1,822 matches
-
al Eparhiei Armene îl numește, în ședința din noiembrie 1942 pe preotul Mampré Biberian în funcția de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România. Acesta va gira interimatul funcției până la 28 noiembrie 1943, când postul va fi ocupat de arhimandritul . Levon-Garabet Balgian, profesor la școala armeană din București, a fost propus de către Consiliul Eparhial să fie pregătit pentru preluarea postul vacant de șef al Eparhiei Armene din România. Fiind în plin război, părintele Iknadios Kilimlian a propus ca profesorul Balgian
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
Facultatea de Teologie. La sfârșitul lui septembrie 1943, Levon Balgian împreună cu Iknadios Kilimlian pleacă la Atena. Este tuns în monahism în Grecia sub numele religios de Vazken în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sf. Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, devenind astfel Vazken Vartabed. În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
în anul 1943, fiind hirotonit ca preot armean și ridicat la rangul de arhimandrit (Vardapet), la 29-30 septembrie 1943, la Biserica Sf. Garabed din cartierul Durghut-Fiksi din Atena, devenind astfel Vazken Vartabed. În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a petrecut la Mănăstirea Hagigadar o perioadă de pregătire canonică, fiind instruit de către preotul stavrofor Mampré Biberian (care gira din noiembrie 1942 funcția de locțiitor de prelat al
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România), care a stat cu el la Suceava și l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București. Arhimandritul Vazken a fost ales în 1947 ca prelat al comunității Bisericii Armene din România. A făcut parte din conclavul care l-a ales
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București. Arhimandritul Vazken a fost ales în 1947 ca prelat al comunității Bisericii Armene din România. A făcut parte din conclavul care l-a ales pe catolicosul Gevorg al VI-lea la Ecimiadzin în iunie 1945. Ulterior este hirotonit ca episcop al
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
lungime, 8 m lățime, cu turnul inalt de 22 m. Turnul are 2 etaje, în cel de sus se afla 4 clopote mari și 3 mai mici in greutate totala de 2380 kg. În 1979, paraclisul a fost pictat de arhimandritul Teodor Varahil Moraru, , născut în acest sat și apoi intrat în rândul monahilor de la Piatra Neamț. Între anii 2007-2009 aici s-au efectuat restaurarea picturii, renovarea exterioară, împodobire cu odoare și mobilier, instalații. Alături de cele două biserici, mai există o casă
Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Panaci () [Corola-website/Science/325658_a_326987]
-
ținuturile răsăritene ale statului. Termenul a fost extins la un moment dat la toate teritoriile rutene ale Uniunii statale polono-lituaniene. Scriitorul Ioan Vîșenski vorbea de ortodocșii din regiune numindu-i „creștini ai Rusiei Mici, frății ai Lvovului și Vilnei”, iar arhimandritul Mănăstirii Pecerska din Kiev, Kopistenski, numea aceeași regiune „Rusia Mică, adică Kievul și Lituania”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit, începând cu secolul al XVII-lea, de Țaratul Rusiei în legătură cu Hatmanatul Căzăcesc din Ucraina de pe malul stâng al Niprului, după
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
semnării tratatului de la Pereiaslav (1654). Începând din aceste timpuri, titlul oficial al țarilor ruși a fost „"Suveran al Întregii Rusii: Mare, Mică și Albă"”. Termenul „Rusia Mică” a fost folosit și de hatmanii cazacilor ucraineni Bogdan Hmelnițki ș Ivan Sirko. Arhimandritul Mănăstirii Pecersk din Kiev, Inokentii Ghizel, considera că poporul rus este format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni au folosit, de asemenea, termenul „Rusia Mică” în
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
format din trei ramuri: rușii mari, rușii mici și rușii albi, aflate toate sub autoritatea îndreptățită a țarilor moscoviți. Cronicarii ucraineni au folosit, de asemenea, termenul „Rusia Mică” în scrierile lor, ca, de exemplu, Samiilo Veliciko, ieromonahul Leontii Bobolinski și arhimandritul Ioaniki Goliatovski. „Rusia Mică” a fost o denumire aplicată Ucrainei occidentale, după ocuparea acesteia de către Rusia la sfârșitul secolului al XVIII-lea, odată cu împărțirile statului polono-lituanian între vecinii săi mai puternici (Imperiul Rus, Imperiul Habsburgic și Prusia). În secolele al
