957 matches
-
mai apară drept un curent antinațional. De asemenea, el încetează să mai batjocorească vechile patrii, fiindcă nazismul și fascismul se confundă cu Germania și Italia iar pseudopodele acestora în Spania mai ales sînt privite ca produse ale mașinațiunilor lor. Internaționala antifasciștilor se poate extinde de aici încolo, fiindcă nu contravine sentimentului național ci, dimpotrivă, ea furnizează argumentele unei întreprinderi mai puțin meschine decît crisparea naționalismului burghez. În Franța, filozoful Alain, cantor al radical-socialiștilor, aderă în 1934 la Comitetul de vigilență al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poate extinde de aici încolo, fiindcă nu contravine sentimentului național ci, dimpotrivă, ea furnizează argumentele unei întreprinderi mai puțin meschine decît crisparea naționalismului burghez. În Franța, filozoful Alain, cantor al radical-socialiștilor, aderă în 1934 la Comitetul de vigilență al intelectualilor antifasciști, în compania foarte respectabilului Paul Langevin. Într-un sens mai general, transplantul antifascismului regenerează patriotismul unei vaste coaliții a liderilor de opinie sau a "tovarășilor de drum" mai mult sau mai puțin susceptibili de comunism, de la Jean Cassou la André
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
altfel, foar-te curînd, Aragon, Gide și Malraux vor face cauză comună.371 Mai mult încă, refugiații germani și austrieci al căror număr sporește vor reda patriilor lor astfel reîntinerite lustrul universalității pe care îl pierduseră după 1850. Cu toții aparțin internaționalei antifasciste: Thomas Mann, Ștefan Zweig, Robert Musil, Albert Einstein, Theodor Adorno, Max Horkheimer, Herbert Marcuse, Paul Lazarsfeld și alții mai puțin iluștri. Dar, în același timp, toți aceștia vor căuta șă-și unească destinele cu cel al națiunilor liberale cărora le vor
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ale ralierii lor: persecuția evreilor în Germania de către prieteni ai cruciadei generalului Franco și, în egală măsură oroarea pro-ceselor staliniste care începuseră la Moscova în ianuarie 1935 și se extindeau acum și în Spania. Eliberată de obligațiile sale prosovietice, internaționala antifascistă a atins în acest moment punctul critic. La rîndul său, cu toate că adepții au ezitat adesea între fascismul declarat și anticomunism, Biserica a căpătat cu această ocazie cel puțin o audiență sporită din momentul în care s-a îndepărtat de cercul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
tipic regimului de la Vichy în special. Simultan, în țările ocupate ca și în Marea Britanie, solidaritatea antifranchistă va degenera în naționalism-patriotismul rezistenței și respectiv, în reacția mîndriei tipic britanice. Cu toate acestea afiliațiile ultime nu vor fi cele de dreapta. Național-internaționalismul antifascist și democratic se va întinde rapid, în vreme ce opusul său se va dezagrega. Schimbarea se va negocia începînd din momentul execuțiilor masive pe care armata spaniolă insurgentă le practică față de catolici. Mauriac condamnă acestă "exterminare a adversarului" în Le Figaro. În
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fine, în 1938 cînd Georges Bernanos publică Les Grands Cimetières sous la lune. Această carte va marca momentul în care intelectualii creștini întorc spatele internaționalei filosocialiste rebotezate franchistă. Mai mult decît atît, îi va orienta spre o altă internațională, din ce în ce mai antifascistă, pe măsură ce se va intensifica sentimentul național al țărilor democratice, mai ales din momentul în care, în 1939, războiul începe. Pe parcursul acestuia, tot mai multe secțiuni ale dreptei, ca și numeroși transfugi ai stîngii ce se refugiaseră în spatele protecției germane pentru
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ce se refugiaseră în spatele protecției germane pentru a-și satisface ura față de pluralismul liberal și de regimul parlamentar se vor vedea obligați să-și renege naționalismul xenofob devenind colaboraționiști. Această renegare va permite adversarilor lor, proveniți din stînga comunistă sau antifascistă, dar și dreptei conservatoare, să monopolizeze dra-pelul național abandonat, în numele unui patriotism pe cît de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele fiecăruia. Internaționalismul antifascist cu tentă progresistă dobîndește în orice caz o nuanță democratică primordială ce provine
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
devenind colaboraționiști. Această renegare va permite adversarilor lor, proveniți din stînga comunistă sau antifascistă, dar și dreptei conservatoare, să monopolizeze dra-pelul național abandonat, în numele unui patriotism pe cît de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele fiecăruia. Internaționalismul antifascist cu tentă progresistă dobîndește în orice caz o nuanță democratică primordială ce provine din legătura sa cu revoluția socială. În fond, internaționalismul rămîne internațional doar sub aspectul simultaneității de reacție patriotică în Marea Britanie și sub acela al unui spirit de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
