2,862 matches
-
află în situația de a înlocui Londra, chiar dacă Prusia, adunând în jurul ei întreaga Germanie, a devenit o mare putere și chiar dacă Franța continuă să aibă pretenții la acest statut. „Inima” își continuă periplul - început în secolul al XIII-lea -înspre Apus; acum traversează Atlanticul. După un secol de dominație, Londra cedează locul orașului Boston. Boston, 1890-1929: explozia mașinilor Domesticirea calului oferise Asiei Centrale un avantaj în fața Mesopotamiei; cârma încorporată a adus puterea în Europa; galera i-a permis Veneției să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
rugul funebru, se Înălțau către cer ca să ceară dreptate. Sau răzbunare. Zorii zilei de 6 august Ajunseră la Florența a doua zi, la primele ore, după un marș forțat de noapte care istovise oameni și cai, În timp ce deasupra capetelor lor apuneau constelațiile Zodiacului. Înaltul zidurilor strălucea În razele soarelui timpuriu, de parcă ar fi fost alcătuite din aramă, nu din piatră și din cărămizi. Pe timpul nopții căzuse, În răstimpuri, o ploaie nisipoasă, Întreruptă de fâșii de senin. La o oră când bolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu bărbia strânsă Între degete. Ochii Îi străbăteau iar și iar spațiul din jur, perindându-se de la resturile carbonizate la cadavru. Trebuia să existe o conexiune logică. Simțea că e aproape de adevăr, dar că acesta Îi scăpa printre degete. Soarele apunea. În scurt timp, n-ar mai fi avut nici un rost să rămână la fața locului. După ce se asigură că În buzunarele mortului nu era nimic, dădu ordin ca trupul să fie Îngropat la umbra unui pin, În afara zonei incendiate. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
rogojini și carpete de prin cabine, ca să le folosească drept saltele și pături, au pălăvrăgit până la miezul nopții, când s-au cufundat Într-un somn fără vise, deși Amory s-a trudit din răsputeri să rămână treaz, ca să vadă cum apune luna enormă În ocean. Și așa au ținut-o două zile fericite, hoinărind În sus și-n jos pe litoral cu tramvaiul sau mașina ori bătând cu piciorul promenada aglomerată. Uneori luau masa cu cei cu dare de mână, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ivit; Născut pe Pământ, neobositul, de tot ostenit, s-a-ntins lângă apă, Aici, lângă mine, neînțelesul copil regăsit. Teama-i ecoul pe care l-am urmărit până la fiica securității, Acum suntem fețe și voci... prea curând și asta o să apună, Șoptind vorbe de-alint peste susurul eternității... Tinerețea fiind banul cu care am cumpărat Încântare din lună.“ O POEZIE TRIMISĂ DE AMORY LUI ELEANOR, INTITULATĂ DE EL FURTUNĂ DE VARĂ „Vânturi subțiri, un cântec pierit și frunze căzând, Vânturi subțiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a fost un director rău. Îmi aduc aminte că într-o ședință a Comitetului de Conducere a spus: ― Măi, de fapt, Naționalul ăsta e așa de mare și de tare, că nici nu are nevoie de director, merge și singur. Apus de soare, montat de Marietta Sadova, definea structura spectacolelor viitoare în sala imensă în care actorii deveneau niște furnici pe care aveam impresia că publicul nu le va vedea niciodată. Decorul era destul de aerisit, dar greoi, căci se monta pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
ale actorilor, căci și noi suntem oameni. S-au dus vremurile alea, cel puțin pentru noi, ne-am răzlețit, eu am plecat, ei au mai îmbătrânit. S-or mai fi jucând ei și azi, dar cred că niște vremuri au apus, din păcate. Ne-au lăsat savoarea unor clipe de neuitat, convingerea că am însemnat ceva, că Teatrul Național acela, așa cum era el, era pe undeva și creația noastră. Eugenia Maci, Mihai Niculescu, Tamara Crețulescu, Olga Delia Mateescu, Bobiță Mușatescu, Costică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
atâta lumină, încât Sophie nu se mai distinge și dispare fără urmă. # Tatăl lui Hans Sepp provenea din mișcarea muncitorească și a fost ucis pe treptele morții de la Mauthausen. Ca și când n‑ar fi văzut niciodată asemenea lucruri, lumina soarelui ce apune se răsfrânge strident, cu mult mai multă forță decât la răsărit, în ferestrele de pe Kochgasse. Ești nevoit să închizi ochii în fața violenței naturii. Ești orbit. Locatarii din zonă sunt obișnuiți să închidă ochii în fața multor lucruri. Peste drum se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Adolescenții scuipă pe bătrâni și pe concepțiile lor, dar îi redescoperă câțiva ani mai târziu, când mai îmbătrânesc ei înșiși și se liniștesc. Hans e deja ceva mai în vârstă, dar nu vrea în ruptul capului să se potolească. Soarele apune ca de atâtea alte ori, iar Maria Andergast cântă în duet cu cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina Valente. Caterina cântă cu Silvio Francesco
