2,292 matches
-
preajmă. Este o tentație irepresibilă, la fel cu aceea pe care o remarca Nelu Gârda În poemul meu: abur pe geamuri / ispita desenului / În orice deget. Asemenea gesturi și comportamente spontane sînt aur curat pentru haiku, sînt un fel de arhetipuri comportamentale cărora oricine le simte semnificația și le recunoaște Încărcătura emoțională. SÎnt concentrate la fel de concrete, de rotunde și dense ca orice lucru pe care-l evocăm Într-o imagine. BÎțîindu-ți picioarele Îți vin tot felul de gînduri. Ludice, degajate, neserioase
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Emilia Șt. Milicescu, Pe urmele lui Delavrancea, București, 1986; Cella Delavrancea, Dintr-un secol de viață, îngr. și pref. Valeriu Râpeanu, București, 1987, passim; Negoițescu, Ist. lit., I, 132-134; Barbu Delavrancea, DRI, II, 53-60; Aureliu Goci, Trilogia Moldovei și devenirile arhetipului, București, 1996; Dan Mănucă, Delavrancea, CL, 1998, 9, 10; Dicț. analitic, I, 48-50, II, 121-123, 378-380, IV, 392-395; Dicț. esențial, 240-244; Ghițulescu, Istoria, 22-29. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
acuză. Conține același fanatism și aceeași incertitudine existențială: rușinea de a fi țăran. În cele din urmă, Camon ajunge la condamnarea amănunțită și motivată a bătrânei sale rude: este vorba despre un paleocatolic moralist, retrograd, în fond provincial; pe scurt, arhetipul mic-burghezului „în stare naturală”, înainte ca el să-și aducă această mentalitate a sa într-o lume nouă, cea a industrializării. Nu pot spune că Ferdinando Camon n-are dreptate: obiectiv, așa stau lucrurile. Dar nu pot nici să spun
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
pe om de pericolul unei credințe "fără suport", el nu se bucură în ascuns de neputințele omului în fața divinității, nu este, cum se întreabă Patrice Bollon, "un héréthique, un diable". Richard Reschika surprinde 50 un Cioran care se detașează de arhetipul demonului: În capacitatea specifică a omului de a voi neapărat să facă, să schimbe ceva, Cioran nu vede decât stigmatul imperfecțiunii, prezența unui principiu demonic"51. Cioran îl bănuiește pe om, chiar și atunci când, aparent, face acte de bine, de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
zeu pus pe distrugere, călcând în picioare sferele, îmbăloșând azurul și constelațiile... zeu frenetic, slinos și bolnav; demiurgie ejectând prin spațiu raiuri și latrine; cosmogonie de delirium tremens, apoteoza convulsiva în care fierea încununează elementele... creaturile se avânta spre un arhetip de slutenie și suspina după un ideal de monstruozitate. Univers al rânjetului, jubilare a cârtitei, a hienei și a păduchelui... Orizonturi deschise doar pentru monștri și nemernici... Totul se îndreaptă spre hidoșenie și gangrena; acest glob care puroiază în timp ce viețuitorii
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și se dansează, se insultă, se joacă cărți, se emit ipoteze asupra mamei sau a bunicii, se iscă certuri și bătăi. "Șmecherul" este regele acestei sublumi, un amestec de țăran argentinian rău și de delincvent sicilian, care se transformă în arhetipul acestei civilizații noi: este ranchiunos și certăreț, pus pe hartă și macho. În cafenelele sărace din port, se cântă și se dansează un dans ciudat: bărbatul își înfige privirea în ochii partenerei, o ia strâns în brațe într-un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui (așa cum în mod sigur se dovedește Kafka), cum se explică faptul că opera lui este inteligibilă pentru cititori ? Scriitorul pesemne că face mult mai mult decât să consemneze istoricul unui caz clinic. El se ocupă probabil, fie de un arhetip (așa cum face Dostoïevski în Frații Karamazov), fie de un tip de "personalitate neurotică" foarte răspândit în vremurile noastre. Concepția lui Freud despre scriitor nu este absolut consecventă. Ca mulți dintre colegii lui europeni, în special Jung și Rank, Freud a
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
ultrabzice potasice bogate în substanțe volatile și care prezintă o strctură granulară distinctivă determinată de prezența unor macro sau mega cristale prinse într-o matrice fin granulară. În prezent kimberlitele se împart în două grupe: 1Ă kimberlite care corespund rocii arhetip din provincia Kimberly -Africa de Sud . 2) kimberlite micacee. II.Lamproide - care consituie unica sursă primară de diamante exploatabile economic . Ele sunt importante și pentru că oferă informații privind istoria litosferei pe termen lung. În Anexa 2 sunt prezentate câteva exemple
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
condamnați" să-i facem față. Prin Geoană și Băsescu am jurat, de fapt, noi, românii. Uneori avem evident, nu toți vinovate reacții violente. Lovim (simbolic sau nu) cu pumnul/palma. Avem și tainice alianțe suspecte cu expresiile comunitare, locale, ale arhetipurilor Vântu, Voiculescu și Patriciu. În fond, Vântu, Voiculescu și Patriciu nu există. Există doar idealtipuri (în sens weberian). În București, expresiile lor umane poartă nume celebre. În țară, cei asemenea mogulilor invocați, evident mai modești, lucrează tot pentru binele țării