La Guerre d'Espagne, Paris, Seuil, 1989, p.238-239. 374 H. R. Southworth, Le Mythe de la croisade de Franco, Paris, Ruedo-iberica, 1964, p.136. 375 Este vorba despre Anthony Blunt, Guy Burgess, John Cairn-cross, Donald MacLean și Kim Philby, ex-internaționaliști antifasciști deveniți spioni în serviciul URSS. 376 Numai de frica de a nu pierde avantajele de stat britanic pro-tejat, catolicii din Ulster se abțin de la o integrare pură și definitivă în cadrul Irlandei. În plus, ei nu sînt întotdeauna de-acord cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în domeniul dragostei, o comedie cu un umor ca la spectacolele de revistă, uneori chiar de un gust îndoielnic, semnalează cât de mult s-a subțiat vechiul filon al înzestrării sale de autor dramatic. La fel, compunerile intitulate „simple texte antifasciste” - Cineva trebuie să moară, Pasiune plus rațiune sau Temă de luptă, Cărțile sunt mincinoase -, reunite în volumul Teatru (1973). Așa, de pildă, pieseta Cineva trebuie să moară este un „simplu text”, adesea discursiv, cu o alură filosofardă, mimând procese de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
1969; Primarul Lunii și iubita sa, București, 1970; Simfonietta metalică, București, 1970; Pasiune plus rațiune sau Temă de luptă, București, 1972; Piese de teatru, I-II, București, 1972; Ședința, București, 1972; Un proces posibil, București, 1973; Teatru. Trei simple texte antifasciste, București, 1973; O întâmplare la sectorul suflete, București, 1974; Examenul de dinaintea examenelor, București, 1975; Minimum, București, 1975; Scene, București, 1975; Ziariștii, București, 1976; Ocolul pământului într-un surâs, Tel Aviv, 1980; Contract special de închiriat oameni, Tel Aviv, 1983; Dicționar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
De aici au plecat spre Marea Adriatică, iar din portul Pescara două vase au luat la bordul lor grupul format din familia regală, Badoglio și guvernul său. Au ajuns la Brindisi pe 10 septembrie, unde s-a instalat un guvern italian antifascist pe teritoriul ocupat de forțele Aliate [11, p. 236]. Conferința de la Cairo Președintele Roosevelt și primul-ministru Churchill s-au reîntâlnit la Cairo în toamna anului 1943. Sosit înaintea președintelui american, Churchill a avut la început ca interlocutor pe Eisenhower. Primul-ministru
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
mulțime; e) tăierea panglicii, intrarea solemnă În noua clădire; f) dezvelirea unei plăci care va comemora acest eveniment; g) discursurile președintelui și ale altor oficialități; h) depunerea unei coroane de flori În memoria muncitorilor de la căile ferate, morți În timpul luptelor antifasciste; i) oferirea unui exemplar cu dedicație a celei mai recente cărți publicate de președinte pentru librăria din gara Nevers; j) dialog spontan cu mulțimea; k) vizita la târgul expozițional regional și la noua hală (aflată În construcție) care va găzdui
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
33, transformând-o într-o subtilă parodie cu "aluzii la adresa puterii discreționare, tiraniei, alterării sistematice, dirijate, a vieții de fiecare zi"34. La îndemână și extrem de eficientă a fost recurgerea la manevrele caragialiene de configurare a politicului. Astfel, însemnătatea activității antifasciste desfășurate în apropierea Târgoviștei de către nesupusul profesor german Erich, este deplin luminată prin expunerea obiectivă, abia în Addenda romanului, a cazului Mihail Buzdugan-Comănești, politicianul "de la care atârna ...viitorul țării" și care și-a ratat misiunea istorică din cauza unei amante dromomaniace
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a scoate «fracul și jobenul» membrilor corpului diplomatic, dar din motive necunoscute, rămâi cu impresia că legația română de la Rio din vremea lui Carol II - cunoscutul agent al imperialismului anglo-american și protector al «cămășilor verzi» - era, dimpotrivă, un bastion antifascist (...). Nu-i de ajuns că autorul a încercat să ni-i prezinte pe candidații la «selecționare» în lamentabila nuditate, «fără frac și joben». Fiindcă a făcut-o «amabil», fără ca el însuși să-și fi scos în prealabil mănușile. Realism cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În toate aceste manifestări a dovedit principialitate, responsabilitate, fiind un înverșunat adversar al carierismului, imposturii. A primit numeroase ordine și distincții, precum: Ordinul Muncii (1960) și Meritul Științific (1966), titlul de profesor emerit (1964), Medalia Muncii (1949, 1952), două medalii antifasciste (1954, 1974), două medalii aniversare (1961, 1971). A mai primit Premiul de Stat (1951), premiul „Gheorghe Țițeica” al Academiei (1981), două premii ale Ministerului Învățământului pentru activitate științifică (1961 - gr.II și 1963 - gr.I). A mai primit: diploma Societății
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
