5,509 matches
-
cu mișcări sigure. De aceea, profesorul Flonta scrie despre darwinism cum scrie despre creștinism, cu rigoarea rece a unui comentator care, interzicîndu-ș i preferințele sau simpatiile, caută calitățile sau cusururile doctrinei. Pare un exeget de limfă scorțoasă care nu e animat de cauze personale, ci de o voință draconică de a înțelege. Urmarea este adecvația la obiect și fidelitatea de nuanță cu care își înfățișează considerațiile. În plus, scrupulul didactic care l-a însoțit toată viața îi împrumută maniera pedantă a
În umbra lui Darwin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5839_a_7164]
-
Au aceeași valoare de reprezentare ca și o sticlă de vin sau un măr. Sunt la fel de monumentale ca și Mont Sainte-Victoire. Cézanne vrea să treci dincolo de subiect pentru a căuta elementele de simetrie, pentru a explora jocurile de culoare care animă suprafața și modelează chipuri și obiecte. Doar unul dintre personaje - Paul Paulet - are un nume. Celelalte reprezintă probabil și ele lucrători de pe domeniul familial de la Jas de Bouffan. Sau poate că sunt doar „tronje” sau studii de caractere în buna
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
Al. I. Cuza” Iași, Premiul III - Vlad Uța, Universitatea de Nord din Baia-Mare și Andrei Șerban, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Colocviul Național Universitar de Literatură Română Contemporană de la Brașov a fost un eveniment academic cu discuții vii, care au animat cele două sesiuni (a studenților și a profesorilor), cu dezbateri de actualitate și dialoguri de neuitat cu cei doi invitați.
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
împlinirea în fapt artistic, drumul este uimitor, dată fiind construcția dramatică amplă, definirea și alternanța structurilor. Andreescu are meritul de a fi organizat acest colos conferindu-i stabilitatea construcției, de a-i fi întreținut tonusul, inclusiv acea viață interioară care animă spiritul muzicii. Puțin potrivită, chiar exagerată, a părut a fi amplificarea sonoră de care a beneficiat vocea maestrului Pompeiu Hărășteanu în rolul Mântuitorului; dispune de o experiență pilduitoare în domeniul concertant. Alături de domnia sa, apariția unui glas tânăr de bas-bariton, acela
Maeștri ale trecutului, maeștri ai zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5624_a_6949]
-
variantă. Surprinzător, acesta, dar și mai surprinzătoare găsesc că e tăcerea care s-a așternut în jurul lui. Nu mă refer la convenționalele rubrici de revistă a revistelor (deși nici măcar ele nu-l prea menționează), ci la ceea ce ar trebui să anime, în mod normal, orice mediu cultural autentic: dezbaterea de idei. Eseul lui Vartic nu-i dintre acelea după lectura cărora să poți da pagina liniștit. Nicidecum. Aș spune chiar că neliniștește. Că intrigă. Totul e să aibă pe cine. Capul
Alte dileme ale identității by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5648_a_6973]
-
sau controversă politică care să nu îndure, sub atenția ochiului său explicator, o irepresibilă schimbare. E ca și cum cîmpul de gravitație al minții îi răsucește conturul lucrurilor descrise, cazul fiind cu atît mai spectaculos cu cît Pandrea nu pare să fie animat de o intenție deformatoare. La el, denaturarea e urmarea colaterală a spiritului recalcitrant: pur și simplu dogoarea persoanei calcinează obiectele pe care le judecă, și indiferent dacă scrie despre anii de detenție, despre Mînăstirea Vladimirești, despre Brâncuși sau despre iubitele
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
aduce pe palestinieni și israelieni la aceeași masă. Dar insistența lui Kerry a fost pusă de unele voci pe seama altor interese. Moshe Ya'alon, ministrul israelian al Apărării, a considerat că John Kerry, care a venit la Ierusalim "determinat și animat de o obsesie de neînțeles și de un fel de mesianism, nu poate înțelege nimic despre conflictul cu palestinienii" și că "planul american de securitate nu are nici măcar valoarea hârtiei pe care este scris". Mai mult, ministrul, care nu este
Pacea Israel - Palestina: Kerry, pe punctul de a schimba istoria. Anunțul, la finele lui ianuarie by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/54902_a_56227]
-
Albastru să fi traversat toată țara pentru că întreaga suflare să-și ia rămas bun. „Adulții plâng, noi, adolescenții, ceva mai putin, copiii deloc.” Doliul durează opt zile, „fără școală, bineînțeles”. Încetul cu încetul, entuziasmul adolescenților se temperează. Alte preocupări îi anima: chitară, muzica rock, fumatul, alcoolul, primele experiențe sexuale, tunsoarea cu părul „pe jumătate lung”, blugii, din păcate autohtoni și cărora băiatul nu obține permisiunea să le facă găuri în genunchi, bascheții Borovo - nu, cum s-ar fi cuvenit, All Stars
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