Rusia Mică () [Corola-website/Science/318960_a_320289]
-
1838, apoi activează la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l în funcțiile de arhimandrit diecezan și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. După moartea la data de 31 martie/12 aprilie 1873 a mitropolitului Eugenie
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. După moartea la data de 31 martie/12 aprilie 1873 a mitropolitului Eugenie Hacman, arhimandritul Teofil Bendela este ales în funcția de arhiepiscop și mitropolit al Bucovinei și Dalmației. Este hirotonit întru arhierie la Sibiu în data de 21 aprilie 1874 și instalat în scaunul mitroopolitan de la Cernăuți la 21 mai 1874. În scurta perioadă
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
din lume, care duceau o viață austeră. Chiar dacă după primul război mondial colonia suceveană de armeni s-a micșorat, biserica de pe dealul Bulai și-a păstrat renumele că ar avea virtuți miraculoase. În toamna anului 1943 (lunile octombrie și noiembrie), arhimandritul Vazken Balgian (viitor catolicos de Ecimiadzin și patriarh suprem al tuturor armenilor) a petrecut la Mănăstirea Hagigadar o perioadă de pregătire canonică, fiind instruit de către preotul stavrofor Mampré Biberian (care gira din noiembrie 1942 funcția de locțiitor de prelat al
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
de locțiitor de prelat al Eparhiei Armene din România), care a stat cu el la Suceava și l-a ajutat la învățarea și aprofundarea Liturghiei și a regulilor Bisericii Armene. Ca urmare a acestei pregătiri teologice, la 28 noiembrie 1943, arhimandritul Vazken Balgian a fost numit în funcția de locțiitor de prelat al Episcopiei Armene din București. Mănăstirea Hagigadar a suferit în anul 1993 consecințele unui incendiu neașteptat provocat de un fulger. În anul 2001, hramul Mănăstirii Hagigadar a coincis și
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
căzuse în mare parte, atunci s-a realizat și o nouă pictură, în tehnică frescă, de stil neobizantin, acoperind în întregime pereții interiori. Tot în aceeași perioadă au fost pictate și panourile cu icoane de sfinți de pe fațada principală, de către arhimandritul Gheorghe Firmilian Ciobanu. Creația întregii picturi, de aproximativ 800 mp, îi aparține în întregime. Biserica Nașterea Maicii Domnului Bumbăcari - Strada Toporași nr. 70/ Prelungirea Ferentari. Biserica a fost construită între anii 1941 și 1948, pe un teren donat de Gogu
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
Toporași nr. 70/ Prelungirea Ferentari. Biserica a fost construită între anii 1941 și 1948, pe un teren donat de Gogu Florian, prin donațiile credincioșilor și zbaterile părintelui Constantin Sârbu-Bârlad. Biserica a fost pictată între anii 1966 și 1967 de către pictorii Arhimandrit Sofian Boghiu, Olga Greceanu și Mihail Moroșan, în panouri mari, cu icoane cu sfinți și scene biblice, redate în culori calde, pe fond albastru. Târnosirea s-a făcut la 3 noiembrie 1968, de către Episcopul Visarion Ploieșteanu. Între 1996 și 1997
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
pe locul unei biserici din 1793 distrusă de un incendiu în 1913. Biserica se află pe lista monumentelor istorice din județul Argeș sub codul LMI . Biserica veche cu hramul „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost construită între anii 1779-1793 de către arhimandritul Partenie, pentru nevoile spirituale ale locuitorilor din Curtea de Argeș și cartierelor mărginașe: Groape, Marina, Poștei, str.Oltenilor. Nu există date referitoare despre construcția acestei biserici. Ea era prevăzută cu un cimitir și este pomenită și înainte de anii 1876 și 1877. În
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
institut, obținând titlul de doctor în teologie cu teza „Spiritualitate și istorie pe teritoriul României în epoca bizantină și postbizantină“ (2003), sub coordonarea științifică a Prof. Emilian Popescu. A intrat în monahism la Mănăstirea Neamț în anul 1998, fiind hirotesit arhimandrit în anul 2001. A fost vicar administrativ al Arhiepiscopiei Iașilor între anii 1998 2009 și președinte al Comisiei Liturgice a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. În prezent Varlaam Merticariu este lector la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din cadrul Universității „Al.
