8,255 matches
-
Drâmbă, că el e meseriaș - a lucrat cu mine... Și aș avea nădejde În el. On mojet pamagati menea. Panimaeși, Mișa? ― Panimaiu, panimaiu - a răspuns Mișa al meu... A treia zi, seara, când am ajuns În lagăr, Mișa și-a aranjat ținuta și s-a prezentat la „nacialnic”. Ce i-o fi spus, ce nu i-o fi spus, dar când a ieșit radia de bucurie. „Să știi că Dumnezeu vede al cui e sacul cu făină. Dacă voi fi pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se apucă să mai inspecteze încă o data casa pe care o părăseau definitiv, pentru a vedea dacă nu cumva lăsau în urmă ceva care s-ar fi cuvenit luat. Începură din podul mansardat al casei. Aici rămăseseră multe lucruri vechi, aranjate într-o relativă ordine. Dintr-un cufăr Iorgu mai culese un album cu fotografii și un vechi registru al fostei sale firme de pompe funebre. Camerele de la etaj, cu pereții lipsiți de tablouri și cu dușumelele fără covoare lăsau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ei, cam asta este!... conchise vicepreședintele, frecându-și mâinile satisfăcut. Diseară o să-l pun pe cioroi să frece dușumelele cu motorină și să dea cu otravă pentru șobolani. Peste câteva săptămâni o să-i dăm și o zugrăveală frumoasă... O să se aranjeze, și cred c-o să vă placă să lucrați aici... Dacă o să fie vreo problemă, să veniți să-mi spuneți!... În zilele următoare Stelian se ocupă mai întâi de arhivă, deși asta nu intra în atribuțiile lui. El făcu ordine printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai înainte de sfârșitul anului și, când într-una din zilele lui decembrie, poștașul îi aduse la serviciu, împreună cu ziarul la care era abonat, un plic albastru de la tatăl său, el se bucură copilărește, crezând că lucrurile erau pe cale să se aranjeze, așa cum își tot făcuse socoteala. Spre surprinderea și dezamăgirea sa, scrisoarea nu conținea nici un fel de referire la chestiunea cu transferul. În cuprinsul ei, cu un scris foarte îngrijit, cu litere de tipar, pe care-l adoptase nu de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ceva vreme și fumând două pachete de "Carpați". Când hotărî să-și încheie ziua de serviciu, nu se grăbi însă să se ducă direct acasă, ci se abătu puțin pe la cooperativă, unde Lazăr Popescu stătea singur în dosul tejghelei și aranja cu grijă de meseriaș iscusit niște cutii pe rafturi. Cumnatul său se arătă bucuros să-l mai vadă și, lăsând cutiile din mână, se grăbi să scoată de sub tejghea o sticlă cu lichior extra, de import, și să-l cinstească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă, evenimentul avu loc într-o zi de marți, cu zăpezi acoperind pe jumătate ferestrele casei, la lumina lămpii și a lumânărilor, ca în plin ev mediu, dar ce mai conta. Drept invitați, soții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
înapoi, dar aș putea să te ajut să nu mai rămâi mult timp cioclu la Belu..., mama ei de porcărie!... Am să te ajut să-ți găsești un serviciu ca lumea. Am și eu unele relații. Uite, aș putea să aranjez ceva la o fabrica de produse electrotehnice, unde au nevoie de ingineri buni ca tine... Bine că n-ai mai apucat să te duci la ministru sau mai știu eu la cine, că puteai s-o-ncurci mai rău, dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu serviciul lui Virgil. Din păcate, se întorsese așa cum plecase, fără să fi rezolvat nimic. Nici un post de funcționar contabil nu devenise între timp vacant. Totuși, cu amabilitate, șeful secției financiare, îi făcuse cunoscut că aștepta ca lucrurile să se aranjeze și pentru Virgil în următoarele luni, fie prin pensionarea cuiva, fie prin înființarea unui nou post de contabil la serviciul buget. Veni, însă, vara și nu se întâmplă nimic. În schimb, dacă Virgil mai avea cine știe cât de așteptat, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că își împărțeau inima aceluiași Romeo. Dimpotrivă, Mircea Cartojan, care se fălea că ar fi fost, nici mai mult nici mai puțin, decât descendentul unor vestiți haiduci din Codrii Vlăsiei, era mai puțin exuberant și nu prea vorbăreț. Deși era aranjat convenabil în casa unor rude materne, unde nu ducea lipsă de cele necesare, se întâmpla să apară dimineața la cursuri nemulțumit și încruntat și să asiste taciturn la orele de curs, fără să scoată mai mult de câteva cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
