1,180 matches
-
o discuție mai largă pe această temă cu prof. dr. Mircea Duțu, directorul ICJ. Interviu cu prof. univ. dr. Mircea Duțu, directorul Institutului de Cercetări Juridice al Academiei Române - - Care sunt originile fiduciei? - Ele sunt străvechi și, prin excelență, de sorginte anglo-saxonă. În Evul Mediu, cavalerii englezi imaginaseră un sistem special și ingenios pentru protejarea patrimoniului lor pe timpul absenței din cauza participării la cruciade. Înainte de a pleca, ei transferau proprietatea bunurilor lor unui personaj respectabil, cel mai adesea starețului unei mănăstiri învecinate, căruia
Bănuită de evaziune fiscală, fiducia cunoaşte importante lovituri prin impozitare () [Corola-journal/Journalistic/52577_a_53902]
-
trust în engleză, și prevedea în sarcina celui ce devenea proprietarul juridic al bunurilor singura constrângere de a le administra pentru binele moștenitorilor seniorului, beneficiarii. După "valul" cruciadelor, sistemul trust-ului a rămas, devenind o veritabilă instituție juridică în țările anglo-saxone. Puțin câte puțin, interesul acestui mecanism care permite organizarea transmiterii de bunuri familiale în viitor, chiar îndepărtat, și care nu are echivalent în dreptul continental romano-germanic, a contaminat și alte state... Așa, de exemplu, a fost considerat cel mai bun mijloc
Bănuită de evaziune fiscală, fiducia cunoaşte importante lovituri prin impozitare () [Corola-journal/Journalistic/52577_a_53902]
-
care să își găseacă o confortabilă împlinire în căsătorie și viața maritală. Acesta este și cazul povestirii Odalie, episod din viața trepidantă a orașului New Orleans. Carnavalul, mlaștina tropicală din delta fluviului Mississippi, reginele voodoo-lui, mulțimile de creoli, negri, francezi, anglo-saxoni râzând, dansând, iubind, toate aceste elemente alcătuiesc fundalul unei narațiuni relatate cu mijloacele elementare ale povestirii tradiționale. Dincolo de trama de o simplitate tulburătoare, care dă și universalitate ficțiunii, deslușim un destin de femeie condamnată la așteptare. Alegerea eroinei principale merge
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
vreodată s'o văd, Portugalia reprezentase pentru mine un fel de tărâm magic, greu de închipuit. Puținele ei imagini la care aveam acces sporeau misterul, în loc să-l domolească. Emanau un anume farmec vetust, în răspăr cu simbolistica modernității de factură anglo-saxonă ce cucerise global "generația '68", zisă și "hippie". Cu ajutorul lui Dumnezeu - care mi-a permis să trăiesc mai mult decât mult-regretatului meu amic și magistru de limba portugheză, Marian Papahagi - am reușit finalmente să aterizez la Lisabona spre finele secolului
Frânturi lusitane - Tărâm al ambianţelor faste by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9848_a_11173]
-
desăvârșit doctrinar al comunismului, convins până în adâncul ființei sale materialist-dialectice de adevărul gogomăniilor emanate - cam căznit stilistic, dar simțind puternic în pupă suflul ,maselor largi populare". N-am spațiu să insist asupra mostrelor de antiamericanism visceral, asupra urii față de gândirea anglo-saxonă, căreia, ca perfect cameleon, îi va consacra un studiu elogios după 1990, când individul a întors cu energie foaia... De mirare însă că astăzi, cînd a revenit la obsesiile marxiste, nu predă, cum ne-am aștepta, la o catedră de
"Limitele democrației occidentale și ideologia apologetică" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10733_a_12058]
-
Limes pleacă de la constatarea că "de tare multă vreme nu s-a mai scris despre Topîrceanu...". Chiar dacă perspectiva anglistei clujene este mai aparte deoarece ea pornește de la necesitatea de a-l racorda pe Topîrceanu la perspective luate din critica străină (anglo-saxonă, cu precădere), sau de a-l judeca stilistic din perspectiva celui/celei dornic/e a-l trece pe poet Styxul unei alte limbi, aserțiunea privind presupusul recent deșert al... topîrceanologiei nu se confirmă. Ultimul deceniu a înregistrat o serie de
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