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cum este epicurismul adoptat din plin de personajele sale. Educația pe care o primise autorul face ca aici să se intersecteze două percepții asupra existenței. În epocă, "dacă urmai pe Platon, făceai loc în gândirea și opera ta miturilor, gravelor arhetipuri de existență. Dacă urmai pe Democrit, Epicur ori pe discipolii lor, făceai parte însemnată râsului și diminuării burlești a faptelor și obiectelor", remarcă Zoe Dumitrescu-Bușulenga254. Autorul pune față în față cele două mostre de gândire în situații preluate din literatura
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
formal, printr-o tramă narativă, o "istorie" (o sumă de fapte); când ia forma poveștii, devine o diegeză (un mod subiectiv de a relata întâmplările); pe plan semantic, printr-o referință la probleme fundamentale ale existenței (prin intermediul schemelor și al arhetipurilor, care constituie o "constelație" sau un "bazin semantic", după Gilbert Durand, în lucrarea citată); pe planul expresiei, prin simbolizare, proces posibil datorită caracterului plural al semnului și datorită unei "fracturi" de sens care se petrece în interiorul narațiunii, de descifrat hermeneutic
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
grup de cercetare: acela de a construi comentarii aplicate pentru perioade istorice diferite, plecând de la "radiografii" diferențiale ale imaginarului. Un prim criteriu îl constituie în viziunea sa structura internă a unității mitice sau modul în care se înlănțuie schemele și arhetipurile din cadrul narațiunii. Ca factor ordonator, el permite determinarea unor sub-categorii, cu ajutorul unor procese structurante (linearitate, circularitate, ascensiune, extensie, simbolistică numerică etc.). Un foarte bun exemplu de studiu axat pe acest criteriu îl constituie antropologia imaginarului în viziunea lui Gilbert Durand
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
larg, în binecunoscuta sa lucrare dedicată subiectului, Alain Besançon). Spre diferență de imaginarul creștin medieval, mitologia modernității, fondată pe discursul științific al secolelor XVI-XVII, dar și în siajul renașterii și al mișcărilor teologice reformate, este umanistă, plurală și contestatară. Declinul arhetipurilor paternalității divine a condus în cele din urmă la deismul filosofic, exprimat în termeni de tehnologie: dumnezeu este, nici mai mult, nici mai puțin, un "inginer", un "arhitect", o inteligență garantă a ordinii lucrurilor. "Ateismul" nietzschean, spre exemplu, întâlnește această
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reprezenta doliul penitent (deplângerea sacrificiului christic și glorificarea lui, în așteptarea iertării păcatului adamic și a salvării prin iertarea divină). Iată că și ritualul comunitar precreștin, și penitența colectivă, menționată obsesiv în imaginarul medieval, utilizează schema subiectivă pentru a "determina" arhetipul divinității (atât christice, cât și imperiale), intermediar obligatoriu în drumul acesteia spre imaginea reală (figurală). Nevoia de a expune, de a proiecta în afara sinelui ideea de putere și sensul acordat ei, duce la o anumită concentrare a intuiției, care, prin intermediul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
intuiției, care, prin intermediul schemei, ajunge la "substantivizarea" arhetipală - spre exemplu, la figura întemeietorului de cetate sau de lume (Durand, Structurile antropologice 52). Într-o perspectivă jungiană, din aceste forme matriciale pot fi derivate conceptele și simbolurile, care, spre diferență de arhetip, imuabil și universal, sunt fluctuante și chiar ambivalente, ceea ce le provoacă o anumită fragilitate (creatoare, însă) în raport cu timpul (istoric), cu diferențele culturale, cu diversele contexte în care apar. Din această cauză, cel puțin simbolul tinde să devină semn, pentru că trece
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dificil de controlat la nivelul imaginarului colectiv). Un rol major în cadrul lui îl joacă structura mitică, tocmai datorită registrelor sale narative și simbolice, determinate și funcționale în baza schemelor. Mitul este, în perspectivă antropologică, ... un sistem dinamic de simboluri, de arhetipuri și scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte și arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dinamic de simboluri, de arhetipuri și scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte și arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic sau, cum bine a remarcat [Émile] Bréhier ["Philosophie et Mythe". 1914], povestirea istorică și legendară. (Durand, Structurile antropologice 54) În cadrul imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
