KorAP: Find »[drukola/base=arcaș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...45 >

1,123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

deja regimentele de ieniceri. Patruzeci de mii. - Știm un număr total? - Până acum, o sută douăzeci de mii. Dar continuă să vină Întăriri din sudul Dunării. -Călăreții comisului Toader și ai pârcălabului Vlaicu să Înceapă luptele de hărțuială. Să plaseze arcași pe toate traseele de invazie. Orice grup mai mic de cinci sute de oșteni să fie eliminat. Să nu angajeze lupte directe de amploare. Atac și retragere. Zi și noapte. - Am Înțeles, spuse curierul domnesc, plecând să transmită poruncile. -Comisul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
platoșă de oțel, purtând la centura cu diamante spada genoveză de două mâini, cu mânerul Încrustat cu zimbrul Moldovei. Săgeata roșie zbură peste cețuri, spre oastea dușmană. Se auziră tropote. Avangarda spătarului Pop ocupă ieșirea podului cu trei rânduri de arcași, În spatele cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
cărora două mii de călăreți așteptau clipa atacului. Iar clipa sosi repede. Avangarda de spahii lansată de Soliman trecu podul la trap (galopul era imposibil fiindcă nu se vedea nimic În nici o direcție), dar primele zeci de călăreți căzură sub tirul arcașilor. Spahiii trecură peste cadavrele celor căzuți și forțară ieșirea pe malul celălalt. Dar atacul călăreților moldoveni fu rapid și perfect organizat. Avangarda Semilunei fu decimată de sulițele moldovenilor. Podul nu putea fi trecut. - Arcași În linie la malul Bârladului! porunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
repeziciune: - Pietro! Cinci sute de Apărători pe flancul stâng, atac la lance! Galop mare! Pietro dădu pinteni, fără nici o Întrebare. Știa că Oană simțise o mare primejdie abătându-se asupra voievodului. - Gâlcă! Lacrămă! Trei sute de oameni, apărare În triunghi cu arcași pe colțuri! Moț! Cincizeci de scuturi În jurul măriei sale! Și deodată totul deveni real. Toate temerile căpitanului Oană deveniră un coșmar care chiar avea loc. Valul Cuceritorilor intră prin spatele dispozitivului moldovean, răsturnă călăreții comisului Groza și trecu la Încercuirea voievodului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
regruparea În careu. Era exact ceea ce prevăzuse Oană. O retragere subită a Apărătorilor lăsă careul expus timp de alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Începea să nu mai conteze. Din nebunia galopului, Oană surprinse fragmente din mișcările de oști din jur. Peste jumătate din oastea turcă se afundase În mlaștini și era ținută acolo de răzeși, strivită de tirul de artilerie și de săgețile arcașilor lui Albu. Călărimile de Neamț care se aflaseră sub comanda comisului Toader ieșiseră din Încleștare și executau o manevră de atac spre dealul lui Mirenilă, unde primii fugari turci Încercau să se salveze. Călărimile de Vrancea și corpul secuilor respingeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ar fi putut ocupa zece oameni. Părea că e un miracol sau o pură Întâmplare care nu ar putea dura mai mult decât o clipire de ochi. Dar iată că dura. Undeva, În centrul Cuceritorilor, se formase o linie de arcași care scoseseră săgețile și ochiseră spre căpitan. Și abia atunci Alexandru descoperise că tatăl său nu era Întrutotul singur. Întreaga linie se prăbușise sub săgețile pornite din imediata lui apropiere. Pietro nu plecase, ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
