KorAP: Find »[drukola/base=arhanghel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...36 37 38 ...95 >

2,364 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397

este sigur, punct cu punct, în general. Nu este cuantificabil și nici aperceptiv, prietene. Ceasul precis și locația reală ale Sfârșitului, nu le cunosc nici înțelepții, nici spiritele morților, nici pustnicii, anahoreții, nici magii, nici demonii, nici îngerii și nici arhanghelii din Rai. Nici măcar Fiul. Ci numai Tatăl! Deus vult! Doar El permite să se întâmple ceea ce stă scris în planul Lui. Nu este o fatalitate oarbă, odată ce acest Plan pare să fi fost fundamentat, în principal, pe optimizarea funcției de

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
putință. La gât, acesta purta o amuletă ujdat, în mâna dreaptă, el ținea detașat o cheie de aur încrustată cu safire, iar în picioare încălțase sandale romane, de la asediul Massadei, ceea ce conferea întregii sale apariții, o notă pronunțat eclectică. Sunt Arhanghelul Uriel! vorbește Epifania, cu un glas mlădios, melodios și grav, de bariton, în momentul în care tăcerea prelungită căpăta accente vădit necuviincioase. Cunoașterea Divină! Bine...! răsuflă oarecum ușurat Bursucul. Eu, Călăuza, am fost trimis să vă îndrum, să vă susțin

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
reia mereu, prin firea ei, din mila Celui Prea Înalt, facă-se voia Lui! Amin! șoptește Iepurele. Asta vrea să însemne, eufemistic, că mâine noapte vom da de bucluc? Poate că da. Ori, poate că nu, i-o întoarce, binevoitor, Arhanghelul. Depinde. Întotdeauna depinde... Am priceput, zice Bursucul. Depinde de noi. Cum era și normal. Nu mai e nimeni pe baricade. Nimeni! Ergo, spune-ne, Îngere, ce altceva mai trebuie să știm? Trebuie să aflați, întâi și-ntâi, că înțelepciunea imemorială

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
flacără..., din nou întuneric și el se deșteaptă, buimac, în lumină, la liman, întemnițat într-o formă vie relativ acceptabilă, aceea a primei și unicei viețuitoare aflate în imediata apropiere, respectiv a animalului titular al vizuinii! Un bursuc! *** Acum, urmează Arhanghelul, tu, Mare Maestru, îți vei putea duce la capăt misiunea. Un suflet drept, batjocorit și împilat, a strigat cu amărăciune către Tronul Celui Prea-Mărit și a cerut, pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv l-a auzit. S-a

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
eroilor, hmm..., aia chiar că n-am înțeles-o. N-am ghicit-o. Je suis désolé! Îmi cer umil, încă odată, mii și mii de scuze. Ai dreptate! Cu hainele, se rezolvă cumva, până mâine, la amiazi, îl asigură seren Arhanghelul, pe Bursuc. Cu Armele, dragă prietene, uite cum stau treburile... BAAL II Faci tu cărțile de data asta, Dane. Și mai pune, tată, distilat, acilea, în pahar, nu te codii! îl îndeamnă Fratele. He-hei...! Am un presentiment malign. Apoi, mobilul

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai vedeau pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către ei, plecându-și maiestuos, cu o gentilețe exagerată, fruntea lui lucie și netedă. Apoi, rostește: Sunt Arhanghelul Uriel. Pace și împlinire vouă, tuturor, dragii mei prieteni! Ciudat, arătarea jerpelită, aplecată în onctuoasa reverență, radiază în efluvii un parfum seducător difuz, ca de paciuli. Sile nu percutează, cum era și normal, horăind netulburat și uniform, de-a-mboulea, cu capul

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
adevărat miraculos, neverosimil, ceva de natură categoric supraomenească, un reper, în sine, de necontestat. Un fapt exclus, totalmente, ca să se manifeste ca atare, în niște împrejurări firești, normale. Deci, dumneata ne spui nouă și susții precum că ești..., că ești arhanghel? Nu? Te pretinzi îngerul lui Dumnezeu. Nici mai mult, nici mai puțin! Uau...! Știi ce? Ia mai scutește-ne! Eu cred că nu ești decât un șarlatan, un escroc, un ventriloc, un găinar și un circar! Atât! plusează Avocatul. Un

