1,109 matches
-
Am învățat să cânt cu sufletul, nu cu plămânii, nu din cap sau din burtă, ci din inimă. Aici nu e vreun concurs, nu contează dacă ești cel mai bun sau ultimul muzicant din lume, care abia-și poate ține arcușul în mână. Aici contează doar să fii alături de ei, să le arăți că îți pasă. Când aud că marele dizeur Cristian Vasile este printre ei, deodată se luminează la față. Prezența mea, notorietatea mea și grija pe care le-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
darea la țintă“ sau la „Încercarea puterii“ și suindu-mă cu picioarele pe decolteul cât masa al femeii uriașe de 150 de ocale. La unul din aceste baluri ale lăutarilor, am văzut-o pe nora marelui și preamodestului meșter al arcușului românesc Grigore Dinicu, În rochia ei de lamé prinsă În șold și În pantofii ei de argint, jucând cu toți dracii ei de țigancă - și, cerc Împre jurul ei, noi și femeile noastre de mâna stângă, printre lăutarii și tot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a slujit cu dăruire George Enescu convins că „muzica pornește de la inimă și se adresează inimilor” se va împlini pentru cei conectați la eveniment. Enescu mărturisea că „se odihnește de muncă prin muncă” și astfel mereu neobosit, mânuia cu genialitate arcușul, bagheta și pana. Acele uneltele materiale prin care trecea tot zbuciumul său sufletesc păreau parcă vrăjite, ajungând la inimile contemporanilor. Omagiile creației sale vibrează astăzi în milioane de inimi care vor urmări concertele. Oferta din agenda manifestărilor este densă, atrăgătoare
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
care l-a servit cu toată ființa sa. Mai este evocată uneori și prodigioasa și inegalabila sa memorie sau neobositul său spirit. Se cunoaște că se odihnea, după cum el însuși mărturisea, de muncă tot prin muncă, trecând cu ușurință de la arcușul viorii la clapele pianului și apoi la baghetă sau la pana de scris ori la îndrumarea învățăceilor. Câți dintre noi mai sunt dispuși astăzi să se sacrifice fără să aștepte recunoașteri pompoase sau mediatizări excesive? Dar pentru cei care nu
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Mihai îmi vorbea de factorii care contribuiseră decisiv la propria lui formare. În primul rând - muzica, pe care o sorbise parcă odată cu laptele mamei, simplu, de la sine... Alice - maică-sa - era o bună pianistă, iar el, la rândul său, primise arcușul în mână din cea mai fragedă copilărie. De aceea, la ei în casă, în exotismul provincial al Brăilei ori în sihăstria de la Galbeni, se făcea muzică precum în Germania secolului al XVIII-lea. Apoi - radioul, discurile erau lucruri comune în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
că era bine că ele existau. Cum altfel aș fi putut ajunge prin peisajul acesta continuu într-o altă țară? Dacă asta-mi folosea la ceva era încă incert. Plopii golași, ajunși acum plopi austrieci, îmi cutreierau privirea, dar cu arcușul lor făceau să răsune în această primă libertate a creierului meu un cântec hibernal: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Într-o bună zi - trăiam de un an la Berlin - am fost invitată să mă prezint la serviciul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Și-a înfipt bețișoarele într-o gaică specială, a deschis gentuța, scoțând tacticos documentul. A tușit de vreo câteva ori pe note diferite pentru a-și pregăti corzile vocale în vederea marii încercări așa cum ar face un celebru violonist trecându-și arcușul peste cele cinci corzi înaintea concertului; și-a mai aruncat o dată, măreț și triumfal, privirea asupra gloatei care se uita la el ca la Ioan Botezătorul și, intrând ex abrupto în text, începu: "Să audă și să ia aminte tăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Chemarea Glasului Patriei de la Pankov (nota V. I.) „Nu-ți mai spun nimic ponoare, lanuri unde pâinea coace, glasul tânăr de tractoare, bătrâneștile cerdace? Nu-ți tresare oare-n sânge, cu acorduri lungi și vii, coarda dorului ce plânge sub arcuș de pribegii? Ai lăsat țara desculță, înglodată-n umilință, cu pestelcă sărăcuță și c-o singură catrință, o găsești împodobită cu avuturi și odoare ca-ntr o neînchipuită, mândră zi de sărbătoare.“ („Chemare“, Glasul Patriei, 10 decembrie 1957) PETRESCU Gh.