prins Între aripile atacului moldovean nu mai respecta ordinul. Mișcarea, acolo, devenea haotică. Era vorba doar de supraviețuire. În fața lui Alexandru, Însă, se desfășura unul din episoadele cele mai spectaculoase ale confruntării. Flancul drept al Apărătorilor formase o linie de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți stătea inima-n loc... nu câștigă nici unul că fugi mongolul... -... din trei În trei ceasuri... se auzi, slab, vocea curierului. - Ce-o fi zicând? se Întrebă moș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Dar acum, cu toți călăreții așezați Într-o formație de luptă cu flancurile ușor avansate și cu făcliile aprinse, imaginea era Într-adevăr impresionantă. Ea sugera forța și organizarea. Pe dealurile Împădurite care mărgineau locul, Oan-san Împrăștiase cei douăzeci și cinci de arcași, astfel Încât săgețile să pornească din locuri diferite, ca și cum avangarda armatei din oglinzi ar fi acoperit o mare parte din Înălțimi. Apoi, peste Întreaga butaforie căzu liniștea. Era o liniște aspră, de noapte senină și glacială. După căderea Întunericului se făcuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ieșiră În față zece războinici, care primiră pesemne porunca de a avansa spre armata care se vedea la mai bine de două mii de pași. Dar nici unul nu apucă să mai facă vreo mișcare. La semnalul lui Oan-san, cei douăzeci și cinci de arcași lansară săgețile. Atacul provocă panică, dar bandiții nu păreau să se retragă atât de ușor. Ceva Îi nedumerea În legătură cu armata din fața lor. Era prea fixă. Căpetenia ieși În fața oamenilor săi și strigă: - Un luptător al nostru contra unuia de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de jaf. Îmi pare rău, Oan-san, dar asta nu e lupta ta. Călugărul descălecă și coborî Încet dealul. Oan-san rămase În Întunericul pădurii, urmărind cu atenție ce se petrece. Înainte ca Liu Huang să ajungă În fața agresorilor, tânărul făcu semn arcașilor să se adune În jurul lui. Își dădu seama că nu mai are traducător, dar Încercă să se exprime cât mai clar prin gesturi. Arătă câțiva războinici care se strecurau În primul rând, cu arcurile pregătite. Îi numără pe degete. Erau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Arătă câțiva războinici care se strecurau În primul rând, cu arcurile pregătite. Îi numără pe degete. Erau opt. Apoi Îl arătă pe călugăr, care se oprise, calm, În fața lui Jian Shi. Apoi arătă săgețile, care trebuiau Îndreptate spre cei opt. Arcașii Înțeleseră și se răspândiră În locurile din care puteau atinge cel mai bine țintele. - Ai vrut un luptător! se auzi vocea călugărului. Îl ai În față! Jian Shi descălecă și el, scoțând de la oblâncul șeii o suliță. Avea la brâu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta era rănit, cei opt arcași aveau misiunea de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ci făcuse direct o săritură și se rotise În aer. Deși nu avea nici o armă, Îl doborâse pe șeful bandiților de două ori Într-o singură secundă. La doar douăzeci de pași depărtare, Oan-san urmărea calm desfășurarea luptei. Cei opt arcași ai lui Jian Shi se apropiară, pregătindu-se să tragă. Dar, În spatele lor, un ușor murmur arăta uimirea războinicilor. Jian Shi se ridică din nou, ușor amețit. Locul În care fusese lovit nu era ales la Întâmplare. Încetul cu Încetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
căpetenia bandiților În picioare, parcă sprijinit cu toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi căzu, Încet, și nu se mai ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași pregătiți Încordară arcurile, dar căzură cu toții străpunși de săgețile lansate la semnalul lui Oan-san. Din primele rânduri ale bandiților țâșni un războinic care aruncă, extrem de rapid, două pumnale. Pe primul, Liu Huang Îl evită făcând un salt lateral. Al doilea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ești un supra-om și că nimic nu ți se poate Întâmpla, ne aperi... Te-ai gândit vreo clipă că poate sosi acea fracțiune de secundă care schimbă totul? Că Pietro nu va fi atât de rapid Încât să doboare toți arcașii care te ochesc și că o săgeată, doar una, te va atinge? Sau că brațul tău nu va fi atât de iute și că o sabie, doar una, va ajunge la tine? Că un pumnal va sosi din spate? O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
