism. Cetatea lui Bucur (1940) combină elementul anecdotic cu tragicul, ironia cu parodia, retorica și prozodia cântecului de lume cu imagini de factură expresionistă, în încercarea de a surprinde viața pestriță a capitalei bucureștene, o cetate-bâlci pitorească și plină de viață. Următoarele volume publicate în țară, inconsistente valoric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
I s-au acordat Premiul Asociației Scriitorilor din București (1982), Premiul Uniunii Scriitorilor (1995, 2003). În ciuda a numeroase ecouri critice pozitive (notabilă e, bunăoară, valorizarea făcută de Laurențiu Ulici: „Bun povestitor, el încearcă să corecteze chiar tradiția, eliberând-o de anecdoticul și pitorescul ce o umpluseră de-a lungul câtorva decenii, de la Panait Istrati până azi”), literatura lui T. e un caz de involuție în raport cu niște premise oricum nu strălucite. Dacă scrierile publicate înainte de 1989 dețin o formă rezonabilă, majoritatea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290302_a_291631]
-
Bogdan ULMU Pagini dintro istorie subiectiv anecdotică a teatrului românesc Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României ULMU, BOGDAN Pagini dintr-o istorie subiectiv-anecdotică a teatrului românesc / Bogdan Ulmu. Iași : Junimea, 2015 ISBN 978-973-37-1879-6 792(498)(091) Redactor: Viorel DUMITRAȘCU Coperta colecției: Vasilian DOBOȘ Tehnoredactor: Florentina VRĂBIUȚĂ
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
artist, dar iertați-mi pofta de rîs, fraților, și lăsați-mă să vă povestesc, cu gura & pana lui Candid, o reprezentație în care interpretul lui Chiriac din Noaptea furtunoasă, a ajuns cam... băut la spectacol. E o scenă antologică de anecdotică teatrală! Am citit, la viața mea, cum zic maneliștii, și amintirile sufleorului Caragiale, și "vinurile" lui Iancu Brezianu, și Massoff, și amintirile lui Gaby Michailescu, și Radu Miron, și Florin Scărlătescu, și H. Nicolaide, și Dumitru Furdui, și Ion Focșa
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de ședințe, au apărut angajați ai teatrului cu figuri sobru-indignate. Au fost arătate faptele. Au vorbit toți factorii de decizie, plus vreo doi colegi scandalizați ai transfugului. Consecința părea clară. Dar... (De cîte ori apare acest dar în istoria noastră anecdotică?! Des, dragi colegi și lectori! El este solul nesoporific al imprevizibilului, nu?...). Revenind: ...dar, cînd să se supună la vot excluderea lui Buju, ușa se deschide larg și intră grăbit... însuși virtualul exclus! Vă rog să mă scuzați, știți doar
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
puncte centrale al orașului. Eram aproape fericit! Nicăieri nu avusesem o asemenea locuință! La Timișoara am avut cea mai fructuoasă etapă a carierei mele regizorale: deci, nu l-am dezamăgit pe Hansi! Dar altceva vreau să povestesc, ca să rămîn în anecdotic: directorul mă-ntreabă, într-o dimineață, dacă am observat că apartamentul are niște perdele frumoase, lungi, elegante. Răspund pozitiv. Și-mi spune, vag jenat, că el le-a plătit fostului chiriaș cu 700 de lei și mă roagă să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
întîrzie prin oraș și nu mai prinde autobuzul, doarme-n patul din culise. Să dorm pe scenă, n-am apucat: am compensat cu dormitul prin cabine și în biroul directorului.... Dar nonconformistul scenograf (să precizez: talentat!) are mai multe isprăvi anecdotice în palmares. Spre exemplu, cam în aceeași perioadă, directorul teatrului îi interzisese să mai intre-n instituție în afara orelor de repetiții. Paznicii / portarii aveau ordin și erau cu ochii pe el. Într-o dimineață însă, în condica adusă la semnat
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
spectacol al meu, multiplu premiat, la Timișoara, care ca să poată obține acele distincții, trebuia să-și modifice complet titlul din Elogiu nebuniei, în "Elogiul... rațiunii"! Cei foarte tineri sînt scutiți de asemenea anomalii (deși, slavă Domnului, dau peste alte anomalii). Anecdotic vorbind, un director de teatru era să fie schimbat deoarece de ziua de naștere a Tovarășului a programat premiera piesei Tîlharul! Cînd i s-a atras atenția asupra gafei, a "îndreptat-o" propunînd Comedie cu olteni! Unul dintre cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
un taxi și am poposit acasă la directorul teatrului, cu care eram și amic. După patru șprițuri, uitasem de rozătoare. Acum, mi-am amintit de ele ca să aflați ce mai e prin culisele, mereu misterioase, ale teatrelor... Un arhivar al anecdoticii teatrale Eusebiu Ștefănescu mi-a oferit o carte, publicată de el la editura " SemnE": Arhivarul clipei. Volumul adună delectabile anecdote din lumea teatrului, trăite ori doar auzite și memorate de cunoscutul actor. De multe ori, cum se-ntîmplă cu anecdotiștii, autorii
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]