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Teroarea-Întreită, Se grăbește. Stăpânul sub-pământului, Răzbunător, Spre voi zorește. El, Sephirahul celor șaptezeci de legiuni, Sub pod stricat, pândește. Și Haosul, Cu-al vostru dar, Îl va stârni, Orbește! De nu vă-mpotriviți... " Mesajul versificat poartă și o semnătură: Uriel! Arhanghelul însuși, li se adresează: Veniți după mine! BAAL III Veniți după mine... Trecuseră de-acum, în mers, de potcoava largă, de ciment, a stadionului clubului sportiv al urbei (edificiu altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
cu logoreea? se rățoiește Bursucul la ei, autoritar. Vorbiți mult prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu v-ar strica niște cârcei, aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue spusa! Îngere...! Aceasta este Fiara! zice Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un declic, în minte). Acesta este Antichristul! Antichristul cel

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
prea mult și prea fără de noimă. Ați fi fost niște hangii a-ntâia! Aveți limbariță, nu glumă! Nu v-ar strica niște cârcei, aicea, sus, la gât. Lăsați-l pe Arhanghel, să-și continue spusa! Îngere...! Aceasta este Fiara! zice Arhanghelul. Și face o pauză. Lunguță-lunguță. (Ca un predicator mesianic cosmopolit! Contratimp dramatic. Tronc! Îi plac efectele scenice, i se declanșează Avocatului un declic, în minte). Acesta este Antichristul! Antichristul cel adevărat, cel din Biblie, Antichristul Bogoslovului și al Profeților! Impostorul

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
bolnavă, repovestită, poate să devină, cândva, adevărată! Dacă mie, personal, mi-ar fi spus cineva, mai de dimineață, că am să ajut să supraviețuiască un om cu scula canibalizată la propriu, că mă voi conversa, la per tu, cu un Arhanghel, cu un Iepure și cu un Bursuc, ca să nu mai pomenesc de faptul că l-am cunoscut și pe Antichrist, încă de pe când acesta era, efectiv, în scutece, i-aș fi tras ăluia, din start, vreo zece-douăzeci de pumni în

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
miezul unei mega-chestiuni, a unei experiențe-limită, de criză, epocale, poate și tu gândești și te comporți ca orice dobitoc. Obtuzule! Vei rata totul. Chiar. Dezgustător! Coco, ca să o numesc și eu la fel ca voi, a fost rea, îi continuă Arhanghelul, Poetului, șirul reflexiei. Rea, cât cuprinde și puternică. Aidoma ei, mai sunt și alte creaturi, alte făpturi malefice, copii turbați ai Iadului, pasageri clandestini, jivine aciuate și adăpostite sub aparențe și în corpuri muritoare. Păsări stimfalide. Ascultați-mă: Peste oraș

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu javra de Năică? Atunci când am urat eu, lumii, să se ducă

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
pe Rafail și pe ăilalți înaripați, ca să se lupte ei, corp la corp, cu Necurații? De ce, Poetule? De ce...? Pentru că Paradisul terestru, lumea, a fost dăruită drept sălaș, acoperiș și drept grădină, fiilor și fiicelor lui Adam Kadmon, omenirii pieritoare, nu Arhanghelilor! Nu Prea-Fericiților! Nu lui Michael! Răutatea voastră v-a pierdut Grădina și tot voi trebuie să v-o răscumpărați! Să biruiți! Să spargeți, odată și-odată, cercul acesta vicios! Un nou început, va aduce un nou legământ, grăiește Îngerul. O

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
și ambivalentă, cu decizia, cu libertatea de alegere! se inflamează Fratele. Pariez că îngerii nu sunt dotați cu un asemenea mecanism subtil. Norocul lor! Eu reprezint doar unilateralitatea unui mesager, un gând al Prea-Puternicului. Îndeplinesc bucuros voința Lui, se explică Arhanghelul. Cei asemeni mie, scăzându-i pe cei răzvrătiți și pedepsiți, nu au fost zămisliți și cu Liber Arbitru. Este o chestiune prea delicată, pe care nu are rost s-o examinăm aici și acum. Ba, pardon, pardon, mes amis, preia

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
La posturile voastre! La comandă, Bursucul și cu Iepurele Albinos țâșnesc în salturi, înterpunându-se între restul plutonului în retragere și frontul colților rânjiți, care continuau să șarjeze, sporind presiunea asediului, pe un fundal de hămăieli, hăulituri și mârâieli asurzitoare. Atunci, Arhanghelul își ridică ovalul feței lui serafice, spre stelele ce licăreau impresionant, în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
și ciuntite de pecingini, păreau că se repliază schelălăind, din calea unei alte prăpădenii teribile, o arătare cu mult mai îndârjită și mai fioroasă. Acesta este Baal! Priviți-l...! Marea Cârtiță! Regele orb al beznelor de sub țărână! răsună iar glasul Arhanghelului. Doar para și pârjolul focului îl stăvilesc și-l înspăimântă. Sticla...! Sticla, Boss! țipă și Dan, pe punctul să clacheze. În învălmășeală, Oroarea se întrezărea, destul de deslușit: Trei trupuri obeze, de dulăi, se năpusteau în trombă, împreunate lubric într-un

