954 matches
-
reflecție; - ascultare empatică; - ascultare critică; - ascultare distractivă etc. Pentru a încheia aceste considerații asupra comunicării la adulți, cu aplicații în educația adulților, cu precauția necesară pentru ca „ceea ce-i bun să nu eșueze, surprinzător, în rău”, vom reda ilustrativ un citat anecdotic, dar sugestiv, despre cât de funcțională este comunicarea între adulți cu o educație înaltă și cu o remarcabilă forță comunicațională, cum este cazul membrilor Congresului SUA (apud Davidoff, 1987, p. 105): „...ceva straniu se întâmplă zilnic aici: unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
completări ulterioare, chiar dacă au fost audiate. În plus, însoțirea prelegerii de prezentarea în PowerPoint a ideilor-cheie, poate chiar printate și oferite pentru a fi adnotate, mărește rata de retenție a celor prezentate. Captarea atenției se poate face și prin prezentarea anecdotică a unor aspecte, exemplificarea celor prezentate cu fapte relevante, din cotidian pentru cursanți ori divizarea conținutului în unități mai mici, bine structurate și așezate într-o succesiune logică (ce pot fi discutate, în prealabil, eventual, în perechi), pornindu-se de la
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
reflecție; - ascultare empatică; - ascultare critică; - ascultare distractivă etc. Pentru a încheia aceste considerații asupra comunicării la adulți, cu aplicații în educația adulților, cu precauția necesară pentru ca „ceea ce-i bun să nu eșueze, surprinzător, în rău”, vom reda ilustrativ un citat anecdotic, dar sugestiv, despre cât de funcțională este comunicarea între adulți cu o educație înaltă și cu o remarcabilă forță comunicațională, cum este cazul membrilor Congresului SUA (apud Davidoff, 1987, p. 105): „...ceva straniu se întâmplă zilnic aici: unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
povești, în care creier și sânge, instinct și rațiune se hăituiesc reciproc tânjind după un echilibru, căutând cu încăpățânare armonia. Filmul Năpastei e șansa memoriei de a avea conștiință. Sub actualul deziderat, personajele nu se mai raportează la fabulă, la anecdotică, ci la un criteriu moral în care viața a dezgolit cu durere plăgi cicatrizate, tulburând cu spasme aceste ființe aflate în căutarea unei explicații a suferinței, în căutarea unei înțelegeri de viață între religiozitate și erotism. De fapt, un film
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cuiva din vechime, scăpată demolărilor proletare, părea prea tristă în fotografie, trebuia s-o fac să surîdă, îi netezeam comisura buzelor, îi lungeam ochii, ce mai, o făceam fericită. (Rușinea nu m-a părăsit niciodată, rememorînd ingrata îndeletnicire.) De părăsit anecdoticul și de văzut marea fotografie a minciunii totalitare, imensul retuș la care a recurs neobosit orînduirea marcată structural de ilegitimitate, pentru a pune într-un fals acord propaganda grosieră cu realitatea potrivnică. Întreaga presă falsifica prin silnică înfrumusețare. Urît era
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
astea, toată cruzimea asta obstinată... dar... dar... cu ce regăsită forță expresivă! Contrapunctînd crud fastuos: cuvioșenia Catacombei (numele unei galerii) cu Sexul lui Mozart (o ochioasă și deocheată expoziție bucureșteană). Tablou apocaliptic? Nu. Doar istoria pură, neretușată. De încheiat tot anecdotic: într-o seară, bat la ușa unuia dintre atelierele dragi mie, atelierul lui T.M. Mi se deschide și văd fața prietenului pictor, cît îngăduie asta chica și barba robinsoniene: sumbră? veselă? Ne-aprindem țigara și ne-așezăm pe scaunele profesionale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creștină. Începutul însă are nevoie de o continuare judicioasă și perseverentă. Cine ar putea să i se opună de acum înainte, fără riscul oprobriului unei societăți românești care tinde (dramatic) să se emancipeze de servituțile istoriei recente! Să revin la anecdotic. Ies acum pe ușa atelierului, o iau pe Ulița Mare (și pe cea mică) și ascult iar, cu indispusă mirare, cum difuzoarele (unor de tristă amintire stații de amplificare) sparg lumina dumnezeiască a dimineții cu vocile slujbelor. Atît de tari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inaugural, rămînînd și astăzi incinta-creuzet în care se consumă consecvent o inefabilă alchimie a artei practicate în acest oraș între orașele țării. La parterul impozantului Braunstein se află pe cale de a deveni și ea impozantă Galeria Cupola. Un scurt interludiu anecdotic, și asta doar din dorința de a pigmenta un pic așa cum îi și priește unei voioase rememorări momentul care trebuia să decidă denumirea noii galerii. Fiind pe atunci redactor pentru arte la Cronica și pregătindu-mi textul care urma să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ale celor cîțiva maeștri autentici neîncremenite în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți ai Academiei ieșene de Artă. Pentru marele oraș, existența Cupolei este o șansă. Și, ca să închei tot anecdotic, voi rememora în notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul de atunci, pe a cărui cupolă stătea cocoțată steaua bolșevică (pînză aflată și acum memento