și teatrul absurdului, care a transformat limbajul privat într-un interviu al subiectivității, s-a născut tot de aici, din elogierea limbajului care se gândește singur. Iată și o mostră de astfel de limbaj care nu exprimă realitatea, ci o animă până la a nu mai încăpea în cuvânt: „scaunul meu e buric/ șnur întins e/ perdeaua iar lumina la/ etajele unu doi și trei/ e tot îndepărtată/ crâșmar unde e runda noastră/ de bere pe-aici picură/ pe dușumea îngenunchează în
Exorcizarea metaforei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/4535_a_5860]
-
este acolo, la post, cu un plan B, un plan de avarie. Oricât de deplasată ar părea comparația, această mamă este asemeni unui tanc, zdrobind totul în calea lui, înaintând implacabil așa cum moartea știe să o facă, un soldat universal animat de o credință mai puternică chiar decât istoria. Netzer a reușit să creeze nu doar un personaj realiabil așezat în circumstanțe dramatice, ci a creat un personaj memorabil prin intermediul unei actrițe de excepție. Aceeași Luminița Gheorghiu, mama din filmul lui
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3426_a_4751]
-
K. R. Popper), ea nu o poate confirma o dată pentru totdeauna. Judecăți noi, pornind de la experiențe noi, pot infirma ipoteza. Capitolele dedicate, rând pe rând, lui Stéphane Lupasco, André Breton, Salvador Dalí, Max Ernst, René Magritte și Gellu Naum sunt animate de aceeași ambiție, aceea de a apăra și ilustra faptul că există moduri de cunoaștere plasate, la o primă vedere, în afara științei, dacă vizualizăm tablouri ca Domnișoarele din Avignon sau Persistența memoriei, dar care corespund unor provocări epistemologice ale epocii
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
că de ieri până astăzi sau de săptămâna trecută până săptămâna asta, brusc și-au dat seama că au un țel comun, de la procurorul băsist Papici și până la scandalul cu DNA-ul și alte asemenea lucruri domnul Băsescu s-a animat brusc de sentimente umane și căldură sufletească", a mai declarat Bogdan Chirieac
Chirieac: Valeriu Zgonea nu avea ce căuta la depunerea jurământului lui Gerea by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34709_a_36034]
-
nu poate crede acum așa ceva. Armata Roșie rămâne deci să lupte cu propriile-i forțe și cu propriul material. Când Anglia și eventual America ar putea interveni cu ceva, va fi desigur prea târziu.” Dilema istorică a impus o așteptare animată de încredere! Obsesia cronicarului de la „Vremea” devine frontul german pe direcția Moscova. Se oprește asupra semnificaț iei politice și militare a „Conferinței de la Moscova”- august 1941 și notează lucid: „Ultima forță ce împiedică valorificarea Noii Ordine în Europa era Uniunea
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
conducătorilor țărilor beligerante. În februarie-martie 1943, „Vremea” își îmbogățește cercul de colaboratori, Vl.Donescu înțelegând să părăsească, la îndemnul secretarului de redacție G.Ivașcu, opțiunile sale pentru „culorile brune și verzi”, acceptând noi colaboratori din „partida galbenă-roșie”, activă și penetrantă, animată de mari speranțe. Colaborărilor lui Al.Philippide („Vremea” din 26 febr.1943) și Gala Galaction (nr. din 21 februarie) li se adaugă cea a lui Tudor Arghezi (7 nopți. De vorbă cu Tudor Arghezi, de Vasile Netea, „Vremea”, 28 martie
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) (continuare din numărul anterior al revistei) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3671_a_4996]
-
G.Ivașcu s-a remarcat în anii studenției la Facultatea de Litere și Filosofie din Iași, la cursurile și seminariile unor profesori eminenți, unii recunoscuți, în deceniile interbelice și după aceea, ca oameni de cultură de valoare națională și europeană, animați de puternice convingeri democratice, militanți în partidele și organizațiile politice de centru-stânga și stânga - Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat din România, Partidul Comunist din România, Frontul Plugarilor și alte formațiuni politice. Încă din anii 1922-1924, Iașul
George Ivașcu, cronicar de război, la ziarul „Vremea“ (1941-1944) by Pavel Țugui () [Corola-journal/Journalistic/3695_a_5020]
-
autovehicul cu o invidiabilă punctualitate. Cuplul este remarcabil, șoferul este rotofei și calcă apăsat legănând o servietă, Ottik este înalt și slab ca un țâr și merge săltat încercând să-și potrivească pașii după ritmul imprimat de șofer. Mișcarea ordonată, animată de un entuziasm real în cazul lui Ottik, și de unul aparent în cazul lui Pavek împrumută ceva din ritmul marșurilor școlărești dictate de diapazonul unor voci marțiale de instructori. Potrivirea pașilor ocazionează nu doar primul zâmbet, ci devine emblematică
Viața la țară cu Jirí Menzel by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3517_a_4842]
-
ori numai în grija bonelor, copiii se confruntă cu dureroase întrebări. De aici poate acesta dorința de evadare în alte locuri, peisajului citadin cu „ aspect de mausoleu”(ibid. p.33) i se preferă „generozitatea ținuturilor de la țară” (ibid). Locurile sunt animate de imaginea celor care le-au marcat. Descrierea lor, departe de a fi gratuită, impune, cu sensibilitate și elegantă, numele unor Rousseau, Voltaire, Chateaubriand sau Musset. Acest jurnal de lectură este de fapt un jurnal al căutării de sine și