și 2 prologuri , 2001. La acestea se cuvin adăugate articolele despre Topîrceanu apărute în diferite reviste literare. Dar, chiar dacă nu este singular, studiul Cristinei Tătaru are propria însemnătate. Perspectiva anglistei pornește de la raportul margine/centru extrem de mult vehiculat în critica anglo-saxonă. Din acest punct de vedere, Topîrceanu respinge capitala și adoptă cu entuziasm provincia. O altă interesantă evaluare a lui Topîrceanu este cea lingvistică, deosebit de importantă pentru un traducător. Cristina Tătaru îl apreciază pe George Topîrceanu ca un neoclasic, un poet
Topîrceanu în englezește by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/11529_a_12854]
-
a impus treptat. Care au fost noutățile conținute în creația lui M. Ivănescu, noutăți pe care timpul le-a scos într-un relief tot mai convenabil? Sub raportul filiației, poetul pleacă, într-un context dominat de tradiția franceză, de la modele anglo-saxone. Numele amintite în legătura cu d-sa au fost James Joyce, Virginia Woolf, Emily Dickinson, T. S. Eliot, Ezra Pound, Dylan Thomas, John Berryman, Kenneth Koch, Frank O’Hara etc. Iată o primă mutație! Sub raportul viziunii, M. Ivănescu declanșează
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
fâlfâind distins, perfect croit, cu liniile, cu eleganța unei case de mode de primă mână în spațiul rezervat retoricii franceze a bătăliilor istorice câștigate. Ciudat, după Napoleon întâiul, Franța mai mult a mâncat bătaie, ajutată, salvată de regulă de rasa anglo-saxonă, cârtită dintr-un complex, invers, de superioritate. Lângă Arc te simți totuși atât de mic... Și, în general, la Paris, aproape că nici nu simți că exiști, ca la București de pildă... Măreția desexistențializează! Aici încep să mă simt mai
Reflexe pariziene (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14903_a_16228]
-
este insistent subliniată naivitatea distincției dintre cogniție și afectivitate, distincție care funcționează ca o prejudecată uzuală și ca pretenție de obiectivitate în cercurile științifice (într-un deplin acord cu autorul, aș observa că ea se amplifică mai ales în mediile anglo-saxone). Kafka se declară totodată împotriva refuzului ermetic al majorității analiștilor de a filosofa pe marginea practicii de clinică, refuz practicat (cu justețe, până la un punct) ca garanție a eficienței și a autenticității psihoterapiei. Trebuie observat că se redeschide astfel o
Un Kafka al psihanalizei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16388_a_17713]
-
id est un englez - n.n.) ar trebui probabil să devină și cititorul ori criticul de ocazie al operei ionesciene". La rîndul nostru, înregistrăm propensiunea englezească a Laurei Pavel, nu numai în recursul la o grilă, de altminteri habituală, de referințe anglo-saxone, ci și în atitudinea d-sale detașată, flegmatică, totuși "curioasă", nu fără o componentă de snobism decent. O mixtură de apropieri și îndepărtări în raport cu marele Eugene Ionesco, care implică o tactică analoagă față de propria-i conștiință: "noi, ascultătorii sau cititorii
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
fi făcut un culcuș intergalactic? Cetăți extraterestre? Colonii pe Marte, în fine, cunoscut în amănunte și îmblînzit?... Marii bogătași ai planetei, - dacă va mai fi așa ceva, - Utopia mondială a Comunismului american, rezolvînd problema, un comunism făcut de americani, de rasa anglo-saxonă, cu puritanii lor în frunte sărbătorind ORDINATORUL SUPREM,... acești oameni cu mijloace materiale imense, morți și renăscuți, bogații, să zicem, reînviind, de astădată concret și adevărat prin clonările umane de mult intrate în obișnuință... își vor petrece revelionul pe ultimul
Ordinatorul suprem - 3000 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16544_a_17869]
-
încheiat la Paris în 1947. MARȚI, 7 IUNIE HENRY MILLER Se împlinesc 25 de ani de la decesul scriitorului american Henry Miller. Născut în 1891, el a emigrat în 1930 la Paris, revenind ulterior în țară. A rămas în istoria literaturii anglo-saxone mai puțin pentru arta povestirii sau a descrierii și mai mult pentru naturalismul de care a dat dovadă în prezentarea vieții sexuale a personajelor. Romanul „Tropic of Cancer“ a fost publicat la Paris în 1934, iar „Tropic of Capricorn“ în