să ajungi cât poți de repede la Istanbul. Vei primi o misiune. Nu știu nimic despre ea. Pot să-ți spun doar că e nevoie de tine și de o sută de războinici Bordjighin, Între care cel puțin treizeci de arcași. Veți veni pregătiți de drum lung. Curierul rămăsese peste noapte În satul lui Amir. Astfel, acesta aflase câteva lucruri care nu erau neapărat secrete, dar care explicau o parte din mister. După bătălia de la Vaslui, Mahomed căzuse bolnav. Apoi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acoperiți de covoare persane. Nimeni nu mișcă și nimeni nu interveni cu vreun cuvânt. Așezat pe genunchi, cu spatele drept, Amir aștepta. Primul Cuceritor continuă: - Împreună cu cei o sută de războinici ai tăi, Între care se află cei mai buni arcași pe care i-am văzut până acum, vei porni pe Drumul Mătăsii. Vei primi ajutor și hrană pe teritoriile stăpânite de Hanatul Crimeii, care ne este aliat. Dacă vei avea nevoie, vei primi oșteni. Câți vei socoti de cuviință. Zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Cuceritor, nu trebuie să ajungă la Istanbul. Nu trebuie să ajungă nici măcar la frontierele imperiului. El trebuie să fie ucis cât mai departe de noi. Despicat În bucăți, iar bucățile arse și aruncate În vânt. Trebuie ucis de la distanță, cu ajutorul arcașilor. Cu cât te afli mai aproape de el, cu atât este mai periculos. Trebuie să mai știi un lucru. Cu mai bine de jumătate de an În urmă, am trimis spre el o sută de Cuceritori. Cei mai buni luptători ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Otoman. Mesaj sosit de la rețeaua din Istanbul. O sută de războinici din tribul Bordjighin, conduși de Amir Baian (mi se pare cunoscut acest nume... ) au pornit cu o misiune secretă pe Drumul Mătăsii. Sunt pregătiți de luptă și au numeroși arcași.” Căpitanul Înfășură la loc sulul și Îl ascunse la piept. Era primul semn scris despre posibila Întoarcere a lui Ștefănel. Dar era, oare, Ștefănel? Și, dacă da, ar fi putut el, singur, să anihileze un atac al Cuceritorilor? Puteau fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Drumul până acolo fusese pustiu. Era frig, erau sărbători. Dar În apropierea conacului se vedeau numeroase urme În zăpadă. Apărătorii se opriră. Urmele veneau din satul aflat În apropiere. Și nu erau de copite, ci de Încălțări ușoare. - Colindători... spuse arcașul Simion, care descălecase și privise atent semnele din zăpadă. Tălpi mici, ușoare. Vreo douăzeci. Era adevărat. Nici o altă urmă nu se afla În jurul clădirilor. Se apropia ora prânzului, dar cerul rămânea Închis. Nu ningea, dar vântul dinspre Dunăre ridica În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
oasele, poate mâine sau poimâine voi face drumul la cetate... - Acum, vornice! Vornicul păru puțin stânjenit, dar deloc speriat. - Acum e cam greu, căpitane, fiindcă, după cum vezi, am oaspeți... Pe zidurile de apărare ale conacului apărură peste o sută de arcași. În aceeași clipă, curtea fu năpădită de ieniceri. În crângurile din jurul casei se auziră tropote, iar În câteva secunde un mare număr de spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
spahii Înconjurară Brăneștii. Apărătorii scoaseră săbiile, așteptând poruncile căpitanului. Dar porunca Întârzia. Dintr-o privire, Oană Își dădu seama că În jurul lor se află aproape două mii de războinici ai Semilunei, disciplinați și experimentați. La cea mai mică mișcare a Apărătorilor, arcașii de pe ziduri i-ar fi ucis pe toți. Sau, dacă vreunul ar fi scăpat, ar fi fost strivit de sutele de ieniceri care Îi Încercuiseră. Vornicul Isaia se retrase În pridvorul casei. Deasupra lui, pe scări, apărură doi oameni necunoscuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
aflau corpurile de oaste ale vânătorilor domnești și ale călărimilor de munte. Ridică mâna și porunci: - Desfaceți zidul. Porniți imediat spre Cetatea Albă! Măria sa Ștefan va ști ce are de făcut! - Nu te lăsăm, căpitane! se auzi țipătul deznădăjduit al arcașului Simion. Nu te lăsăm aici de-ar fi să ne spintece de cinci ori pe fiecare! - Căpitanul a vorbit Înțelept! spuse spahiul, la fel de calm. Important este ca Ștefan să scape din aceste locuri prea apropiate de Dunăre! Deși, Între noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]