390,674 matches
-
de furtună. Își îndreptă spatele. Litania rugăciunii se stinse, ca ecoul unui pahar atins în cădere. Auzi numai vântul pentru o clipă și, dintr-o dată, soarele se înălță cu un cap pe deasupra mării, strălucind orbitor și țesând o rețea pe deasupra apei. Era clipa ce-o așteptase, ca în toate zilele africane, deși era sfârșit de septembrie și se făcea tot mai frig. Ziua se micșorase, nopțile păreau tot mai lungi, bântuite de spirite, noaptea îi era frică, noaptea tânjea după amantul
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
-i vadă și să-i alinte, dar când îndrăznea să coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la uși, să o vadă. Își auzea inima galopându-i în piept, în timp ce țâșnea, cu un singur salt, de la rezervoarele de apă până jos, la ocolul păsărilor. Într-o zi, un păianjen de plută o lăsase țintuită în nisip, în plină acrobație. Își freca mușcătura cu palmele așteptând, sub privirea flămândă a celor care nu se-ară-tau niciodată de-a-ntregul. Și atunci Mehria
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
Zaouf era o femeie tristă și se ruga ca și cum ar fi plâns. Aici toate femeile plângeau fără lacrimi. Și fete mai tinere decât ea știau să facă asta mutește, stând desculțe pe pardoseala bucătăriilor. Se-nălță între perne și ceru apă. Mehria plecase, iar peste acoperișurile de țiglă se lăsa întunericul. Transpira. Rămăsese singură într-o casă arabă, burdușită de lână și de bumbac, de uleiuri și de măsline.
Mehria by Daniela Zeca () [Corola-journal/Imaginative/7937_a_9262]
-
singură dată capul, cât timp ținuse drumul până la bucata lui de pământ. Muncise cu îndârjire toată ziua, lovind cu sete bulgării de pământ uscați de arșiță. În următoarele două zile, băiatul nu fusese văzut de niciun sătean, parcă-l înghițiseră apele, apele secate de luni de zile din cauza secetei. Poate plecase cu vreo șatră de țigani sau își luase singur lumea-n cap, după ce se întremase puțin cu mâncarea celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
dată capul, cât timp ținuse drumul până la bucata lui de pământ. Muncise cu îndârjire toată ziua, lovind cu sete bulgării de pământ uscați de arșiță. În următoarele două zile, băiatul nu fusese văzut de niciun sătean, parcă-l înghițiseră apele, apele secate de luni de zile din cauza secetei. Poate plecase cu vreo șatră de țigani sau își luase singur lumea-n cap, după ce se întremase puțin cu mâncarea celor din sat. A treia zi, îl găsise sprijinit de gardul casei sale
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
al unui dicționar de scriitori români (1995- 2000, 4 vol.), fondator al unei adevărate școli de critică și istorie literară la Cluj. Dedicându-se mai ales literaturii scrise în Ardeal (Ca o imensă scenă, Transilvania..., 1996), Mircea Zaciu a tulburat apele inclusiv cu al său Jurnal intim ( 4 vol.) care surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
literaturii scrise în Ardeal (Ca o imensă scenă, Transilvania..., 1996), Mircea Zaciu a tulburat apele inclusiv cu al său Jurnal intim ( 4 vol.) care surprinde perioada sfârșitului deceniului nouă, anii cei mai crunți ai dictaturii ceaușiste, dar și ai alegerii apelor de uscat, în sensul rezistenței sau defecțiunii caracterelor intelighenției noastre. Ca să revenim totuși la întrebarea pe care singuri ne-am pus-o, răspundem ajutați de citatul din Cioran adus în cauză de Virgil Podoabă: "Les seuls événements notables d'une
Călătoria, ruptură și întoarcere by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8170_a_9495]
-
a fost dat întâmplării Și cât erorii țintite Care respirație își poate alege trupul Când tot ce se vede printr-o gaură în cer Sunt trepte albe egale Coastele zeului trăgându-și resemnarea prin deșert Pelerini sorbind din copita sfântă Apa unui imperiu străin VI Ne vom întoarce aici nevăzuți Pe aripa unei gâze Sau în piele de șarpe Ne vom desfășura cearșafurile tăcuți Și din încheieturi ne vor țâșni lotuși Cu gât subțire Mișcându-ne lumea de sus Cât să
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