Agenda2005-23-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/283787_a_285116]
-
ascult gigabiții de inepții ai gagiilor în rut. Ce zici?ť El: ŤȘi-așa-i miștoť". Nu e la mijloc, așa cum s-ar putea crede, un paseism, o "demodare" - Val Gheorghiu se arată la curent cu presa occidentală și cu ultimele romane anglo-saxone de succes - ci de-un mecanism mefient al personalității care ține a înfățișa cît mai convingător cu putință motivele deziluziilor sale, a le pune în demonstrație. "Ruptura cu lumea" e mai profundă decît o insatisfacție circumstanțială peste care s-ar
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
în sumara lor schemă ocazională. Agasant li se pare și Eminescu, care e declarat muribund, pentru că „noi azi ieșim din zona naționalului”, lipsit de orice interes, întrucît ar fi „pur german”, deci neintegrabil unicei zone de interes în prezent, cea anglo-saxonă. Arghezi, Sadoveanu, Voiculescu? N-ar putea fi decît perdanți din capul locului. Așadar, imixtiunea în estetic a unor criterii geopolitice, megieșe - cum altminteri? - cu cele ale materialismului istoric. Aveți numeroși prieteni, sunteți admirat de mulți. Sunteți tolerant, sunteți dificil? Care
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
dulce, de văzduh clipocind vesel și lăsându-i un gust de fericire neînțeleasă". Fragmentele de acest tip, un anumit fel de a privi lumea și unele judecăți enunțate (explicația autorului pe marginea numelor bizare - în special, de origine italiană sau anglo-saxonă - date copiilor născuți în ultimul deceniu al puterii comuniste) indică faptul că Radu Aldulescu este un prozator mult mai subtil decât se crede îndeobște. Nu știu în ce măsură biografia sa de star american care a încercat tot felul de experimente, unele
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
primul rînd pe filozofi, dar nu ne sînt complet străine nici nouă, muritorilor obișnuiți. Lecturile lui Martin sînt cu precădere empiriștii secolului XVII și XVIII, de care se dovedește la fel de apropiat în spirit ca și de contemporanii săi, filozofii analitici anglo-saxoni. Iar analiza sa pare inspirată în bună măsură din celebrele vorbe ale lui Voltaire, care se întreba cum ar fi dacă am reuși să ne supraviețuim nouă înșine, distrugînd ce avem mai rău și păstrînd doar ceea ce e frumos și
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
fața Mamei India" - p. 299), India Asiei peste cea europeană a britanicilor, India prezentului independent peste cea a trecutului colonial și, în fine, India realității peste cea a mitului. Ceea ce orașul își dezvoltă în plus față de alte metropole ale literaturii anglo-saxone - cum ar fi, bunăoară, Londra lui Defoe, Dickens și T.S. Eliot, Dublin-ul lui Joyce sau New York-ul descris de Dos Passos - este dimensiunea fantasmagorica, ireala, rezultată parțial din încălecarea Europei cu Asia, translația Europa/Asia este un fenomen firesc, fie
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
de a nu se putea amorsa convingător (a se citi: cu adevărat convingător) decât în expansiune, adică, ținând seama de dimensiunile operei, în integralitatea ei. Cauza acestei trăsături s-ar afla în natura culturii de la care poetul se revendică (aceea anglo-saxonă) în care modelul narativ și, pe cale de consecință, personist, e precumpănitor. Peste Ocean, lirismul (de filiație franceză) sună revolut. Așa încât, afirmă Lefter, selecția, indiferent de criteriile ei și de buna credință pusă în joc, rămâne, structural, inadecvată: „Formula însăși a
Studii introductive (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4622_a_5947]
-
aleagă, și textele sunt când mai limpezi, când mai laxe. Ne uimește însă titulatura lor: exquisite corps. Literal. Adica nu corpse și nici corpses, ci o formă intermediară, poate, inexistentă în vreun dicționar. Pe bună dreptate, scrisul românesc bate ortografia anglo-saxonă...