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nunților, Din zece Lune, în rampă, O foarte cerească și amplă Mătanie a Frunților! Salut de pe scară de noapte, La sceptrul seral De trei ori spiral: Al lumii râu static de lapte; Plecăciune joasă, La fața păroasă, Suptă, care ajună Apusă-n cărbunii din lună; Mătanie adâncă, Îndoită încă Norului violaceu, Fumat lung, de soare, La ziua-n vărsare, Când pipăie sufletul meu. ÎNFĂȚIȘARE "Lo! 'tis a gala night."1 Edgar Poe Pudrează râul tragic în oglindă, Cu de-amănuntul, cristalin
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea! Căci nu e loc unde să nu fi pus Temeinic gheara ta, neîndurato! Câmpia vastă ai înveninat-o Și în curând nu va mai fi Apus. Te uită, Zările se împreună. Un ocean, talazul tău cernit; - Când, Umbră, sub zenitul poleit, Te vei preface-n mistic clar de lună? DIONISIACĂ Plecați-vă, în cuget cucernic și sfios, V-o spun: e-aproape timpul, de-a pururi
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca o supremă invocare a sositului la Marea Curte a cerului și a pămîntului: "Salut de pe scară de noapte,/ La sceptrul seral,/ De trei ori spiral: / Al lumii râu static de lapte; // Plecăciune joasă,/ La fața păroasă,/ Suptă, care ajună/ Apusă-n cărbunii din lună;// Mătanie adîncă,/ Îndoită încă/ Norului violaceu,// Fumat lung, de soare,/ La ziua-n revărsare,/ Când pipăi sufletul meu" (Paznicii). ă...î Poezia lui Ion Barbu este o închinare la misterul care Naște și dă drumul în
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
selecția naturală care a dat posibilitate coralilor să reziste șisă se nască noi sorturi adaptate la clima respectivă-foarte caldă. Și totușiîn Golful Eilat căldura e ceva mai joasă decât în Marea Roșie. Soarele strălucitor-aproape permanent își răspândește razele peste munțiiMoab și apun peste apele golfului Eilat. În drumul lor, încălzesc apele. Între valurile uneori învolburate, se ascund o diversitate de corali, din ceimai frumoși din lume. Astfel, Golful acesta devine cel mai căutat pentruscafandri. La mari adâncimi vom găsi o lume plină
CORALI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/364293_a_365622]
-
tu nu cunoști nici o povară Și nici nu poți să vezi cât mi-e de greu.... Doar amintirile au mai rămas din fericirea de-altadata... Sunt parte integrată din trăirea mea, Ce-mi amintesc de-o lume minunată Care-a apus odată cu plecarea ta. Referință Bibliografica: Doar amintirile.... / Ana Georgescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 976, Anul III, 02 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ana Georgescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
DOAR AMINTIRILE.... de ANA GEORGESCU în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364355_a_365684]
-
cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 956 din 13 august [Corola-blog/BlogPost/364324_a_365653]
-
ta să vorbească singure. Ce vreți mai simplu decât atât?!” Deschideam cartea la întâmplare și îmi plăcea să cred că mă aflu pe aceeași lungime de undă cu autorul: Bătrână la fereastră - urmărind în stradă luminile de Înviere * Gata să apună, soarele printre sălcii a aprins balta * Odihnă în parc - pe foaia cu haiku-uri cade o frunză Închideam ochii reprimându-mi o maliție ușor i-reverențioasă de care nu mă credeam în stare (Să dăm Cezarului ce este al Cezarului
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
La ora asta unde sunt? Câte imaginare căi întrevedeam Și câte ode și poeme îți făceam în gând Dar toate speranțele ce le aveam, La ora asta unde sunt? Nu mai există visări senine, Căci toate într-o clipă au apus Versuri, melodii și șoapte sublime Din inimă oare s-au dus ? 20 Ianuarie 1966 Baia de Arieș Referință Bibliografică: Unde sunt? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 284, Anul I, 11 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