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
grea a Apocalipsei, a Strigătului, din vecinătate. În plus, arătînd spre Autoportretul cu păsări și descriindu-i aerul țicnit-ludic, mi-am asumat, serios, cuvenita frivolitate. Sugerînd posibila diversitate picassiană. Să fim frivoli! (Cu măsură) 17 mai E de plecat înșelător anecdotic de la o emisiune t.v., provocată de show-ul moscovit al zilei de 9 mai, emisiune ce avansa întrebarea: A fost bine că Băsescu s-a dus la Moscova? (Doar aparent înșelător anecdotic, pentru că întrebarea evident provocatoare atingea direct drama
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
măsură) 17 mai E de plecat înșelător anecdotic de la o emisiune t.v., provocată de show-ul moscovit al zilei de 9 mai, emisiune ce avansa întrebarea: A fost bine că Băsescu s-a dus la Moscova? (Doar aparent înșelător anecdotic, pentru că întrebarea evident provocatoare atingea direct drama ce i se pregătea României în chiar momentul victoriei europene, sechestrată, insolent, de o Moscovă endemic acaparatoare.) M-aș fi înscris printre cei mult mai puțini decît ceilalți care au răspuns cu nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încearcă plasarea acesteia în, mde, efortul menținerii unui obligatoriu pol de stînga. Dacă i-am crede pe atleții iliescianismului reanimat niște suavi naivi, atunci lucrurile ar fi simple. Diversiunea polului de stînga însă îmbracă purtatul costum croit în croitoriile Kremlinului. Anecdotic, ne vine mult mai ușor să-i recomandăm cîte unui amic rămas după lungul interstițiu comunist tot adept consecvent al polului de stînga: Ce pol, bre?; fumează și tu un Pall Mall! 14 februarie E de-ajuns ca unul din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
20) În timp ce etica înaltă a Curții se sprijină mai ales pe exemplele majore ale bătăliilor câștigate împotriva otomanilor (doar câteva cazuri: lupta de la Codrul Cosminului, de la Țuțora sau de la Stănilești) și pe transformarea în modele a unora dintre figurile voievodale, anecdotica și insolitul, completând fața "istoriei", țin de comploturi, de crime domnești sau boierești, de capturări și de evadări. Există însă și un al treilea nivel, cel al bizareriilor sau al zvonurilor, redate de cronicari în scene scurte, dar expresive și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
social permisiv. Pentru că în comunicarea culturală domina oralitatea, a fost astfel asigurată transmiterea permanentă și rapidă a informației prin variatele forme ale povestirii: mit, zvon, legendă biblică. Cetatea de Scaun, deținătoarea supremației instituționale, fiind centrul "lumii ca spectacol" (solemn sau anecdotic), a putut realiza și menține o diversificată relație culturală cu mediile populare, prin intermediul unor structuri imaginative comune (transmise în general prin formele culturii nescrise). Aducând sub conducerea domnitorului, din cauza deselor înfruntări armate, o jumătate din populația activă, deplasând o asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Majoritatea americanilor cred asta, Însă mult mai puțini europeni. Poate cineva construi În mod eficient un vis bazat pe un sentiment al riscurilor și vulnerabilităților globale comune? Elitele europene cred că da. Publicul european este mai puțin sigur, cu toate că evidența anecdotică sugerează că sunt mai inclinați decât oricare alte popoare din lume să Încerce. Totuși, aici, În America, unde 253 de milioane de indivizi au fost crescuți Într-un optimism etern și fiecare socializat să creadă că poate să răzbată În
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
nume... Moștenitori ai unei adevărate arte a compromisului, facem din morală un joc în plastilină, pe care o modelăm până acolo unde capătă forma care ne convine. Dacă la asta adăugăm talentul nostru de a trimite totul în banc, în anecdotic, în istorica noastră capacitate de adaptare la situație, în brațele unei filosofii a nesfârșitei negocieri cu propria-conștiință, a unei etici care îți oferă un fior mioritic, bun de folosit la nevoie... * * * Incapacitatea de a rosti corect cuvintele vinovat-nevinovat, este punctul
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