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
recit eu încet și apăsat, a mai îmbătrînit un greier. L-am auzit luîndu-și rămas bun de la stele / Și de la brazdele de fîn sub care cîntase". Îți amintești, Cristina? Te întrebai în poezia aceea unde și-o fi ascuns greierul arcușul sfînt, să-l cauți tu, îi spun eu încet, aproape în șoaptă, eliberîndu-i mîinile. "Aș vrea să-l găsesc eu, / Înaintea hoților de lucruri sfinte", adaug, apoi mă plec și iau de jos sacoșa, vrînd să mă îndrept spre ușă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă îndrept spre ușă. Ești cinic, Mihai, îmi spune ea pe un ton amar. Uneori, aprob eu din cap, chiar și cinismul poate da roade comestibile. Prefațîndu-ți volumul, un critic a spus: "S-ar părea că Ina Cristian a găsit arcușul sfînt..." Acum, vin eu și te întreb: dacă l-ai găsit, ce-ai făcut cu el, de ce nu-l folosești?! Și-ți răspund tot eu: pentru că-i mai ușor de găsit scuze, decît de luptat. Dar ție, acum, lupta nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Este întrebarea născută dintr-o experiență de viață... Și, ca să-ți răspund la ea, privind poziția mea față de literatură, mă voi folosi tot de cuvintele lui Saint Exupéry: "Pentru a fi, trebuie să mă implic", dar odată implicat, găsindu-mi arcușul, trebuie să am puterea puterea pe care ar fi trebuit s-o ai și tu dacă te-ai fi implicat să spun celei care va urma să-mi fie soție: "numai în raport cu ceea ce fac, poți fi alături de mine sau împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care se răsfrâng asupra șirurilor de scaune. Două femei periază metodic fiecare tapițerie de scaun. Un bărbat în blugi fixează un cablu de covor. Un altul, cocoțat pe un suport de reflectoare, aranjează o ramură argintie. Un violonist își încălzește arcușul, în vreme ce, judecând după sunetele înăbușite care se aud, alți intrumentiști își acordează timpanele. E ca și cum m-aș afla în culise înaintea unui spectacol în West End. Rămân în picioare pe o latură a sălii, privind avid în jur, încercând să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
de gard s-au așezat pe prispă iar Gheorghiță se gândi că ar putea să cânte puțin cu vioara. Intră în casă, dă cu ochii de Săndel care „studia” de zor revistele, scoase vioara din cutie, dă cu sacâz pe arcuș și începe să cînte o melodie duioasă, despre care Săndel știa că se numește „Sara pe deal” și pe care Gheorghiță o învățase de la domnul învățător Obreja. Momentul era bun ca să se așeze și Săndel pe prispă, lângă ceilalți ai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care pe timpul acela era destul de răspândită mai ales în aglomerațiile urbane, suprapopulate și lipsite de amenajări moderne, apă curentă, canalizări și în special lipsite de asistență sanitară. După ce au terminat masa a venit surpriza serii: Gheorghiță își scoase vioara și arcușul (nu cea pe care credea el că o va meșteri singur ci una adevărată, cumpărată de taică-su la Vaslui) și începu să cânte bucățile pe care le învățase cu ajutorul domnului Obreja. Le-a plăcut îndeosebi balada lui Ciprian Porumbescu
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
stau lucrurile, atunci, până una, alta ia și mănâncă ceva, că nu se știe când vii la masă, și te-o apuca foamea pe acolo. Gheorghiță se supune sfatului dat, după care-și ia cutia în care era vioara și arcușul, fiind sigur că are și sacâzul necesar, la locul lui bine știut, și pleacă la școală pe drumul cel mai scurt, traversând pârâul Racova pe la Terente, fiul lui Ion Hanganu. Ajuns la școală, îi spune lui Costică Abaci să meargă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
și ale marelui duce Constantin, de tipul țiganski. Acestea Îmi erau insistent băgate pe gât de o mătușă tinerică și destul de atrăgătoare, care știa de asemenea să recite celebra poezie a lui Louis Bouilhet (À une femme), În care un arcuș de vioară metaforic este inadecvat folosit pentru a cânta pe o chitară metaforică, și o mulțime de prostii de Ella Wheeler Wilcox - care aveau un succes răsunător la Împărăteasă și la doamnele de companie. Aproape că nu mai merită să
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la rândul lui, într-un sân moale, ieșind din tun ca o scurgere de spermă. În partea opusă, atârnând de un copac desfrunzit, o femeie moale, aproape ruptă în două de furca ramurilor, cântă la un violoncel moale cu un arcuș vâscos" (apud Rojas 1993: 57). Din descrierea extrem de precisă și de detaliată a lui Dalí lipsesc păianjenul cu picioare lungi și păroase, ca și furnicile ce se cațără pe rochia femeii - simboluri thanatice. Dalí a încercat pentru prima oară imaginea