o clipă, cu un gest de politețe, apoi se uită în jur, căutând ceva. Amabil și săritor, Nichi Stelescu luă un borcan gol de pe pervazul ferestrei, ieși valvârtej pe ușă afară și, revenind peste puțin cu borcanul plin cu apă, aranjă dibaci florile în el și îl puse înapoi pe pervaz. Bravo, Nichi! îl lăudă încântată Bianca. Ești mare cât un elefant și sprinten ca argintul viu!... Fetele râseră auzind o asemenea remarcă. Dragă, sunt sprinten ca un elefant, nu ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
găsi de cuviință să-i dea la rându-i vreo lămurire. Era stingherită de ce-i spusese?... Avea cumva un prieten și nu mai era loc în inima ei și pentru el?... Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își continuă destăinuirile, pomenindu-i de muștruluiala pe care i-o trăsese profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi de școală și să le aranjeze în biblioteca din camera mea, îl lămuri Felicia cu un glas degajat și vesel. De când îl tot bat eu la cap!... Domnul Victor studiază matematicile, din câte am înțeles?... se interesă domnul Măgureanu, și merse tot înainte, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
două ori în broască. El îi pofti pe toți să se așeze pe o canapea veche, cu arcurile rupte sau direct pe jos, pe un covor gros de lână, așternut peste parchetul bine lustruit. Mișto apartament! Bine v-ați mai aranjat aici, fraților! observă Nelu Ianolide, care nu mai fusese pe acolo, pufăind din țigară și studiind camera în care se aflau, cu niște acuarele fine agățate de pereți și cu fereastra dând undeva în spatele blocului, spre un părculeț liniștit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adusese de la oraș fotografiile. Nu contenise să privească acea imagine, să se mire că cea care o privește este cu adevărat ea și să folosească fotografia, cu discreție, ca semn de carte. Mama o căutase cu insistență ca s-o aranjeze în albumul familiei, dar degeaba. Oare nu știuse, cu adevărat nu știuse că fotografia plecase, cu cărțile de care se despărțise cu greu, la cei doi frați pe care nu îi cunoștea ? Oare nu o trimisese ca semn de prietenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
vă invit la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a tras un galop, până la Ciprian ; spunea că mai au niște treburi de aranjat pentru călătoria dumneavoastră. Andrei a telefonat să se intereseze cum ați dormit și cum vă simțiți. A fost mulțumit când a aflat că încă nu v-ați trezit. Mi-a spus că puteți bea cafea dacă vă face plăcere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trece la întoarcere pe la omul meu să iau câteva cutii de icre negre dac-o avea. Cu astea sunt cel mai câștigat. Numai că trebuie să trec granița înainte de ora opt când se schimbă tura de noapte cu care a aranjat Petrică. Cum să fac oare ? Da, casa o știu bine, o las pe doamna Dora, ea a spus că odată acolo, se descurcă. M-a asigurat Dragoș că are tot ce îi trebuie : bani, acte, medicamente... Și apoi peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
geamăntănașul care era deja pregătit. Caii erau buni, șareta era ușoară ; în mai puțin de două ore, abia să fi fost ora cinci dimineață, Atanasie mi-a spus că suntem pe graniță și că să nu am grijă, totul este aranjat. Dar nu apucase nici să-și termine spusa, când un glonț a fluierat pe lângă urechea mea dreaptă. Ca din pământ, de după tufele de răchită a ieșit o patrulă de trei militari care ne-a tăiat drumul : "Stoi ! Nazat ! Nazat !" Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și mai abătut, și mai deprimat și de atunci înstrăinarea a fost și mai totală. Nu mult după aceea am plecat în oraș ca să urmez liceul și după aceea în alt oraș mai îndepărtat, la Universitate, și depărtarea nu a aranjat lucrurile. Eram foarte tânără când m-am îndrăgostit de Victor. Începând de atunci am trăit într-o lume a noastră, a lui și a mea, de parcă nimic n-ar fi existat înainte. Într-o zi, și pe mine m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