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9345_a_10670]
-
interne obiective a respectivelor religii, ci reliefarea fundamentelor practice, convingerea autoarei fiind că "este mult mai important ca o anumită idee de Dumnezeu să funcționeze decât să fie solidă din punct de vedere logic și științific." într-o bună tradiție anglo-saxonă, Karen Armstrong abordează o bibliografie stufoasă și idei dintre cele mai problematice într-un limbaj extrem de accesibil și de curgător. Așa se face că O istorie a lui Dumnezeu este una dintre mai rarele cărți serioase care ar putea fi
"O monoteistă liber profesionistă"... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15491_a_16816]
-
în mrejele partizanatului - și astfel ajung la cea de-a treia trăsătură a Istoriei sale -, favorizîndu-și în mod evident conaționalii: pe scurt, înclinația lui Russell de a vorbi tot mai mult, începînd cu epoca modernă, de rolul pe care filosofii anglo-saxoni l-au jucat în istoria filosofiei iese cu pregnanță în evidență. Iar această favorizare merge pînă acolo încît Russell acordă un loc în istoria filosofiei unor nume cărora, în împrejurări firești, cu greu le-ai putea atribui unul. De pildă
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
nu simți nevoia să ridici în slăvi un poet căruia propria ta admirație îi conferă atributele de invidiat ale laurilor filosofici, trecînd astfel cu seninătate peste incompatibilitatea funciară dintre numele poetului și domeniul speculației filosofice. Apoi, preferința îngăduitoare pentru filosofii anglo-saxoni se simte în atenția pe care Russell o dă, în finalul lucrării, unor gînditori precum William James și John Dewey, cititorul trăind cu senzația că, la sfîrșitul celui de-al doilea război mondial, filosofia lumii, dacă nu era în întregime
Un iconoclast by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10791_a_12116]
-
a-și vedea împlinită iubirea pentru Isabel, iar ulterior acestui moment de vârf, intensitatea corespondenței sale scade simțitor. Isabel este o femeie modernă, destul de pragmatică, trecută prin revoluția sexuală din ultimele decenii ale secolului trecut. Se mută într-o țară anglo-saxonă aflată la capătul lumii, ratează un mariaj și, pas cu pas, este cucerită de scrisorile foarte înflăcărate ale fostului ei admirator din tinerețe, al cărui chip se cam estompase în mintea ei. Inițial scrisorile Isabelei sunt politicoase, dar reci, pauzele
Postmodernism de secol XVIII by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10508_a_11833]
-
culturală omogenă, cea franceză. Constatarea devine reproș în cazul altor cărți scrise în engleză despre Roland Barthes. Cititorul mondializat trebuie să convină cîteva lucuri: faptul că acest „stil” a fost asimilat și prelucrat de o parte însemnată a criticii literare anglo-saxone (față de care o altă parte s-a situat polemic), apoi faptul că reflecția asupra limbajului ca expresie care deturnează esența presupusă a lucrurilor nu ține de teritoriul francez. Lumea occidentală a trecut și n-a ieșit nici astăzi dintr-o
Fântâna barthesiană (2) - Vorbire privată și vorbire publică by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5565_a_6890]