3,682 matches
-
istorii vechi, funcționari de odinioară, profesiuni de demult: o adevărată „înviere” a unei lumi. Un cimitir Spoon River regăsit, repus în drepturi, resacralizat. CORNEL UNGUREANU SCRIERI: Poeme, București, 1957; Pietre kilometrice, București, 1963; Miracole, București, 1966; Alte poeme, București, 1968; Arheologie blândă, București, 1968; Melancolii inocente, București, 1969; O casetă cu șerpi, București, 1970; Orologiul, București, 1970; Bunica se așază în fotoliu, București, 1971; Sufletul obiectelor, București, 1972; Trecătorul de demult, București, 1975; Iepuri și anotimpuri, București, 1976; O nuntă de
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
le spuneau corăbierii greci, formate atât la gurile Dunării, cât și la gurile îngemănate ale Bugului și Niprului. Insula Fidonissi este precis marcată pe portulanul medieval al lui Marino Sanudo cel Bătrân, în dreptul gurii Sollina. În secolul al XIX-lea, arheologii ruși fac săpături pe insulă și dezvelesc fundațiile unui templu extraordinar de mare; se mai păstrau încă și porțiuni însemnate din zidăria cu blocuri mari de calcar alb. Nicolae Densușianu 19 face legătura între mitul grecesc al Insulei Albe și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cutume etc.). În mod egal și bolile concură la definirea unei culturi. Fiecare secol sau epocă istorică are „stilul său patologic” așa cum are și „stilurile sale culturale” (M. Sendrail). O incursiune succintă în istorie de revelează aceste aspecte. Cercetările de arheologie medicală și antropologică au dus la concluzia că în epoca paleolitică erau foarte frecvente osteoartrozele cronice. Epoca hipocratică, ce inaugurează un model de gândire rațional-științifică al bolilor, subliniază caracterul procesual al evoluției clinice și, în mod special, dinamica ciclică a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și concomitent a unei „istorii culturale” a acesteia. M. Foucault face precizarea că în cadrul medicinei boala reprezintă un domeniu epistemologic particular, cu caracteristici și evoluție proprie, absolut specifice. În sensul acesta autorul menționat se crede îndreptățit să accepte existența unei „arheologii a cunoașterii medicale”. F. Laplantine extinde sfera acestei probleme, vorbind chiar de o „antropologie a bolii” prin dispunerea tematicii medicale în sfera științelor umane. În ceea ce privește boala psihică, interpretările antropologice ale acesteia sunt multiple și extrem de interesante, ele deschizând perspectiva unei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Teoria generală a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum educațional 23 Sensuri și semnificații operaționale 24 Definiții și înțelesuri antice 24
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
curriculumului modern” - declarată recent? g) Există „căi de ieșire”, „punți de continuitate”? Se poate imagina și fundamenta o teorie generală a curriculumului pentru școala și educația secolului XXI, pe ruinele curriculumului modern, cu „cărămizile” gândirii curriculare postmoderne? ș.a. Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumuluitc "Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului" Clarificări etimologicetc "Clarificări etimologice" Expresia curriculum educațional s-a impus în pedagogia europeană abia în anii ’50 ai secolului XX. Ea circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-saxonă, dar a fost
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Există „căi de ieșire”, „punți de continuitate”? Se poate imagina și fundamenta o teorie generală a curriculumului pentru școala și educația secolului XXI, pe ruinele curriculumului modern, cu „cărămizile” gândirii curriculare postmoderne? ș.a. Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumuluitc "Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului" Clarificări etimologicetc "Clarificări etimologice" Expresia curriculum educațional s-a impus în pedagogia europeană abia în anii ’50 ai secolului XX. Ea circulă de aproape două secole în literatura pedagogică anglo-saxonă, dar a fost îndelung evitată de cea francofonă
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
in Prehistory, McGraw-Hill, New York, 1975. Vezi și F.C. Howell, Early Man (Life Nature Library), Time Incorporated, New York, 1965; J.M. Coles, E.S. Higgs, The Archeology of Early Man, Faber & Faber, Londra, 1969. 2. D. Berciu, La izvoarele istoriei. O introducere în arheologia preistorică, Editura Științifică, București, 1967. 3. Ibidem. Vezi și H. Breuil, R. Lantier, Les hommes de la pierre ancienne, Payot, Paris, 1952; E.D. Glyn, The Idea of Prehistory, Penguin, Harmondsworth, 1964. 4. Howell, op. cit.; Chard, op. cit.; G. Clark, The Stone of