Varlaam Merticariu () [Corola-website/Science/317477_a_318806]
-
au plecat din București, casa părinților săi aflându-se la o distanță de 300 metri de fabrica de avioane, și au intrat ca frați la Schitul din Călărași (județul Ialomița), devenind ucenici ai prea cuviosului părinte arhimandrit Gherontie Ionescu, fost arhimandrit de scaun la Episcopia Tomisului. Părintele Gherontie trăise în Sfântul Munte Athos, dar după anul 1924, nefiind de acord cu introducerea calendarului gregorian în uzul bisericesc, se retrăsese la acest schit, împreună cu câțiva călugări. În zonă mai exista o biserică
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
vreun episcop din Sinodul Patriarhiei Române să adere la mișcarea de rezistență, Mitropolitul Galaction Cordun a luat decizia de a hirotoni singur un episcop. Astfel, la Mănăstirea de stil vechi din Copăceni, IPS Galaction l-a hirotonit întru arhiereu pe Arhimandritul Evloghie Oța († 1979) și, împreună cu acesta, hirotonește întru arhiereu pe părintele Meftodie Marinache († 1977). Ulterior, a fost hirotonit întru arhiereu la 17/30 noiembrie 1956 și părintele Glicherie Tănase, la acea vreme închis. După aceasta, Mitropolitul Galaction a mai trăit
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
eliberării temporare a orașului de sub stăpânirea otomană (1595-1601). Mănăstirea avea să fie arsă, împreună cu biserica Mitropoliei Proilaviei, în anul 1601, la reinstaurarea ocupației turcești, după cum reiese din gramata pe care delegația credincioșilor eparhiei, condusă de Mitropolitul Meletie al Proilavului și Arhimandritul Ioanichie, o prezentau țarului Rusiei Mihail Teodorovici, la 28 martie 1645, la Moscova. dependentă de mitropolie, a devenit metoc al Mănăstirii Karakalu din 1648, fiind restaurată de paharnicul Gheorghe, fratele domnitorului moldovean Vasile Lupu, iar mai târziu, de Sfântul Voievod
Bisericile Mitropoliei Proilaviei () [Corola-website/Science/328186_a_329515]
-
-se de la ostiile latine, unii melchiți prevăd în acest moment al proscomidiei decuparea unor bucăți lunguiețe, ce urmează a se pune de disc în spatele agnețului. Aceste părticele au început a fi folosite și la Cluj prin anii 1940, conform observației arhimandritului Teodosie Bonteanu. După 1990 se folosesc aproape peste tot în comunitățile greco-catolice din România, întâmpinând o opunere doar din partea rutenilor din Maramureș. Bucățelele respective sunt practice pentru cuminecarea cu degetele (fără linguriță), însă e combătuta unanim de către liturgiștii contemporani. Dintr-
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
1953-1957), apoi devine vicar administrativ la Episcopia Romanului și Hușilor (1957-1963). În anul 1958 a fost hirotesit arhimandrit. Ulterior devine preot-paroh al Catedralei Reîntregirii din Alba Iulia (1963-1973), unde la acel moment nu era o episcopie. La 11 iunie 1973 arhimandritul Emilian Birdaș a fost ales ca episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul “Rășinăreanul”, fiind hirotonit întru arhiereu la data de 12 septembrie 1973. Ca episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului s-a preocupat de soluționarea problemelor pastoral-misionare din Harghita, Covasna și
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
de Duca voievod înfrumusețat, iar acum, în zilele de prea înălțatului domn Mihail Grigore Sturza voievod, din nou întocmit; și s-au împodobit din porunca Prea Fericitului Patriarh al Ierusalimului Chirie Chirio Chirii, fiind stăruitor și îngrijitor prea cuvioșia sa arhimandritul Paisie, Exarhu logofăt și cavaler, Alexandru Ghica, efor și comisul Panaite Papazoglu, epitrop asupra averilor sfântului mormânt în Moldova; la anul 1846, noiembrie 13.”" În lucrarea sa "Istoria Bisericii Românești" (București, 1908), istoricul Nicolae Iorga (1871-1940) citează tradiția locală cu privire la
Biserica Sfinții Voievozi din Scânteia () [Corola-website/Science/318798_a_320127]
-
familia regală, din această cauză sfințirea catedralei a fost amânată iarăși pentru un an, la 2 iunie 1935. Înalții oaspeți au început să vină la 1 iunie 1935. Patriarhia Constantinopului a fost reprezentată de către mitropolitul Maximos al Halkidonului, însoțit de arhimandritul Adamantios, directorul cancelariei sfântul Sinod din Constantinopol. Mitropolitul Atenei a delegat ca reprezentant al biserici pe protopresbiterul Constantin Maritachis, superiorul bisericii grecești din București. Mitropolia ortodoxă a Poloniei este reprezentat prin episcopul Sava de Liublin, mitropolia Moldovei - de preasfințitul Grigorie
Catedrala Sfinții Împărați Constantin și Elena din Bălți () [Corola-website/Science/312655_a_313984]
-
murit la 10 ianuarie 1882, fiind înmormântat în gropnița mănăstirii Valaam. Călugărul Antipa a fost cinstit ca sfânt de către ucenicii săi și de o mulțime mare de credincioși, imediat după moartea sa. Ieromonahul Pimen, ucenicul său ce a devenit apoi arhimandrit și egumen al mănăstirii Pafnutie-Borovski, a scris în anul 1883 o biografie hagiografică în care i-a prezentat viața și nevoințele duhovnicești. Scrierea a fost publicată în limba rusă cu titlul "Vrednica de pomenire viață a ieroschimonahului Antipa" (în ) în
Antipa de la Calapodești () [Corola-website/Science/323476_a_324805]