UNDE SUNT? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364474_a_365803]
-
s-a auzit/ primul strigăt./ Atracție fatală/ spre un spațiu/ neconvențional./ Cântec și rugă fierbinte/ în aceleași/ haine de călătorie/ pe care le purtăm neîncetat/ de la răsărit spre apus./ Două lumânări dantelate/ și, dincolo de stele,/ o singură stea,/ doar una.” „Apus de soare în oglinda fântânii” Odată cu poezia naturii, Corina Petrescu ne invită să pătrundem într-un nou univers, romantic prin esență, în care elementele cosmice și terestre se află într-o perfectă armonie. În „Instantaneu”, antiteza dintre imaginile calme din
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
imaginile calme din debutul poemului, menite să sugereze veșnicia naturii, și versul final evocă din nou, neliniștea, anxietatea, imposibilitatea de a accepta stereotipiile. „Stele galbene/ se odihnesc pe umărul nopții,/ frunze sfioase întârziate în muguri,/ fluture în petale de magnolia,/ apus de soare în oglinda fântânii,/ vaietul mării tânjind dimineți,/ o muzică rebelă învăluie totul.” Referindu-se la volumul „Creion”, Ioan Nistor spunea: „Corina Petrescu ne supune acum atenției un nou volum, pe care și-l intitulează arghezian „Creion”, în care
UN UNIVERS POETIC SUB SEMNUL ARMONIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364521_a_365850]
-
în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Și totuși, sunt convins de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Veșnică să-i fie pomenirea! Amin! Cu aleasă prețuire și multă recunoștință, Drd. Stelian Gomboș - Consilier la Secretariatul de Stat pentru Culte din cadrul Guvernului României Referință Bibliografică: In memoriam - Episcopul Gherasim Putneanul
EPISCOPUL GHERASIM PUTNEANUL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364545_a_365874]
-
te spală. Te aștept la bucătărie. - Da, cuconule, dar... parcă nu aș mai mânca... Mă duc acasă, știți... - Lasă, băi fată, că acasă la tine sunt destui la masă... Stai să mănânci cu mine. Nu vezi că soarele nu a apus? Nu-ți place mâncarea mea? - Ba da, dar îmi e rușine... - Aha, pricep... Ia lasă tu rușinea aia și hai mai repede că mi-e foame! Mă duc să pun masa. În ușa bucătăriei s-a oprit. N-o vedea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice ale acestei lumi, pot bate acum la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc, ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o
ÎMPLINIREA A TREI ANI DE LA TRECEREA LA CELE VEŞNICE A POETULUI ROMÂN GRIGORE VIERU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361272_a_362601]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > UITĂ-TE LA MIEI CUM ZBURDĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 385 din 20 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Când iau noaptea un calmant mi se face dor de Kant: visez oieri, visez boieri lunile apunând seri dor de brânză dor de urdă dor de învoiala surdă; Geaba vrei tu să mă sperii că-și pierd frunzele lor merii uită-te la miei cum zburdă toată stepa asta kurdă pentru-un taler sau talant ție nu
UITĂ-TE LA MIEI CUM ZBURDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361358_a_362687]
-
secerișul. Îmbracă limbă veche nouă haină, Colindă universuri mari de taină, Popas cât să ascult o rapsodie Și buciumul sunând a veșnicie. Ajunși demult legende cărturarii - Cetățile de veghe la fruntarii, Iar Clopotele toate prind să bată; Ci soarele n-apune niciodată. Eterne melopeicile valuri, Vapoare rătăcind cu idealuri, Un far torcând tristețea lui amară, Iar marea se frământă solitară. Și gândurile se succed mulțime - Izvoare de demult, din străvechime, Podgorii hăulind autumnale Din cele patru puncte cardinale. Adrian Simionescu Referință
PUNCTE CARDINALE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361344_a_362673]
-
îți fie teamă, Stau aici doar cât mi se cuvine, Am actele în ordine la vamă, În urma mea eu știu că altul vine... Pe locul meu degrabă nu te pune, El și așa e-atât de efemer, Soarele răsare și apune Doar pe pământul nostru, nu în cer! Nu stinge focul ce nu-l poți aprinde, Mereu am fost ca flacăra flămând, Nimic de drum nu voi lua merinde- Vin și plec, eu plec și vin curând... Referință Bibliografică: Vin și
VIN ŞI PLEC... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361345_a_362674]