De la obsesia dezrădăcinării la visul Europei Unite by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/3539_a_4864]
-
altceva decât știință lucrurilor divine, în care regii Persiei și-au educat fiii și prin care ei au învățat să-și conducă statul după ordinea universului. În Charmides va răspunde că magia lui Zamolxis este medicină sufletului (magiam Xamolsidis esse animi medicinam) prin care se obține liniștea sufletului, precum sănătatea pentru trup”vii. Poemul publicat la Paris dovedește că faima getului depășea la anul 1505 granițele Italiei, acolo unde mitul magului Zamolxis a renăscut prin traducerile lui Ficino și, mai ales
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
se căsătorește cu cel mai bun prieten al său. De asemenea, Bjørn este privit de toți ceilalți drept un ciudat inadaptabil în stare să stârnească în cel mai bun caz compasiune, iar femeile care îl bagă în seamă fie sunt animate de o curiozitate bolnavă, fie de un exces de atitudine protector-maternă. Nu-i de mirare că personajul ajunge să dezvolte depresii, fobii și anxietăți suficient de puternice încât să strice planurile unei organizații secrete care desfășura explorări arheologice în preajma unei
Un Dan Brown norvegian by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3471_a_4796]
-
rațiunea înclină să pună altul. Concluzie? Medicina nu e știință pură, ci întîlnire nemijlocită cu pacientul, adică relație între două suflete, de aceea vindecarea bolii nu se poate reduce la un șir de pași tehnici. Medicus nihil aliud est quam animi consolatio (medicul nu e nimic altceva decît mîngîierea sufletului). Medicina e arta vindecării, nu știința ei. Sau cu vorbele lui Stoicescu: „Trousseau, distinsul clinician, zicea că cel mai rău savant este acela care nu este niciodată artist și cel mai
Casta medicilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3484_a_4809]
-
în tipare autobiografice, din dorința de a-i da o coerență pe care n-a avut-o. Nimeni nu poate să-și zugrăvească avatarurile fără să cadă în filotimie de sine, adică în acea formă de vanitate calpă care ne animă de fiecare dată cînd vorbim de noi înșine. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate fi istoricul propriei vieți, ci doar evocatorul ei, asta însemnînd că autobiografia e contrafacere subiectivă a unei minți care își deformează trecutul din amor de sine
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
au forma unor suite polistilistice de dimensiuni variabile, însă de o permanentă savoare și capacitate de a emoționa. Deși muzicalitatea lor e copleșitoare, ea nu devine un scop în sine, ci se nutrește dintr-o viziune de o caldă umanitate, animată de idealurile păcii, concordiei, frumuseții. O adevărată fiesta a sensibilității latine, căreia - într-un binevenit impuls universalist - i s-a alăturat incendiarul baterist israelian Noam David (iar la bis și camaradul său, Omri Mor). Spectacolul a avut și accente de
Fiesta jazzului în România rămâne tot la Sibiu by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3585_a_4910]
-
a apărut cel de-al treilea volum al acestei serii. Deși conțin „puțină politică, iar polemici - doar aluziv”, articolele de aici (publicate inițial, aproape toate, în paginile României literare între 2003 și 2007) respectă încă regula: „Ideile care mi-au animat scrisul public începând cu ziua de 22 decembrie 1989 se regăsesc intacte și ele hrănesc aceste texte care cuprind reflecții despre cărți, dar reflecții în care politicul se insinuează fatalmente, dat fiind că politica a contaminat până la urmă cele mai
Sufletul cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3808_a_5133]
-
convins de necesitatea de a scoate țara din izolare, după alegerea lui pentru al cincilea mandat consecutiv unei lovituri de stat. Cu toată prezența reprezentantului Organizației Internaționale a Francofoniei și a ambasadorului Franței la Brazzaville, discuțiile din Festival au fost animate și critice la adresa dictaturii. Totul a debutat cu o sfidare: o tânără scriitoare congoleză, Gilda Moutsara, s-a urcat pe scenă și, punând mâna pe microfon, sub nasul autorităților, a denunțat nepăsarea regimului față de poporul congolez, sărac într-o țară
Cultura în țara dictatorului () [Corola-journal/Journalistic/3822_a_5147]
-
modificarea propriei noastre Constituții, ar trebui „să pună în centrul dezbaterilor libertă- țile și nu răfuielile politice”. „Liderii politici ar trebui să dea dovadă de bună- credință și de respect față de valorile europene.” - mai adaugă Ovidiu Nahoi. Dar sunt ei animați de astfel de sentimente? Autorul pare să se îndoiască și nici noi nu suntem siguri.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3826_a_5151]