evreilor de către germani. Cu câteva excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a rămas Închis. Istoria și memoria celui de-al doilea război mondial se limitau de regulă la obișnuitul repertoriu de convenții morale: Bine versus Rău, antifasciști contra fasciști, partizani Împotriva colaboraționiștilor și așa mai departe. După 1989 - prin depășirea unor vechi inhibiții -, s-a dovedit că este posibil să recunoști (cu riscul de a Întâmpina rezistență și negări virulente) prețul moral plătit pentru renașterea Europei. Polonezii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Italia, circumstanțele erau mai complicate. Când Mussolini a fost detronat, prin lovitura de stat din iulie 1943, fasciștii se aflau la putere de 20 de ani. Poate că din această cauză rezistența locală Împotriva regimului era infimă; mai toți antifasciștii activi erau În exil. După 1943, când țara a devenit oficial „cobeligerantă” de partea Aliaților, nordul Italiei (zona ocupată de germani) era sfâșiat Între un regim-marionetă (Republica de la Salò a lui Mussolini) și o rezistență partizană mică, dar temerară, sprijinită
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adevăr, colaboratorii atipici ai unei forțe de ocupație brutale, dar susținerea internă de care se bucurau pe atunci nu era deloc neglijabilă - și același lucru se poate spune despre adversarii lor cei mai virulenți, mișcarea partizană condusă de comuniști. Rezistența antifascistă a fost, În realitate, una dintre taberele unui conflict civil, a cărui amintire s-a estompat fericit din memoria italienilor În deceniile următoare. În Europa de Est, situația era și mai complicată. Slovacii și croații au profitat de prezența nemților pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de „fascism”, În Italia termenul acoperea o categorie mult prea largă și eterogenă. Condusă de fasciștii locali Între 1922 și 1943, țara a fost scoasă de sub sceptrul lui Mussolini de unul dintre mareșalii acestuia, Pietro Badoglio, al cărui prim guvern antifascist era alcătuit În majoritate din foști fasciști. Singurul delict fascist evident condamnabil era colaborarea cu inamicul după (invazia germană din) 8 septembrie 1943. Prin urmare, majoritatea inculpaților erau din Nordul ocupat și avuseseră de-a face cu guvernul-marionetă instalat la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelică folosea noțiunea vagă și Îngrijorătoare de „crime Împotriva națiunii”, o metodă de pedeapsă colectivă, ideală pentru germanii sudeți. Dar În acei ani procedeele justiției franceze, de exemplu, erau chiar și mai lipsite de temei. Succesul proceselor și al epurărilor antifasciste din zonele europene ce fuseseră ocupate este greu de măsurat. La vremea respectivă, sentințele au fost aspru criticate: cei judecați când războiul era Încă În plină desfășurare sau imediat după eliberare au primit pedepse mult mai aspre decât cei inculpați
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vest, nu aveau de ales: cu cine să conducă țara, dacă nu cu foștii naziști? Astfel, pe de o parte, forțele de ocupație sovietice au concediat un număr imens de foști naziști (520.000 până În aprilie 1948) și au desemnat „antifasciști” În posturile administrative din zona lor de ocupație. Pe de altă parte, liderii comuniști germani i-au Încurajat pe foștii naziști care nu erau foarte vizibil compromiși să li se alăture. Cum era de așteptat, au avut un succes uriaș
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să conspire cu foștii inamici, mințind cu privire la natura și amploarea nazismului În estul Germaniei - În versiunea lor, elementele capitaliste și naziste se limitau la zona de vest a Germaniei, În timp ce viitoarea RDG era o țară de muncitori, țărani și eroi antifasciști -, dar știau prea bine adevărul și Îl puteau dovedi, la nevoie, cu dosarele naziștilor. Contrabandiștii, profitorii de război și foștii naziști de orice fel au devenit astfel comuniști devotați, fiindcă aveau toate motivele să-și dea silința. La Începutul anilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
catastrofei, sub povara Înfrângerii, spiritul oamenilor a suferit o schimbare majoră. Pentru mulți, dezastrul din 1940 a Însemnat eșecul deplin al sistemului și al clasei dominante”. Dar problemele, În Franța sau În alte părți, nu au apărut În 1940. Partizanii antifasciști de pretutindeni susțineau că luptă nu numai cu inamicii de război și reprezentanții lor locali, ci cu un Întreg sistem social și politic, pe care Îl considerau direct responsabil de nenorocirea abătută asupra țării lor. De vină erau politicienii, bancherii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
postbelică de stânga, rezuma această stare de spirit În memoriile sale, L’Aventure incertaine: „Rezistența - scria el - ne-a transformat pe toți În contestatari În toate sensurile cuvântului, opuși În egală măsură oamenilor și sistemului”. Era firesc, după experiența rezistenței antifasciste, să refuzi Întoarcerea la erorile anilor ’30. De unde și atmosfera suspect de optimistă care a urmat eliberării. Deși totul În jur era distrus - de fapt, tocmai din această cauză -, ceva nou și mai bun se profila la orizont. „Nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]