arhetipuri și scheme, sistem dinamic care, sub impulsul unei scheme, tinde să se realizeze ca povestire. Mitul este deja o schiță de raționalizare, întrucât utilizează firul unei expuneri în care simbolurile se transformă în cuvinte și arhetipurile în idei. Așa cum arhetipul favoriza ideea și simbolul zămislea denumirea, putem spune că mitul favorizează doctrina religioasă, sistemul filosofic sau, cum bine a remarcat [Émile] Bréhier ["Philosophie et Mythe". 1914], povestirea istorică și legendară. (Durand, Structurile antropologice 54) În cadrul imaginarului, mitul se manifestă precum
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
următoare, caut să aflu ce anume a intrat în relație cu ele și cum au dus ulterior la imaginarul medieval creștin. Comunitatea cetății, pentru că a recurs permanent în procesul de memorare a existenței sale la schemele narative ale mitului, la arhetipuri/figuri și la simboluri, a dezvoltat un imaginar cu vocație formativă, de exemplaritate, dar a și creat, pentru acest scop, noi reprezentări ale vieții, "oglindă" pentru modul comun de înțelegere din fiecare perioadă istorică. Memoria colectivă tinde permanent să rețină
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în mod natural, o anumită structurare a imaginarului, jalonată de repere fundamentale, precum simbolismul ritualic sau valorile morale. Cum este posibilă, însă, lectura acestei lumi interioare a mentalului colectiv, și nu doar ca o țesătură de motive, imagini, simboluri, mituri, arhetipuri, relevante antropologic, istoric sau chiar estetic (cum se întâlnește la Gaston Bachelard și la Gilbert Durand)? Din ce unghi se poate (re)construi o (altă) perspectivă asupra imaginarului european, care să nu stăruie neapărat asupra cantității sau semnificației creațiilor (fie
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în realitatea imediată, mentalitatea și reprezentarea socială rămân manifestări imaginative atașate sau subsidiare imaginarului, a cărui substanță este asigurată mai curând de fenomene cu caracter antropologic și cu relevanță majoră pentru marile comunități, în perioade foarte lungi de timp (precum arhetipul, modelul, mitul, ritualul și credințele). Diferit de mentalitate și de reprezentarea socială, ce este totuși imaginarul − această noțiune atât de bogată, care a depășit statutul alocat de raționalismul european, de simplu și periculos produs al fanteziei (după cum se considera) și
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lor public. Nu abordarea semiologică interesează aici, ci imaginea, simbolul și semantismul unor rețele conceptuale care au acționat ca plăci turnante între realitate, spiritual și imaginarul colectiv, unite de sarcina organizării politice a comunității și de reprezentarea puterii, în general. Arhetipurile contextualizate în ritualuri, pentru că întâlnesc dimensiunea temporal-istorică, ajung să tuteleze ceremonialurile politico-religioase și să reprezinte o anumită vârstă istorică a gândirii colective, o anumită credință sau un anumit tip de teorie a puterii. Dacă arhetipurile ar fi tratate doar la
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
de reprezentarea puterii, în general. Arhetipurile contextualizate în ritualuri, pentru că întâlnesc dimensiunea temporal-istorică, ajung să tuteleze ceremonialurile politico-religioase și să reprezinte o anumită vârstă istorică a gândirii colective, o anumită credință sau un anumit tip de teorie a puterii. Dacă arhetipurile ar fi tratate doar la nivelul paradigmatic la care se organizează în imaginarul colectiv, am putea înainta cel mult către antropologia puterii sau a instituțiilor ei. Intenția anunțată aici este de a opera sondajul arheologic în modul cel mai firesc
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
o urmărește în texte, prin aceeași tehnică de investigare aplicată unor formațiuni discursive în care apare, care îi diferențiază funcțiile și care sunt relevante pentru subiect. Cercetarea urmează traseul de la obiect (mască) la reprezentare ceremonială (funus) și la imagine mentală (arhetipul divus), de la funcția semantologică (manifestată în cadrul unui ritual, prin faptul că este structură de discurs identitar) la funcția de simbolizare (în interiorul procesului de memorare a experienței colective). În plus, una din constatările revelatorii la care conduce acest parcurs este că
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unui fiu de basileu (în încercarea, sporadică și fără prea mare succes, de a impune instituția dinastică a porfirogenezei, adică a dreptului primul născut imperial din timpul exercitării mandatului de a moșteni tronul). Întâiul împărat creștin va deveni figura-reper și arhetipul basileic, ca fondator și legiuitor - după cum atestă numeroasele scrieri cu caracter parenetic sau religios, cu largă circulație europeană, responsabilități asumate de autocrații care s-au raportat la modelul lui. Cum creștinismul va acorda exercițiului puterii un caracter trans-etnic, romanitatea dispare
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]