limbi fuzionante). Problema oscilației limbilor între caracteristici de tip acuzativ și caracteristici de tip ergativ a atras atenția mai ales cercetătorilor care s-au ocupat de limbile ergative, rezultatele lor fiind uneori divergente. În introducerea cărții sale, Dixon înregistrează situația "anecdotică" privind încadrarea tipologică a limbii georgiene, apărută ca urmare a faptului că în această limbă se manifestă tendința de trecere de la sistemul ergativ la sistemul acuzativ: Hewitt (1987) susține că e o limbă ergativă, subliniind însă complexitatea fenomenelor de marcare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca manieră și stil, este alcătuită din câteva zguduitoare reportaje, în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar. Lupta pentru pâinea cea de toate zilele, pentru supraviețuire impresionează prin nuditatea relatării; fără glazura epicului sau a anecdoticului, senzația de autentic devine mult mai pregnantă. Următoarele scrieri - microromanul Vițelul de aur (1949), care continuă cu Izgonirea din rai (1956), nuvelele Cuptorul nr. 3 (1950), Linia de foc (1950), Erupția (1951), Mama (1951), Poveste de dragoste (1951) - sunt doar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
concret”. Lucrarea are funcția unui principiu organizator, în condițiile în care literatura românească de specialitate este presarată cu lucrări de polularizare, fiind în ultimă instanță un semn al maturității științifice în domeniul psihosociologiei din România. Chiar dacă autorul - după o expunere anecdotică în care analizează rolul transmiterii semnalelor nonverbale de natură sexuală în cuplu - afirmă cu umor, într-o paranteză, că „rândurile acestea nu ar trebui citite de copiii sub 16 ani decât cu acordul părinților... Păcat că s-a instituit o
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Frecventează cenaclul „Apoziția” cu oarecare regularitate și în colecția editorială a acestuia își publică volumul de însemnări, aforisme și fragmente memorialistice intitulat Cartea cu petece (1978), care evidențiază un real talent narativ, punând în lumină un subtil simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
responsabilitățile pe care le aveau toți intelectualii din exil. Evocînd una dintre Întîlnirile obișnuite de la cafeneaua „Corona”, Virgil Ierunca vorbește despre solidaritățile care ar fi fost imposibile În țară și care sînt dificil de realizat În exil, comunicarea limitîndu-se la anecdotică. „Vorbesc mult, vorbesc prost despre utilitatea patetică sau inutilitatea pur și simplu a Întîlnirilor noastre. Cred că a veni În grup Înseamnă a-ți asuma riscurile grupului, a comunica, a converti Întîlnirea. Or, noi nu ne Întîlnim decît după ce ne
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de Kirk este tratația oferită la Întîlnirile lui Ceaușescu: dacă la Început pe masă se găseau bomboane de ciocolată și un suc „dulce, grețos”, În ultimii ani bomboanele nu mai apăreau decît În cazul unor vizitatori străini importanți. Deși istoria anecdotică este extrem de importantă și poate scoate la suprafață dimensiuni subtile ale unor evenimente, insert-urile acestea „de atmosferă” sînt Într-o proporție suficient de redusă pentru a nu acoperi tema principală a lucrării și a nu arunca În senzaționalism diplomatic
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
termenul a funcționat ca o etichetă, fără valoare analitică (sau, mai rău, cu valoare etnocentrică), pentru tot ceea ce părea diferit, șocant, exotic pentru cel care privea, din afară, manifestările culturii observate. În acest sens, autorul citat arată că tradiția colecțiilor anecdotice, nereflectate de obiceiuri exotice, reprezintă o constantă a etnocentrismului occidental, din Antichitate (Herodot, Tacit), prin Evul Mediu și Renaștere (Marco Polo sau Johan Boemus), până la misionarii, călătorii și jurnaliștii epocii coloniale și postcoloniale. Dincolo Însă de aceste diferențe de nuanță
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ele însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
figura un principiu feminin, iar combinația frunzei și a fructului, răspândită în vechea cultură ebraică, simboliza îmbinarea celor două principii opuse și complementaritatea lor fecundă. Despre substratul rușinos al frunzei de smochin (fig, figa) ne vorbește următoarea întâmplare din istoria anecdotică a Europei: Împăratul romano-german Frederic I Barbarossa (1123-1190), după ce a înăbușit răscoala milanezilor din 1162, a poruncit tuturor locuitorilor acestui oraș să vină, sub amenințarea pedepsei cu moartea, să sărute o frunză de smochin lipită de crupa unui măgar. 7
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]