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fel. S-a pierdut perspectiva hermeneutico-fenomenologică adoptată de Reynolds pe baza sugestiilor lui Ricœur. În realitate, Reynolds nu s-a limitat la o analiză livrescă și scolastică. El a propus ceva cu totul nou și îndrăzneț pentru teoria curriculumului: o arheologie a gândirii curriculare scrise, menită să dezvăluie, dincolo de „molozul” verbal, o lume a subtextelor, susceptibilă să surprindă și să orienteze fenomenistica primară a formării umane autentice. În 1991, David Kennedy a comentat corect valoarea deschiderii științifice realizate în cercetarea curriculară
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
învățat limba română a inimii” („Dans la prison j’ai appris la langue roumaine du coeur”), interviu acordat lui C. Coroiu, Adevărul literar și artistic, nr. 579. Talaban, I. (1999), Terreur communiste et résistance culturelle, PUF, Paris. Tismăneanu, V. (1996), Arheologia terorii (Archéologie de la terreur), Alfa, București. * * * (1995), Documente ale procesului reeducării din închisorile Pitești, Gherla (Documents du processus de rééducation dans les prisons Pitești, Gherla), Vremea, București. „Mici defecțiuni”: 1977, 1987tc "„Mici defecțiuni”\: 1977, 1987" Ruxandra Cesereanutc "Ruxandra Cesereanu" Greva
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în 1986, când i se editează volumul Ochiul și lucrurile, conținând precumpănitor cronici, eseuri și exegeze dedicate artelor plastice. S-ar putea să fi fost gândit ca replică la Les Mots et les choses, lucrarea lui Michel Foucault, mutând domeniul „arheologiei științelor umane” de la limbajul verbal la cel vizual. Subiectele variate mărturisesc o preocupare comună - descoperirea „histrionismului”, adică a puterii artistului de a se metamorfoza. „Iluzia” prezenței omului în centrul universului, despre care vorbește Foucault, devine aici un alt fel de
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
sau să se apere de țânțari// nu mi-e foame/ nu mi-e sete/ dar simt un gol/ în stomac// mi-e tare urât”. Consubstanțialitatea dintre poetică și problematică se conservă ca principiu compozițional și în Juventus (1994), o inedită arheologie a stării de a fi tânăr. Numai că aici repertoriul atitudinilor este mult mai amplu, etalându-se între umoare și clișeu sau între candoare și sarcasm. În palimpsestul ființei, subiectul liric își descoperă multiple identități subcutanate, obiectivate sub forma unor
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
din Ed. Laboulaye. Cu articole de polemică politică sau de critică este prezent și Pantazi Ghica, acesta tipărind aici și o scrisoare în care critică scrierile teatrale ale lui B. P. Hasdeu. Cezar Bolliac dă fragmente din studiile sale de arheologie, Gr. H. Grandea își republică articole literare (Geneza poeziei, Starea literaturii noastre. Câțiva poeți noi), iar I. Heliade-Rădulescu trimite redacției, în 1868, o scrisoare în care își reafirmă credința în principiile etimologiste. P. retipărește, din „Convorbiri literare”, poezii de V.
PRESSA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289014_a_290343]
-
astfel de calificări dau o idee despre „specificul” literaturii, ele o reduc, după P., la condiția de hobby, refuzându-i „semnificația majoră pe care o are în viața noastră” . Teoria este construită modular, coagularea ei fiind pusă în perspectiva unei arheologii pe sărite a modernității literare românești. Studiile de caz, consacrate lui I. L. Caragiale, Urmuz, Nichita Stănescu ș.a., sunt remarcabile, polemice, cu multe lucruri originale. O amplificare a acestor idei poate fi aflată în Seducția ideologiilor și luciditatea criticii (1999; Premiul
PRICOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289019_a_290348]
-
Ev nou în Țara Banilor (1961) este deschisă de un capitol structurat ca un veritabil poem, Cântec oltenesc. Continuând orația poematică într-un ton bemolizat, capitolul De unde începe istoria declanșează valuri de considerații, cu întoarceri în istorie și coborâri până în arheologie, sugerate de asocierea formei de arc a Olteniei cu firea aprigă a locuitorilor ei. În alt stil, cu rezonanțe de Cântarea României, de tabletă argheziană imnică ori din Cartea Oltului a lui Geo Bogza, uneori cu un meșteșug parcă împrumutat
PURCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
inspirație națională și patriotică, unele nesemnate, altele aparținând lui G. Crețeanu (care iscălea L. Fabian), ar fi trebuit să învioreze publicația, dar paginile încărcate cu argumentația susținută de fapte politice, istorice și statistice dau nota caracteristică. Cu un studiu de arheologie și filologie colaborează Cezar Bolliac. R.Z.