1100 nu era bine, îi dojeneau polonezii pe părinții copilului. Dar vom afla și noi cât de curând te miri ce motive ca să revenim la programul convenabil nouă... Cu siguranță, wase sanowane panstwo! (Domniile Voastre stimate!) Că și cu Woiceh vom aranja trebușoara așa fel ca să nu se mai repete: Raz biew Woiceh u Kosteli, se usrau, bulse ne puide! Da' Roza răpăusatului Linzmaier ce mai face? Mai lucră? s-a interesat cineva care ar fi dorit să asculte și alte povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
interior. Cât e de fragil totul. Și cât e de estetic să privești camera ca pe o operă de artă , departe de tine nervii, atât de puțin necesară inimii tale. Tot din jurul ei putea să dispară, toate lucrurile, deși a aranjat camera cu inspirația unui artist ( Ion Aramă "Strada Ancorei", Areta Sandu"Glonțul de porțelan"). Primea de la lucrurile din jur acel aer călduț, din fiecare clipă de singurătate cristalină. Pe pat rămăsese cutia de la cadoul de la prietenul ei un glob mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nici o problemă. Îhî. O.K., spuse Adi. Vreau și eu să vorbesc ceva cu tine zilele astea... Emilie îl ciupi. Și am mai vrea să dăm un party la Club, așa mai intim, noi și câțiva prieteni, spuse Emilie. Se aranjează, îi răspunsei. Din alt colț al salonului îmi făcu semn o doamnă pe care o cunoșteam, așa încât trebui să plec într-acolo. Bună seara. Ce mai faci, Irin? Uite, te-am chemat pentru a-ți face cunoștință cu domnii Richard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
se deosebea de cel din oraș doar prin limpezimea gustului de brad. Toți îi așteptau. Li se oferiră două camere, pe care Doru le rezervase. Erau frumoase și călduroase. O.K., Doru, unde-i petrecerea? Trebuie am timp să mă aranjez. Vorbi rezemată de perete, în fața camerelor lor. Dar nu știa dacă nu cumva face pe proasta. Era plauzibil totuși, mult trafic la cabană pe la ora asta de noapte. Dar era o coincidență numai. Trebuie să vorbim. Intrăm? Bine. Camerele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cabană, izolată de celelalte, la o altitudine destul de ridicată. Mă întreabă dacă nu mi-ar place un jacuzzi. Așa că merg în baie, încui ușa și mă relaxez vreo jumătate de oră. Îmi ia încă o jumătate de oră să mă aranjez puțin, să pun lucrurile în ordine. Apoi cinăm ceva. Chestia asta are chiar și o terasă. Muntele se vede adânc de pe ea. Dansăm împreună: Ce zici, dansăm? mă întreabă spontan. Îhm, răspund și eu spontan. Nu e de vină atmosfera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cineva. Pentru că așa era mișto. Pasiunea era din joc. Un joc fain al nostru, al situației. Nu era nimic dur ci potrivit de serios. Nu erau alte limite decât cele impuse de situația noastră. Spre exemplu, eram în spital. Imediat aranjase (din umbră, nici nu venise să mă vadă) cu doctorii, și îl eliminase pe vagabondul ce mă băgase acolo. Într-una din ultimele zile acolo, a ciocănit la ușă, neașteptând răspuns, intră zâmbăreț și aduce un buchet mare de flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mult? o întreabă soră-sa. — Cred că îmbrac costumașul că e mai decent. —Eu zic să îmbraci rochița că e mai sexi, nu mamă? Îi cere și părerea Silviei. Care îi place ei, e de părere Silvia. —Ceci, rochița te aranjează mai bine că e albastră ca și ochii tăi. Îl vei da gata. Sunt sigură. Spune-i, mamă, să mă lase cu prostiile ei. Nu vezi că se bucură mai mult decât tine. —Dă-ți cu puțin ruj din tubul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]