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
pus un scripcar pe afișul oficial al meciului de la Paris, justificîndu se că acesta este elementul original al nostru, al românilor. Tipul e oacheș, îmbrăcat cu un costum popular incert, ținînd sub bărbie o vioară și în mîna dreaptă un arcuș. Mircea Sandu e de părere că în imagine e înfățișat un virtuoz și că francezii au ținut să sublinieze astfel talentul peren al poporului român. Răspuns diplomatic al Nașului, care n-are chef de scandal tocmai acum, cînd urmează să
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
și-ntîi acuma el se rade! D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism și caracterologie labruyeriană. Jean, franțuzitul român, e atât de fanatic, încît când moare contele de Chambord el se căinează: "Mon pauvr' roi Henri
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
D-ai crede că-i curat un fiu de pașă. Ceardacul tot răsună! Coconeturi Și vutci și vișinapuri și cofeturi; Coconi cari golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism și caracterologie labruyeriană. Jean, franțuzitul român, e atât de fanatic, încît când moare contele de Chambord el se căinează: "Mon pauvr' roi Henri!" O. CARP, IOAN N. ROMAN
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
care scoate suspine lungi, întristînd fecioarele tuberculoase, în piesa capitală Când viorile tăcură: Viorile tăcură. O, nota cea din urmă Ce plânge răzlețită pe strunele-nvechite Și-n noaptea solitară, o, cântul ce se curmă, Pe visurile stinse din suflete-ostenite. Arcușurile albe în noaptea solitară Stătură: triste păsări cu aripile-ntinse Păreau c-așteaptă semne și strunele vibrară, Ah, strunele, ce tremur de viață le cuprinse! Și degetele fine, în umbră, sclipitoare, Păreau ca niște clape de fildeș, ridicate Pe flaute
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-un bimetal joncțiunea poate să se încălzească sau să se răcească funcție de sensul curentului electric. Acest efect se manifestă mai puternic în semiconductori, fiind folosit la răcirea circuitelor microelectronice. Efectul vibrotransportării a fost vizualizat de un violonist care, luând arcușul în mână și trecându-l peste coarde, a observat pe placa de rezonanță a viorii că particulele de praf au început să se deplaseze în sus. Fenomenul este folosit la transportul minereului pe benzi de oțel vibrate. Efectul electrizării particulelor
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
galeră (1946) vor miza tocmai pe dezlănțuirea forțelor fruste, stihiale, din adâncuri, pe cufundarea în „nămolurile” colcăitoare, roditoare, ale ființei. Poezia seamănă unor ritualuri dionisiace: „Dă vieții, irozii / Subtilei beții; Să bântuie, vii / Veninuri, prin bozii... Mai lasă vioară // Și-arcuș - pentru îngeri./ Urechea-ți coboară/ Vulcanicei plângeri...” (Îndemn). Frecvent simbolismul cedează locul unor aluzii sociale mai precise, cum ar fi în Jurnal 1941: „Cea mai de sus spânzurătoare/ Pe-al meu l-a ales dintre popoare”. Peisajul apocaliptic, sentimente precum
THEODORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
Mai întâi Wiest, o figură foarte expresivă și foarte populară a epocii. Fără să fi fost un artist mare, era însă un muzicant care cânta cu tot sufletul. Wiest cânta cu mâinile, cu picioarele, cu ochii, cu toată ființa lui, arcușul sălta pe coarde în voltigiuri fantastice, era un pasionat și un fantasc care entuziasma și ridica sala în aclamațiuni furtunoase. A fost cel mai popular viorist pe care l-a avut Bucureștii 272. Mai târziu au venit frații Schipek, doi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de înregistrări pe care le-a realizat ca violonist, când era deja în vârstă. Noi suntem obișnuiți astăzi cu performanța aproape sportivă a violoniștilor tineri, o performanță de concurs. Totuși, când îl asculți pe Enescu cântând, cu micile fâșâieli ale arcușului marcat de boala interpretului sunetul, expresia, muzicalitatea, trăirea sunt din altă lume, cu totul emoționante. Atât de îndatorată, de respectuos-creator legată de tradiție, mai ales în accepțiunea arhaică, pictura Dumneavoastră este populată și de măști. Vă poate cunoaște privitorul doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]