asta este. picioare amorțite ochii tuse cu junghiuri la ce bun să mut munții de cărți peste munții de cărți să înalț o structură impertinentă ca să se prăbușească la suflarea unui prunc. mai bine aici în dosul șopronului să dau apă la câini și ceai la șoareci. să ascult cum pleznesc prunele sub presiunea sâmburilor. 3. să mergem înăuntru. bem cafeaua uităm ce a fost. închide. ți-au căzut ciorapii. laptele a dat în foc. rămânem aici cu muștele. ne mutăm
Poezii by Marin Malaicu () [Corola-journal/Imaginative/7907_a_9232]
-
Cronoșilor de la Sarmisegetuza Și-n Codex Catensis al celor de la Cotul Munților către Nord Și-n Codicele Geților Hațegani din cele zece Comune Pastorale Cimeriene Cu sanctuarul în Cogaionul Munte-Hațeg întru care numele lor de Salmoxioi fost-au date moșinelor, apelor și pășunilor. I-ai invocat pe toți strigând numele locurilor pe unde paști, Ai umblat de Sâmbra Zimbrei Roșii cu Brad în Creștet, Cuprinde cu datinele-ți toată Sargeția, Sarma-Geția, Ai consacrat altare de înclinarea capului tău Zeei Geția de Sâmbra
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Decuseară De sine însuși dezlegându-se Făt Frumos la Miezul Nopții Născut, Spune-le toate acestea drept numele tale către Mireasa Zeului-Om Ea însăși invocată cu numele Moxeia Raiter Zeea Salmoxiană Fata-Fecior Cavaler Kabyr Fură Scalda de Aur cu apă din Râul Botiza și fuge pe calu-i de zmeu pământul rupând Și de la urmă o ajunge blestemul lui Hexalmoxis Moș Călugăr: Cine-a luat sacra albie de botez, Fecior de-a fi, să se facă fecioară de prunc născătoare
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
pacea Iunonei a Șaizeci și Noua La Ratacensis Neamul Dacic din care decurgi tu: (Aurelius Gavril Bălane) întruchipare luând sufletul tău în numele tău altul, Ca junele Dyonisos Tyraxes, să zicem, Zeu cetățean, păstor ca Priap, zeu al ploii și-al apelor dulci, Cu sanctuar în Piapeum Pluvium, Fluvial, Cu locul de închinare pe Muntele Raiu-Muravi Tărâmul Binelui și-al Apei Dulci, al Apei Sacre, Runica Băutură, A întregirii trupului fărâmat, hăcuit de baltage, De suliți, de săgeți sfârtecat, de lupi înghițit
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
sufletul tău în numele tău altul, Ca junele Dyonisos Tyraxes, să zicem, Zeu cetățean, păstor ca Priap, zeu al ploii și-al apelor dulci, Cu sanctuar în Piapeum Pluvium, Fluvial, Cu locul de închinare pe Muntele Raiu-Muravi Tărâmul Binelui și-al Apei Dulci, al Apei Sacre, Runica Băutură, A întregirii trupului fărâmat, hăcuit de baltage, De suliți, de săgeți sfârtecat, de lupi înghițit, de corbi, de vulturi. Băutura dătătoare de fire, din somnul pământului ridicându-te, Băutura vieții și-a tinereții neostoite
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
tău altul, Ca junele Dyonisos Tyraxes, să zicem, Zeu cetățean, păstor ca Priap, zeu al ploii și-al apelor dulci, Cu sanctuar în Piapeum Pluvium, Fluvial, Cu locul de închinare pe Muntele Raiu-Muravi Tărâmul Binelui și-al Apei Dulci, al Apei Sacre, Runica Băutură, A întregirii trupului fărâmat, hăcuit de baltage, De suliți, de săgeți sfârtecat, de lupi înghițit, de corbi, de vulturi. Băutura dătătoare de fire, din somnul pământului ridicându-te, Băutura vieții și-a tinereții neostoite, Băutura Onoarei și-
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Comunele Pastorale Cimeriene, cu numele tale: Mendru, Mândru-Loc Bărbat Mândru, Oier Mândru, Cel ce urcă pe Iedera Edenului îmbrățișând Pomul Gnosei sale Mândru- Cedru Mândrucel Cu Mândrul Fiu al Mărului pe El urcă Iedera Raiului, Cavaler Kabyr Mândru Nume de Apă Clară șde băutț în Drumul Oilor, Cavaler Kabyr Mândrul Med cu Apa Vie: Cavaleri Cabyri - Doi Zei Buni Mi-au zis: Râde-Mi Mesie, Zeu de Ziuă, Mezilă, Râde-Mi Demon Bun de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Cel ce urcă pe Iedera Edenului îmbrățișând Pomul Gnosei sale Mândru- Cedru Mândrucel Cu Mândrul Fiu al Mărului pe El urcă Iedera Raiului, Cavaler Kabyr Mândru Nume de Apă Clară șde băutț în Drumul Oilor, Cavaler Kabyr Mândrul Med cu Apa Vie: Cavaleri Cabyri - Doi Zei Buni Mi-au zis: Râde-Mi Mesie, Zeu de Ziuă, Mezilă, Râde-Mi Demon Bun de Mânatul, de Mânecatul Oilor, Râde-Mi, în Codexul Morții Eroice Vasileea, de frații tăi hăcuit. Și El Mi-a
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