REPUBLICA RUMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289175_a_290504]
-
Uneori acest remarcabil studiu păcătuiește prin redundanță, autorul lui reluând aceleași observații în alți termeni, obsesia fiind, probabil, nevoia „demistificării” integrale a operei supuse analizei. În Poetica reflectării (1990) M. întreprinde, sprijinit de concluziile noii noi critici, o cercetare a „arheologiei mimezei”, adică a textelor unor filosofi și scriitori antici ca Platon, Aristotel, Ovidiu ș.a., pentru a reface sensul inițial al noțiunii de mimesis și pentru a descoperi, implicit, în arhivele ei secrete, punctul de pornire a unei „paradigme narcisiste”, autoreflexive
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
pentru a reface sensul inițial al noțiunii de mimesis și pentru a descoperi, implicit, în arhivele ei secrete, punctul de pornire a unei „paradigme narcisiste”, autoreflexive. Structurată în trei părți, Preliminarii la o „refutatio imitationis”, Jocul paradigmelor și Pentru o arheologie a mimezei, lucrarea se constituie ca o apropiere lentă, minuțioasă de miezul ei teoretic, constând în ștergerea prejudecății antinomiei pe care mai vechea teorie literară europeană a așezat-o între „logosul mimetic” și „logosul narcisic”. Paradigma primului se suprapune peste
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
mimesis ca „scenariu cataptropic complex”, în subteranele căruia există camuflată, uneori în manieră inconștientă, „suispecularitatea”, adică autoreflectarea, detectabilă fie și numai în selectarea unei fâșii anumite de realitate, în plimbarea oglinzii pe un anumit drum. Interogarea atentă a textelor de „arheologie” a mimezei descoperă sensuri profunde ale acesteia, ca anamneza, viziunea, „realismul interior”. Mai mult, elemente ale modelului narcisic sunt sesizate și la nivelul discursului auctorial, în „bucla” în care textul antic se referă la el însuși. M. a realizat ediții
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
superficială, care își neglijează obiectul declanșează resortul polemic necruțător al lui M.. Pentru revelarea pansemantismului, el propune trei tipuri de lectură, conjuncte și complementare: textuală („la nivelul epidermei textului”), contextuală (în vederea dezambiguizării) și subtextuală (pentru identificarea funcției aluzive și a „arheologiei” cuvintelor). Istoricul literar disociază între o biografie exterioară și una interioară, aceasta din urmă urmărind felul în care aleatoriul vieții (al biografiei exterioare) este „redimensionat [...] după cerințele creației”. Deși marcat de ideologizarea discursului critic după metoda realismului socialist (eului liric
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
tălmăcitor el însuși. Având în familie condiții propice unei formări intelectuale axate pe cultul valorilor clasice, M. urmează liceul la Xanthi și Bitolia, începe studiile universitare la Buda, dar se va transfera la Universitatea din București, unde studiază istoria și arheologia (1889-1892). Este câțiva ani profesor de elină la Colegiul ,,Sf. Sava” din București, la Seminarul ,,Veniamin Costache”, Liceul Național și Institutul „Humpel” din Iași. Primește o bursă de doi ani la München, unde în 1901 obține doctoratul în litere, sub
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
doi ani la München, unde în 1901 obține doctoratul în litere, sub conducerea renumitului bizantinolog Karl Krumbacher, continuându-și specializarea prin stagii de cercetare la Atena, Roma și Berlin. Întors în țară, din 1908 e profesor titular la Catedra de arheologie a Universității din București, iar din 1910 director al Muzeului de Antichități. Printre scrierile sale istorice se numără și câteva cu preponderență filologică, precum Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română (1894), Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen (1902), sau unele
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
câteva cu preponderență filologică, precum Studiu asupra elementului grec antefanariot în limba română (1894), Rumänische Lehnwörter im Neugriechischen (1902), sau unele concepute și ca note de călătorie - Monumente antice din Roma. Descriere și impresii (1908), Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică (1908), Atena și ruinele ei (1910), Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine (1913). În paralel M. își începuse activitatea literară, debutând în 1887 în revista ,,Țara nouă” cu poezia Către Pind, semnată Alpindor
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
creat în Abu-Hasan și în Kir Ianulea pe marginea Halimalei și a lui Machiavel. Invenția verbală este extraordinară. G. CĂLINESCU SCRIERI: Gânduri și vise, Iași, 1898; Monumente antice din Roma. Descriere și impresii, București, 1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, București, 1908; Atena și ruinele ei, București, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după izvoare bizantine, București, 1913; Alme sol, București, 1925; Poezii, București, 1925; Descătușare, București, 1928; Bair di cântic armânescu, București, 1931; ed.
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin 1661, a două scrieri catehetice atribuite lui Athanasie, patriarhul Alexandriei, în Carte cu multe întrebări foarte de folos pentru multe trebi ale credinței noastre. L-a interesat și „arheologia” creștină - a tradus Povestea construirii Bisericii Sfânta Sofia din Constantinopol -, dar și combaterea mișcărilor religioase centrifuge, dovadă fiind tălmăcirea, târzie, în rusește, care i se atribuie lui (dar și mitropolitului Dosoftei), a cărții Împotriva ereziilor a lui Simeon, arhiepiscop al
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]