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
dintr-un buzunar al mini-paltonului său, cheia-șperaclu și predându-i-o direct Fratelui. Înseamnă că-l vei creștina chiar tu, Îngere, nu-i așa? Ai puterea s-o faci? încearcă Poetul să se auto-liniștească. Nu, nu, nici vorbă! își declină Arhanghelul competența, la modul cel mai net. Cum așa? se stârnește Dănuț. Gândiți-vă și voi, îi răspunde Uriel, că însuși Iisus, Mântuitorul nostru și-a primit la rândul Său botezul, după datină, din căușul palmelor omenești ale Înainte-Mergătorului Ioan, la

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
demonii, fii curajos și îngenunchează. Voi, restul, priviți acuma și tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc, iartă-mi mie păcatele cele de până acum, gândurile și

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
pe creștet, murmurând o rugăciune scurtă și descrisese larg semnul crucii, pe deasupra Namilei, către sfârșit. Din această clipă și până vom împlini integral ceea ce ne-a adus aici, să nu-l mai atingeți, oameni buni! Nu vă jucați! le cere Arhanghelul, pe un ton neobișnuit de hotărât. Acum, putem deschide ușa! Phiii... Du-te, tată, la refec. Te iert de ăia zece lei, ai mei. Absolvo te! Ne-am scos! filozofează Dănuț. Dar, înainte ca Fratele să înalțe cheia, pentru a

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
în eventualitatea că ar fi ratat vernisajul. À la guerre comme à la guerre! Cel mai eficace mod de-a rezista tentației, este să-i cedezi? Greșit! Altfel, la ce mai sunt buni prietenii? Excelent, excelent! este de părere și Arhanghelul. Acela a fost Belphegor, demonul cel machiavelic și laș, al amăgirilor și al deșertăciunii. Din acest motiv și pentru că orice lucrare a ispitei trebuie depășită și repudiată individual, în planul strict material, eu nu aș fi avut cum să intervin

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
scrâșnit și culisează îndărătnică, în ditamai broasca mânăstirească, iar ușa greoaie se îndepărtează, în fine, de canat. Pășind prudent, Fratele se strecoară cel dintâi, pipăind pereții de la intrare, cu acribia orbetelui, în căutarea unui întrerupător. Nu aprideți lumina! rostește calm Arhanghelul. Nu va fi nevoie. Își făcuseră loc, pe rând, nerăbdători, cu toții, mai puțin Iepurele și cu Bursucul, care rămăseseră afară, de o parte și de alta a tocurilor, sub pisanie, veghetori precum stanele de piatră ori troițele ocrotitoare, de pe esplanade

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
Bănuiește ce-l paște, amărâtul. Vai și-amar de traista și de mămițica lui! îl căinează Vierme. Ca la un semn, beznele din naos se risipesc, de parcă oare-cineva, ascuns, scăpărase o feștilă sau un fitil, dintr-un amnar: În centru, Arhanghelul Cunoașterii Divine își desfășurase din nou aripile sale strălucitoare, de condor, a căror lumină boreală atingea, mângâietoare, vitraliile executate cu meșteșug, ale ferestrelor înguste, plumbuite, precum și galeria picturilor canonice, de pe pereții afumați. Dinaintea catapetesmei și de-a dreapta altarului, ferecată în

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
de atac! Care avu darul neprevăzut, de a-l însufleți și întări pe loc, pe Poet, îndemnându-l pe acesta să-și strângă și să își deschidă ritmic pumnii. Un înger în mijlocul bisericii! își zise, vrăjit de priveliștea pâlpâindă a Arhanghelului înaripat. Doamne! Parc-am fi într-un tablou de Caravaggio... Caravaggio, într-un sanctuar de rit răsăritean?! Extraordinară viziune! Îngerul părea că nici nu se mișcase, luminând continuu clar-obscurul palpabil al scenei, dar acum el clătina o lumânare groasă luată

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
unul pe celălalt. Sângele și Obolul lui Hristos, în Cupa Mielului! zice Îngerul, scoțând la iveală, de la adăpostul fremătător al aripilor, o răcliță de argint, cu doi cavaleri pe un singur cal, gravați pe capac. Doi Cavaleri Danubieni, tresare Fratele. Arhanghelul trece către Sile un pocal, ce se ivește dinlăuntrul răcliței. O cană de lut ars, crăpat, care împrăștie prin văzduhuri un buchet fantastic, incredibil, de miresme răscolitoare și savuroase, dar și caste, sobre și virtuoase, în același timp. Ca o

Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]