cu herbul numelui locului, Cere-te la stâlpul de piatră cu stema Geniului Locului Enea Moisenea La Masa Rotundă Colacul de Sâmbră rupând în chip de Doi Șerpi încolăciți ca Făt Frumos Fiul lui Deucalion Tatăl Ploii, Viptul Vieții împărțind Apa Oltului cu Ino Lucena. Aceasta mi-a zis: Mirele meu, bea Bucure Baciule Codru de Caș. Să Mănânci Nume sacerdotale: Basu Jubilatu Codrecaș Cu tâlcul dezvăluit: Cu Dota de Oi a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Prima cu A Mia Athena - este Camui Tamiris Zeea Oaie Și cu Io Al Ei Fiu și cu Feciorul de Salcie Și cu Vâlva Oina Lucenia Zânele Lunii-Colune, ale colonilor Aynus, Cu Fiul Alfa Flăcău Aflat, cu Feea Luciu de Apă Cavaler Cabyr Ordianus Fiul Oii și al Colunei, Ca Bacele Basu Mirele Nopții Kosmin Koson de Motru - Trăiește o noapte cu Feea Ino Lucenia Luciul Apei, Zi-mi Fiul Oii Argat înțărcat, zi-mi Numele Mamei Mioare Cetățean, Ortac, Vârtosul
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
Zânele Lunii-Colune, ale colonilor Aynus, Cu Fiul Alfa Flăcău Aflat, cu Feea Luciu de Apă Cavaler Cabyr Ordianus Fiul Oii și al Colunei, Ca Bacele Basu Mirele Nopții Kosmin Koson de Motru - Trăiește o noapte cu Feea Ino Lucenia Luciul Apei, Zi-mi Fiul Oii Argat înțărcat, zi-mi Numele Mamei Mioare Cetățean, Ortac, Vârtosul Manimazos, Zeus cu O Mie de Suflete, Kaloian Frumosul Pământului, Salmoxis înțărcatul în Biserica a III-a Secretă din Muntele de cretă Și de Ritul Fericirii
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
că mai era și șarpele. Găsi din prima secvența și se uită din nou. Era un șarpe cu buze umede, gri-argintii, ca o fâșie de inox, ca o curea proaspăt lăcuită. Ca un ciob de sticlă prins în mâlul unei ape. Era în tot cazul o imagine familiară. Ceva cald, ca o promisiune. Din sutele de poze care alunecau lin pe ecran, buza ca o dâră de gem îl bătea în cuie. Iar în întunericul dens de dincolo de ea, strălucea stins
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
făcea să-și simtă toate dorințele ieșite la grămadă sub pliul gros al pantalonilor de foc. Frica lui Maimuțu, bucuria Piticei, iubirea lor încheiată și întâlnirea de lângă tufa de crizanteme sângerii se furișau una după alta, ca un fir de apă, spre capul râzător al unui șarpe desenat, pe care cineva îl filmase într-o zi crâncenă. Și din mormanul ăsta de fapte, se ridica lin șuieratul și suspinul unei vieți pe care Gil o uitase demult. Sub borul călduț al
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
Florin Costinescu Nuferi blestemând Am auzit ceea ce credeam că nu se poate auzi vreodată; nuferi blestemând. Stăteam pe malul lacului jucându-mă din priviri cu zborul discontinuu al unei libelule; sub ea, apa tremura imperceptibil, lovită parcă de o răsuflare apropiată când, deodată, un murmur straniu mă-nvălui; eram absolut singur, căutam binecuvântarea liniștii, cu untdelemnul ei bun pentru mir: de unde venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
apropiată când, deodată, un murmur straniu mă-nvălui; eram absolut singur, căutam binecuvântarea liniștii, cu untdelemnul ei bun pentru mir: de unde venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal refugiul din vacarmul zilnic; în fața mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte mai mici decât gâzele? Răspunsul veni mai târziu, surprins în mișcarea ușoară a
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
ca floarea la ureche... Plecat din mine, mă voi regăsi pe piept cu-nsemnele a mii de leghe - urme lăsate-n vârste de copii... Cine vâslește Chem copilăria și parcă sperii un cârd de pești, cine vâslește spre mal de tulbură apa? Eu eram aici, nu acolo, eu trăiam într-o mătrăgună nu într-un nufăr, eu mă gândeam la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
eram aici, nu acolo, eu trăiam într-o mătrăgună nu într-un nufăr, eu mă gândeam la o ancoră nu la o vâslă, eu eram prea departe ca să pot vedea urcușul imperceptibil al iederii. Cine vâslește în ceață și tulbură apa? Mi-e teamă pentru lunecarea inocentă a peștilor, ar putea sări în incendiul ierbii, să moară, ar putea să se izbească unii de alții, speriați de târzia trecere; Nimic din toate acestea: mă învinovățește singur precum călătorul numărând închipuitele vămi
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]